CEDO condamnă din nou România: 60.000 de euro în cazul unui tânăr care a murit după ce a fost bătut în arest

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la 60.000 de euro daune morale şi materiale în cazul lui Gabriel Carabulea, un suspect de furt care a murit în 1996, după ce fusese bătut în arest de către poliţişti.

CEDO a decis condamnarea statului român la 3.030 de euro daune materiale şi 10.000 de euro daune morale, fratelui victimei, Viorel Carabulea, care a intentat acţiune, dar şi 35.000 de euro fiicei lui Gabriel, bani care vor fi ţinuţi într-un cont până la majoratul acesteia, şi alţi 15.000 de euro cheltuieli de judecată.

Potrivit deciziei CEDO, publicată astăzi pe site-ul instituţiei, Gabriel Carabulea a murit în 1996, la vârsta de 27 de ani, în Spitalul Fundeni, unde fusese adus din arestul poliţiei. Gabriel Carabulea a fost arestat anterior, sub acuzaţia de furt. Ancheta în acest caz s-a încheiat după ce s-a ajuns la concluzia că tânărul a murit din cauze naturale. Viorel Carabulea, fratele acestuia, a contestat concluzia anchetei, susţinând că Gabriel nu a avut probleme de sănătate înainte de a fi arestat, ci că a murit în urma loviturilor primite de la poliţişti. 

Gabriel Carabulea a fost reţinut pe 13 aprilie 1996 de trei poliţişti de la Secţia 14 Bucureşti, fiind ulterior arestat şi transferat la Secţia 9 de Poliţie. Nu a fost supus unui control medical, dar părea a fi sănătos. Soţia sa, care l-a vizitat în aceea zi, a susţinut că nu s-a plâns de nimic.

Fratele său, Viorel Carabulea, a susţinut, în faţa judecătorilor CEDO, că pe 15 aprilie a observat însă că mergea mai greu, iar peste o zi a aflat că starea bărbatului era gravă de la asistenta medicală şi de la medicul dispensarului şi că, drept urmare, fusese transportat la un spital al Ministerului de Interne.

Potrivit registrelor medicale, Carabulea era în şoc, vomita sânge şi avea dureri severe încă de la internare. A fost internat în Spitalul Penitenciar Jilava şi apoi, transferat la Spitalul Fundeni. Pe 17 aprilie, a fost interogat de un procuror pe patul de spital şi a dat o declaraţie în care recunoştea faptele de furt de care era acuzat, deşi pe 13 aprilie, când a fost iniţiat reţinut, le-a negat. El a rămas internat sub pază până la moartea sa, pe 3 mai 1996.

Autopsia din 4 mai 1996 stabilea drept cauză a morţii insuficienţă respiratorie acută şi bronhopneumonie. Toate autopsiile şi rapoartele de expertiză menţionau o vânătaie pe şoldul drept, produsă prin violenţă şi hemoragie internă la ficat provocată prin traumă.

Fratele bărbatului a reclamat la CEDO faptul că după internarea de la Spitalul Fundeni, autorităţile nu au permis ca acesta să fie vizitat de rude. După ce au negociat cu un gardian, familia a reuşit să intre la bolnav, care le-a spus că atunci când a refuzat să recunoască jaful, a fost legat cu cătuşele de un dulap şi bătut, băgat într-un covor ud şi bătut cu beţe.

Mai mult, când familia aştepta pe holurile spitalului, l-au auzit ţipând că "Ei m-au omorât!".

Soţia lui Gabriel Carabulea a făcut o plângere penală pentru a fi investigată moartea soţului său. Ancheta, făcută de procurori militari, a fost întreruptă în august 1996 şi redeschisă în februarie 1997, închisă iar în martie 1998 cu o neîncepere a urmăririi penale împotriva poliţiştilor, pe motiv că a murit de o boală de inimă.

Dezbaterile în acest proces au început în 1998, fiind declarată admisibilă din 2004.

În plângerea prin care Viorel Carabulea s-a adresat CEDO, acesta a reclamat încălcarea dreptului la viaţă a fratelui său, căruia poliţiştii români nu i-au asigurat accesul la îngrijiri medicale. De asemenea, Viorel Carabulea a acuzat statul român că fratelui său i-a fost încălcat dreptul de a nu fi supus torturii. Totodată, acesta a reclamat şi faptul că familia fratelui său nu a fost recompensată pentru pierderea suferită, fiind astfel încălcat articolul 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.