Biserica din Curpen, salvată de studenţi

Biserica din Curpen, salvată de studenţi

Trei viitori arhitecţi au efectuat măsurătorile premergătoare restaurării

Cei trei viitori arhitecţi au ajuns în Gorj, în urma unui proiect derulat de Ordinul Arhitecţilor din România şi Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, prin care circa 200 de studenţi au mers în mai multe judeţe pentru stagii de practică. Tinerii au avut de efectuat măsurători preliminare unui proces de restaurare a unor biserici. Iniţial, în Gorj erau trecute pe listă 24 de biserici, dar, din pricina organizării defectuoase, doar patru lăcaşuri de cult au fost măsurate. Aflaţi în practică, studenţii s-au îndrăgostit de plaiurile gorjeneşti.

Impresionaţi de ospitalitatea gorjenilor

Adrian Stoian, unul dintre studenţi, este gorjean de origine şi a petrecut ore bune pe la uşile profesorilor din Bucureşti pentru ca biserica din Curpen să fie prinsă pe lista obiectivelor care vor fi renovate. Alături de acesta au mai venit la Gorj Mihai Manolescu, din Braşov, şi Ştefan Groşariu, un voluntar din Alba.

Studenţii au rămas impresionaţi de ospitalitatea oamenilor, mai ales că au fost găzduiţi chiar de preotul bisericii din Curpen, Ştefan Mamară. Tinerii sunt dezamăgiţi de situaţia critică în care se află multe monumente din ţara noastră. „Oriunde în lumea asta, în afară de România, cei care au un monument important îl îngrijesc, îl expun, îl scot în faţă. La noi lucrurile stau altfel. Oamenilor nu le pasă“, a spus braşoveanul Mihai Manolescu.

„Sunt unice în lume, iar noi nu avem grijă de ele“

„Avem un patrimoniu de invidiat. Este păcat să pierdem aceste monumente, pentru că ele reprezintă identitatea noastră. Sunt unice în lume, iar noi nu avem grijă de ele”, a spus Adrian Stoian. Zilele petrecute la Curpen au fost interesante mai ales pentru Ştefan Groşariu din Alba care  s-a declarat fascinat de tradiţiile gorjeneşti. „Am ajuns aici după ce am primit un mail în care se spunea de practică. Nu mai fusesem niciodată în Gorj şi mi-am dorit să vizitez aceste locuri. Cel mai mult mi-a plăcut când am luat masa cu mai multe persoane din sat, acolo la biserică. M-au uimit poveştile pe care le spuneau oamenii“, a spus Ştefan. După câteva zile, tinerii deveniseră deja „de-ai locului“. S-au împrietenit cu bătrânii satului, de la care au aflat că biserica, ridicată la 1700,  a fost strămutată de câteva ori. Oamenii spun că a fost demontată bucată cu bucată, de aceea toate părţile sunt numerotate. Nu se ştie dacă a fost vreodată pictată. Cei trei studenţi s-au declarat mulţumiţi de primul pas făcut spre restaurarea lăcaşului de închinare din Curpen.