Bucureşti: Costin Nedelcu are grijă de aurolacii Capitalei

Bucureşti: Costin Nedelcu are grijă de aurolacii Capitalei

De 11 ani îşi petrece sărbătorile printre copiii şi tinerii străzii. Mulţi dintre ei au fost abuzaţi sexual, bătuţi şi obligaţi să cerşească. Costin încearcă să-i adune de la gurile de metrou, din canale şi din casele părăsite şi să le arate că se poate trăi şi altfel.

A lăsat o meserie relativ comodă, cea de profesor de sport la un liceu din Capitală, şi de 11 ani umblă prin canale şi case părăsite în căutarea oamenilor străzii. S-a angajat la un centru de zi al Fundaţiei Concordia într-o vacanţă de vară iar impresia puternică pe care i-au făcut-o copiii adunaţi de pe străzi în acel centru, l-au determinat să renunţe la învăţământ şi să rămână la Concordia.

“Acolo am cunoscut doi copii care trăiau pe stradă încă de la vârsta de 5 ani. Sunt mulţi ca ei. Unii au fost bătuţi de părinţi, abuzaţi, forţaţi să cerşească sau toate la un loc”, a mai spus Costin.


Tinerii renunţă greu la viaţa de pe stradă

Costin îi denumeşte pe copiii străzii “flori de colţ”, nu pentru că sunt greu de găsit ci pentru că sunt greu de crescut în condiţii de captivitate. El merge aproape săptămânal în locurile unde se adună aurolacii pentru a-i convinge să vină la centrul de zi “Sf. Lazăr”.

Cei care vin împreună cu asitenţii la centrul “Sf. Lazăr” sunt ajutaţi să-şi facă un drum în viaţă fără a li se impune nimic. “Nimeni nu este obligat să facă ceva. Cei mai mulţi au peste 18 ani şi oscilează între viaţa de centru şi cea de pe stradă ani până se hotărăsc să facă o şcoală sau să înveţe o meserie. Unii nu se hotărăsc niciodată, poate şi din teamă că nu vor fi vreodată acceptaţi de societate”, a mai spus Costin.

Oraşul de sub Bucureşti

Crăciunul sau Paştele sunt pentru Costin sărbători doar cu numele pentru că atunci munceşte cel mai mult. “La un Crăciun am coborât în canalele de la Grozăveşti să împărţim alimente aurolacilor. Am descoperit un oraş în care oamenii trăiesc în întuneric. Ei şi-au creat acolo un microclimat, au ierarhii şi reguli neînţelese de noi”, a povestit Costin.

El a fost condus prin beznă de un tănăr care stătuse pe străzi mai mulţi ani şi ştia locurile. “Pe unele trasee trebuia să ne târâm pe coate ca să ajungem în locurile unde oamenii străzii îşi improvizaseră locuinţe. Era întuneric beznă, prin unele locuri era prea frig, în altele era prea cald iar uneori nu se putea respira”, a mai spus Costin.

Priveghi într-un garaj

Cel mai greu pentru Costin a fost să vadă suferinţa şi moartea printre oamenii străzii. “În urmă cu doi ani a murit o tânără care venea la noi la centru. A fost o victimă colaterală a unei încăierări dintre oamenii străzii. A murit în braţele fratelui ei care, drogat fiind, nu înţelegea ce se întâmplă”.

Costin şi colegii săi i-au organizat o înmormântare creştinească iar sicriul fetei a fost depus într-un garaj al centrului “Sf. Lazăr” unde aurolacii au putut veni să-şi plângă prietena. 

Mini-interviu:

Cum îi convigeţi să renunţe la viaţa de stradă?

La început nu au încredere în noi pentru că înaintea noastră au mai fost alţi adulţi care au vrut ceva de la ei, mulţi i-au exploatat. Aşa că încerc să le câştig încrederea ascultându-i şi, mai ales, ţinându-mă de cuvânt. Mulţi încearcă să se victimizeze, să scoată în evidenţă greutăţile prin care au trecut pentru a obţine bani sau alte avantaje. Totul este să vezi dincolo şi să încerci să repari, nu să le dai bani ci să-i înveţi să se întreţină fără a aştepta să li se dea.

Statul vă ajută?

De multe ori instituţiile statului fac mai mult rău încercând să acopere această “boală a societăţii”, aurolacii. Mulţi dintre ei sunt scoşi de poliţiştii comunitari afară din oraş şi lăsaţi ca animalele în câmp. Anul trecut un tânăr de 24 de ani a fost dus într-o pădure. Pentru că are probleme psihice, abandonul a fost atât de frustrant încât s-a automutilat dându-şi foc. Apoi, cu răni vii pe tot corpul, a reuşit să se întoarcă în Bucureşti unde l-am găsit noi şi l-am îngrijit.


Ce-ţi place?

Îmi place să colecţionez obiecte vechi, de anticariat. De când s-a născut fiica mea însă am o nouă pasiune, să stau cu ea cât de mult pot. Dacă nu ar fi familia nu aş rezista într-o astfel de activitate.

Ce nu-ţi place?

Abordarea superficială a vieţii şi dependenţa de lumea materială. Pot să spun că am învăţat un lucru important de la oamenii străzii, şi anume să nu pun mare preţ pe lucrurile materiale. Ei mai au curajul încă să fie liberi fără a fi ataşaţi de obiecte, aşa cum suntem noi ceilalţi.


Profil

Născut: 24 septembrie 1973
Studii: Academia de Educaţie Fizică şi Sport, Master în Psihomotricitate
Familie: Este căsătorit şi are o fetiţă în vârstă de doi ani.
Profesie: Directorul centrului de zi pentru tineri “Sf. Lazăr” din cadrul Fundaţiei Concordia.