Călare la şcoală

Ieri a început şcoala şi pentru copiii de ciobani din Munţii Şureanu, care de-abia de câteva zile au coborât cu turmele de oi. Pentru ei, anul şcolar se va sfârşi la 15 mai. Mai multe şcoli din judeţul Alba au început şcoala cu întârziere, deoarece copiii din zonă au fost plecaţi, alături de părinţi, în transhumanţă.

Cei peste 60 de elevi din satele de munte ale comunei Pianu, din judeţul Alba, au început ieri şcoala, în satul Strungari.

Orele se recuperează

Marcela Popescu, directorul şcolii din comună nu ştie de când se practică modelul începerii şcolii în data de 1 octombrie. De zece ani de când a venit aici, acest lucru se întâmplă, pur şi simplu. Le-a spus părinţilor cu ocazia începutului şcolii care este orarul de recuperare a orelor pierdute, atât cele efectuate deja de colegii din alte şcoli, cât şi cele care vor fi pierdute după data de 15 mai anul viitor, când copiii vor pleca din nou cu părinţii la munte cu animalele. Astfel, se va învăţă sâmbăta, iar vacanţa de primăvară se va anula.

Navetă călare

După ceremonia de rigoare, copiii şi-au luat cărţile, au jucat un fotbal în curtea şcolii, apoi s-au împrăştiat: unii la internat, alţii, care locuiesc în preajmă, prin sat, iar alţii au încălecat şi au urcat spre casă. Aşa a făcut şi Elena Stănică. Armăsarul ei nu era singur la poarta şcolii. Dincolo de pârâul Pianului se întinde o adevărate „parcare” pentru caii elevilor, printre sălcii.

Caii aşteaptă cuminţi să termine copiii orele. Fără cal greu se poate urca spre gospodăriile risipite în munţi, pentru că drumurile sunt praf. Elena a venit cu drag la şcoală. Ar dori să se facă profesoară. „Să facă şcoală, să nu mai stea cu oile”, accentuează mama ei, Maria.

„Vreau să fiu a-vo-cat”

După primele ore de şcoală, Petru şi Emil Trif şi-au luat cărţile şi au intrat la internat să-şi ia paturile în primire. Şi-au scos cu sfială ghetele din picioare. Pe mocheta de la internat se umblă doar în pantofi de casă. Emil are 14 ani, e într-a VII-a şi spune timid că vrea să se facă mecanic auto. Îi plac maşinile, mai ales cele japoneze. Petru e mai îndrăzneţ, vrea să fie domn. „A-vo-cat”, silabiseşte.

De unde ştie ce e ăla avocat? De la televizor. De ce să fie avocat? „Pentru că ăla are bani”. În munte nu au nici curent, nici canalizare, doar radio. Fraţii Trif  au „văzut” de viţei şi toată vara s-au jucat doar în tău.

„Nu avem niciun caz neşcolarizat”, ne-a spus directorul Marcela Popescu. Din cei 65 de elevi până la clasa a VIII-a, doar o fetiţă din clasa a VI-a nu a sosit la deschiderea anului şcolar, dar profesorii sunt siguri că va veni în zilele următoare.

Uniforme noi

Toţi elevii au venit la şcoală cu noile uniforme, comandate la sfârşitul anului şcolar trecut. O uniformă a costat în jur de 80 de lei. Uniformele băieţilor sunt asemănătoare cu cele de pe vremea părinţilor: pantalon şi veston închise la culoare, cămaşă şi cravată. Şi la fete uniforma este asemănătoare cu cea pe care au purtat-o părinţii lor - rochiţă închisă la culoare şi cămaşă albă.

Vremurile s-au schimbat

„Pe vremea noastră, ne ţineau acasă, la oi”, povesteşte Maria Stănică, una dintre mămicile care şi-au însoţit copiii la şcoală. Puţini erau lăsaţi să înveţe la şcoala din vale. „Doară nu o să ne dăm copilele la şcoală şi apoi la Cugir, să le scăpăm de sub control, să se facă curve”, îi spuneau părinţii directorului de atunci, dascălul Nicolae Ursu. Acum vremurile s-au schimbat. La şcoală au venit anul trecut calculatoare, iar unii din fiii mai mari au început să lucreze şi în străinătate. Vin toţi să-şi dea copiii la şcoală.

Transhumanţă locală

Cele peste 80 de familii de ciobani din zonă pleacă primăvara spre Munţii Şureanu. Se face un prim popas la vreo şase-şapte ore de mers pe jos, unde păstorii au case de vară. Împreunează oile şi, apoi, o parte din ei urcă mai sus. Revenirea se face la sfârşitul lui septembrie. Familiile sunt practic împărţite în trei. Unii îngrijesc casele din sat şi se ocupă de strânsul ierbii pentru iarnă, alţii îngrijesc vacile şi găinile la casele de vară, iar alţii urcă în munte cu oile.