Oprescu, despre ceasuri din aur şi maidanezi

Primarul Capitalei susţine că sistemul de protecţie din „spitalul groazei“ a fost rezolvat, că a găsit soluţia la problema câinilor fără stăpân şi că a finalizat anchete, în cazul contractelor controversate. Edilul-şef al Bucureştiului relansează, la mai bine de doi ani de mandat, trei promisiuni: rezolvarea problemei câinilor comunitari, a parcărilor din centrul Capitalei şi transportului public.

În cazul maidanezilor, Sorin Oprescu a avizat deja acţiunea „Marea sterilizare", după care, spune el, urmează faza adopţiilor, iar „lovitura" va fi dată prin ridicarea unui adăpost la Doftana, pe terenul actriţei Monica Davidescu.

Fenomenul taxatorilor ilegali din parcările publice va putea fi combătut doar prin montarea aparatelor de tichete. În ceea ce priveşte transportul public, acest sector va fi îmbunătăţit odată cu „ridicarea şinelor la cinci metri deasupra reţelelor feroviare din Capitală".

În opinia edilului-şef, municipalitatea îşi permite să plătească 86.000 de euro pentru o „zebră" solară, atât cât a costat şi renovarea secţiei spitaliceşti în care au ars 11 copii.

„Adevărul": Primăria Capitalei a renovat Secţia Terapie Intensivă a Maternităţii Giuleşti. Cu ce fonduri?

Sorin Oprescu: Secţia Terapie Intensivă a Maternităţii Giuleşti a fost refăcută cu banii Primăriei Capitalei, aparatura fiind susţinută şi din fonduri de la Ambasada Americană. Reparaţiile au costat aproximativ 85.000 de euro.

V-aţi arătat mulţumit de lucrări, deşi nu s-au montat senzori de fum şi în restul instituţiei medicale?

Senzori de fum s-au instalat la Terapie Intensivă, la Neonatologie şi în sălile de operaţie. În rest nu am pus, pentru că sunt spaţii deschise, sunt ocupate tot timpul de pacienţi şi, dacă se întâmplă ceva, se găseşte cineva care să anunţe. Oricum, noi nu avem cultura panicii şi am văzut asta pe filmuleţele acelea din timpul incendiului. Erau, dom'le, pe holul spitalului cinci bărbaţi cât uşa şi, în loc să facă ceva, vorbeau la telefon. Doar unul se preocupa de uşa aia care nu se mai deschidea Dumnezeului odată!

În timp ce ducem lipsă de sisteme banale de protecţie în spitale, municipalitatea plăteşte peste 900.000 de euro pentru ceasuri din aur. Aţi deschis o anchetă în cazul controversatului contract derulat de Administraţia Parcurilor?

Da, s-a făcut o anchetă la Comisia de Disciplină din cadrul Consiliului General. Problema a fost aşa cu ceasurile: în momentul când am auzit de achiziţia asta, pentru că eu habar n-aveam, am dat dispoziţie să se oprească licitaţia. Era prea târziu, se cumpăraseră. E adevărat că locurile pentru ceasuri nu erau încă pregătite, dar l-am întrebat pe Popa (Radu Popa, directorul ­ALPAB) «Bă, sper că nu eşti nebun să nu fi luat deloc ceasurile alea, să nu le mai aducă ăia, că înnebunim cu toţii aici. Şi aşa te-a mâncat să iei tu cu limbi din aur». Nu sunt din aur, e aur industial, a zis el. I-am explicat că lumea nu înţelege, că zice că aruncăm banii pe fereastră. A! Şi l-am mai luat (pe Radu Popa n.r.) cu o licitaţie, aia cu băncile din lemn exotic. I-am zis «Bă, ce te mănâncă pe tine cu lemn exotic? Lemnul e lemn, poate fi din brad sau din altceva, şi ştiu că nu e foarte rezistent, că le distrug, le vandalizează. Ok, punem altele. N-am ce să fac. Dar de ce trebuie lemn exotic?». Şi am aflat secretul. Ce credeţi că fac ei? Luau proiectele vechi, făcute prin 2006, de pe vremea lui nenea Videanu, nu le citea nimeni, şi le puneau pe SEAP (Societatea pentru Excelenţă în Administraţia Publică n.r.) pentru că erau aprobate în consiliu. Iar eu ce sa fac, trebuia să fac figuraţie. În final, cel mai tare rezultat al anchetei, la care nici nu mă aşteptam, a fost bazat pe un sondaj realizat acum un an de zile (deşi scandalul ceasurilor a început în primăvara acestui an n.r.) în Capitală. Bucureştenii erau întrebaţi pe siteul Primăriei dacă le plac ceasurile şi, din cei 21.000 de vizitatori, 16.000 au răspuns că da. Dar au precizat că au costat cam mult, semn că detalii de genul limbile de aur i-au făcut pe oameni să aibă reacţii de genul «Băi, atenţie, ce faceţi voi cu banii».

O altă cheltuială care uluieşte este cea a semafoarelor solare. De ce a fost nevoie să plătim 86.000 de euro pentru o astfel de semaforizare, în condiţiile în care pe piaţă se găseau şi la 25.000 de euro?

În primul rând nu este vorba despre acelaşi sistem. Cele de 25.000 de euro, care sunt puse şi în Braşov, sunt altfel, iar Bucureştiul da, avea nevoie de treceri de pietoni foarte bine luminate, pentru că sunt foarte multe accidente. Eram odată la Marriott şi vedeam de sus cum în intersecţia de la 13 Septembrie vin şoferii cu viteză în pantă şi nu ţin cont de semafor, de pietoni, de nimic.  

De ce insistaţi să avem o autostradă suspendată, atâta timp cât Bucureştiul nu are nici măcar o şosea de centură funcţională?

Tocmai de aceea. Autostrada suspendata va acoperi acest deficit, în sensul că va avea o intrări şi ieşiri de pe cele două autostrăzi. La Centura Capitalei nici nu mai avem cum să intervenim noi acum, chiar dacă mi-ar da-o Ministerul Transporturilor mâine, pentru că sunt nişte sume restante de bani pe care dracu le mai verifică. Un an de zile durează verificarea supracantităţilor de asfalt care s-a turnat. Oricum, nu ştiu când vom începe lucrările la Autostrada suspendată, pentru că finanţarea este o problemă.

„Pasajul Basarab e ambiţia mea. Va fi gata în ianuarie"

Ce firmă mai lucrează acum la refacerea Centrului Istoric?

În momentul ăsta lucrează Distrigazul, ApaNova, Luxten şi Enel pe acele porţiuni pe care Sedesa (firma contractată iniţial n.r.) nu a făcut nimic. Deci, litigiul cu Sedesa s-a terminat, am câştigat, iar, după ce se termină săpăturile, noi, primăria, începem să punem piatra cubică adusă de pe Aviatorilor. Licitaţia este pusă pe SEAT pentru stradă. Acum sunt şi 18 refaceri de faţade ale unor proprietari cu care deja am bătut palma să şi le refacă. Există trei clădiri ale noastre pe care ar trebui să le consolidăm, dar le vom demola, pentru că ne costă prea mult şi nici nu sunt monument.

Lucrările la viitorul Bulevard Uranus au peste cap traficul din zona Victoriei-Buzeşti de mai bine de şase luni. Ce ţine pe loc şantierul de aici?

O chestie superomenească: după ce a terminat săpăturile, constructorul şi-a dat seama că nu are linie de tramvai. Am luat de la RATB şi acum este pusă mai bine de jumătate din lungimea aflată în şantier. Am cerut ca până la sfârşitul lunii octombrie să consacre ideea ca Victoriei-Occidentului e terminată. Nu am probleme la construcţia străzii, am probleme la casele care trebuie demolate şi pentru care am nevoie de aprobare de la Ministerul Culturii. Am constatat că în cazul unor investitori privaţi se dă imediat aprobare, cum e cazul casei de pe Kiseleff care, deşi e în zonă protejată, i s-a dat aviz de demolare. În schimb, pe mine mă pune să păstrez frontonul Cinematografului Feroviarul, fronton care stă să cadă de nici homeleşii nu mai au curaj să intre acolo.

Ce soluţie constituie în problema maidanezilor „Marea sterilizare", acţiune ce a început recent în Capitală?

Este primul pas. Să adunăm câinii şi să sterilizăm în draci, noi cei de la primărie, Facultatea Veterinară şi fundaţiile. D'aia le-am dat şi un sediu nou, că nu aveau cum să facă asta într-un etaj de bloc. Apoi am nevoie de o lege care să-mi dea voie să intru în curtea cetăţeanului şi să îi iau puii. Adopţia este şi ea un pas, după care să facem adăpostul de la Doftana, pe terenul doamnei Monica Davidescu. Ştiu că accesul acolo este destul de greu, dar acolo vom duce doar câinii agresivi şi se ştie că în captivitate nu trăiesc mai mult de cinci ani.

Câţi kilometri de cabluri s-au îngropat până acum, de la demararea proiectului NetCity în 2007?

70 de kilometri. Iar până în luna mai 2011 şi-au propus să mai îngroape 450 de kilometri. Alţi 450 de kilometri mai trebuie terminaţi până în octombrie 2011. Deci, în total 900 de kilometri.

Ce rol are etichetarea firelor, dacă sunt în aceleaşi cantităţi pe stâlpi? Scopul era să se dea jos firele.

E bine că le etichetează pentru că am constatat că uneori cretinii mei taie fire electrice. Am văzut în faţa mea. Deci e bine să ştim ale cui sunt acum, în faza aceasta intermediară, că altfel nu am ce să fac. Restul poate fi tăiat.

Când vom circula pe Pasajul Basarab?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca în ianuarie. În decembrie vreau să terminăm cu asfaltarea, pentru că pasajul ăsta a fost ambiţia mea mai ceva ca a lui Băsescu atunci când l-a început. Mi-am dat seama cât de mult va uşura circulaţia. Când am preluat mandatul, am găsit construiţi 320 de metri măsuraţi cu piciorul.

"O chestie superomenească: după ce a săpat, constructorul şi-a dat seama că nu are linie de tramvai."
Sorin Oprescu
primarul Capitalei

Capitala ar trebui împărţită pe districte

În prezent există două proiecte în domeniul administrativ care se bat cap în cap: unu cere desfiinţarea sectoarelor, altul cere lipirea câtorva zeci de localităţi la Capitală. Pe care-l agreaţi?

Eu sunt de acord că ­n-ar trebui să fie şapte bugete în Bucureşti, ci unul singur, şi, dacă lumea va dori, să se facă referendum pentru înfiinţarea unor districte sau cum vrem să le spunem, iar responsabilii să fie propuşi de către primarul general ales şi confirmaţi de către Consiliul General. Poate astfel primarii de sector de acum vor înţelege că nu pot fi voievozi, ci slujitori ai cetăţenilor din zona pe care o au în administrare.

Ce şanse sunt ca municipalitatea să se înţeleagă cu Ministerul Transporturilor pentru activarea reţelei feroviare a Capitalei, în mare parte funcţională?

Nu are rost. Ce am acum este aprobarea de a construi la cinci metri deasupra acestei reţele feroviare. Altfel nu am cum din cauza exproprierilor.

Carte de vizită

Sorin Mircea Oprescu s-a născut la 7 noiembrie 1951, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Medicină Generală în 1976. După o experienţă de mai bine de 10 ani în domeniu, Oprescu ajunge profesor universitar al UMF "Carol Davila Bucureşti" în anul 2000.

A fost director al spitalelor Universitar şi Elias, consilier al ministrului Sănătăţii, consilier la Primăria Capitalei, vicepreşedinte PSD, senator, iar în prezent ocupă funcţia de primar general al municipiului Bucureşti.