„CNC ar trebui să funcţioneze profesionist”

Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF, realizează o radiografie a celei de-a opta ediţii a festivalului de film. Chirilov condamnă ranchiuna de care dă dovadă Centrul Naţional de Cinematografie (CNC), iar pe viitor doreşte să exploateze potenţialul turistic al festivalului.

Sunteţi mulţumit de cum a ieşit această ediţie a TIFF? Care a fost punctul „forte” al evenimentului?
Sunt foarte multumit. A fost, cu siguranţă, cea mai complexă şi mai provocatoare ediţie de până acum: un număr mamut de filme şi un număr record de spaţii ale festivalului, completate de o serie de evenimente conexe care culminau zilnic cu întâlnirile relaxate de la TIFF lounge cu personalităţi din lumea filmului. Dacă ar fi să aleg un singur punct forte (au fost mai multe...), acela ar fi proiecţia pentru nevăzători, o premieră absolută pentru România - unul dintre cele mai emoţionante momente din festival.

Ce nu a fost OK anul acesta la festival?
Vremea. Cei care au sfidat frigul şi ploaia şi au fost la proiecţiile în aer liber merită tot respectul.

Ce personalităţi ale cinematografiei europene aţi încercat să aduceţi la Cluj şi nu aţi reuşit?
Claudia Cardinale a confirmat din timp, motiv pentru care n-am depus cine ştie ce eforturi de a mai aduce pe cineva de acelaşi calibru. Am încercat însă să-l avem alături de noi pe regizorul finlandez Mika Kaurismaki, pe care l-am cunoscut în ianuarie la Helsinki şi l-am invitat cu trei filme în secţiunea 3x3. Mika a fost în România înainte de ’89, pe când era copil, şi şi-a dorit foarte mult să revină. Poate data viitoare, când va avea un film nou.

Din experienţele de anul acesta, ce vă propuneţi să schimbaţi la ediţiile viitoare ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania?
Nu se pune problema de a schimba ceva, de vreme ce formula găsită în opt ani de festival a ajuns să funcţioneze aşa de bine. Vom opera reglaje fine, vom veni cu lucruri noi şi, câtă vreme nimeni nu a avut iniţiativa de a „exploata” oportunitatea turistică pe care o ofera festivalul, vom încerca să acoperim şi acest capitol.

Cum comentaţi opţiunea juriului, de a împărţi Trofeul „Transilvania” între doi regizori, unul norvegian şi unul român?
Ca director artistic, nu poate decât să mă flateze, cât timp a fost o decizie unanimă, şi nu rezultatul unui conflict intern de juriu. Asta înseamnă că juriul, pur şi simplu, nu a putut decide între cele două filme şi a hotărât să le premieze pe amândouă. Uneori, e greu să gaseşti un film bun care să facă unanimitatea, darămite două!

Tudor Giurgiu a adus critici la adresa CNC, pentru neimplicarea instituţiei în acest festival. Ce ar trebui să facă CNC şi nu face pentru filmul românesc, dar şi pentru astfel de evenimente, cum este TIFF?
Cred că CNC ar trebui să uite de ranchiune personale şi să funcţioneze profesionist, în concordanţă cu misiunea care i-a fost încredinţată. La urma urmei, existenţa TIFF-ului şi a atâtor premii obţinute de filmele româneşti în străinătate ar trebui să-i facă treaba mai uşoară.

Unde credeţi şi unde speraţi că va ajunge TIFF peste cinci ani? Se va vorbi vreodată de TIFF în aceeaşi propoziţie cu Berlin sau Cannes?
Aş vrea ca TIFF-ul să ajunga să conteze mai mult în mass-media românească, la nivel naţional - chiar dacă nu are loc în Bucureşti, ci în Cluj. Probabil că se va vorbi despre el în aceeaşi frază cu Berlinul, Veneţia sau Cannes-ul, dar nu făcându-se analiză comparată.
Nu avem pretenţia de a egala vreodată reputaţia şi infrastructura festivalurilor amintite; ce contează este că acestea îşi trimit deja reprezentanţi la TIFF, pentru a vedea noile filme româneşti în eventualitatea selecţionării la ediţiile lor următoare.