Bechtel lasă în urmă prăpăd

Camioanele de mare tonaj distrug casele, surpă fântânile şi fac adevărate cratere în drumurile care străbat satele din Bihor şi din Cluj. În schimbul autostrăzii pe care nu o construieşte, Bechtel distruge drumurile naţionale şi judeţene. Reparaţiile de milioane de euro sunt plătite din buzunarul românilor.  

Problemele locuitorilor din localităţile tranzitate de camioanele Bechtel au apărut la scurt timp după începerea lucrărilor pe traseul Autostrăzii Transilvania. Camioane uriaşe, transportând zeci de tone de pământ excavat şi balastru, circulă, cu mare viteză, pe drumurile judeţene şi naţionale. 

Protestele localnicilor care au ajuns până la blocarea drumurilor şi slabele intervenţii ale autorităţilor nu au rezolvat nimic. Preluarea drumurilor judeţene de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), pentru reparaţii, nu a îmbunătăţit lucrurile. Milioanele de euro investiţi de companie nu au reuşit să ţină ritmul cu distrugerile.

7 kilometri construiţi, zeci de kilometri distruşi

În contractul încheiat de CNADNR cu Bechtel este prevăzută, expres, obligaţia americanilor de a construi drumuri tehnologice, pe care să transporte materialele.

Astfel de drumuri există pe o bună parte a traseului autostrăzii, dar au fost făcute în aşa fel încât şoferii camioanelor preferă să folosească drumurile judeţene şi naţionale. “Circulă cu suprasarcină. Au încărcare de 15 tone pe osie, în timp ce drumurile judeţene au normă de 8 tone, iar cele naţionale de 11 tone”, declară Dorin Debucean, directorul CNADNR. “Dacă intră aşa pe drumurile tehnologice, prost făcute, îşi rup discurile de ambreiaj”, a explicat acesta motivul pentru care şoferii preferă să încalce legea.

Bechtel ar trebui să refuze să primească maşinile încărcate peste limita legală. Americanii nu numai că nu fac asta, dar nu pun la dispoziţia autorităţilor nici măcar registrele în care sunt notate greutăţile camioanelor, înainte să-şi descarce încărcătura.

Directorul Debucean a mai declarat că în urmă cu aproximativ două săptămâni s-au mai alocat, prin licitaţie, 3 milioane de euro pentru repararea drumurilor distruse de transportatorii Bechtel. “Banii nu pot fi recuperaţi de la Bechtel, pentru că ei nu au decât obligaţia de a-şi face drumuri tehnologice”, a mai spus şeful CNADNR.

Tot Bechtel emite pretenţii

Ca să termine lucrările pentru 2008, consorţiul Bechtel – Enka ridică pretenţii incredibile. Conform unei “înştiinţări” trimise de Bechtel către CNADNR, ca urmare a unei pretinse convenţii cu reprezentanţi ai Guvernului, Bechtel cere să folosescă până şi cei şapte kilometri de autostradă finalizaţi pentru a avea acces în şantier.

Condiţia pusă în document este că “Beneficiarul (CNADNR, n. red.) va emite un Certificat de predare-primire şi îşi va asuma responsabilitatea privind toate aspectele (inclusiv securitate, întreţinere şi siguranţă în operare pentru toate lucrările finalizate”. 

Mai precis, dacă Bechtel distruge puţinii kilometri de autostradă finalizaţi, CNADNR îi va repara. Mai mult, americanii vor să circule şi pe drumurile naţionale, dar cu condiţia ca ele să fie întreţinute de statul român. “Guvernul şi Beneficiarul se vor asigura că drumurile care asigură accesul în şantier sunt întreţinute corespunzător şi vor pune la dispoziţia autorităţilor locale relevante fondurile în acest sens”, condiţionează Bechtel continuarea lucrărilor.

De la răscoală la tribunal

Seria de proteste de stradă a localnicilor din zona şantierului autostrăzii Transilvania a dus la o relativă ameliorare a problemelor. Pentru pagubele provocate anterior de camionagii, nimeni nu pare preocupat să plătească.

Administratorii Pensiunii Tamaş, un local tradiţional de lux din Săvădisla, sunt furioşi. „Ne-au scăzut drastic numărul clienţilor, de câţiva ani, de când se lucrează la autostradă”, spune o angajată.

În satul Lita, Ioan Fărcaş a acoperit cu un celofan crăpăturile din bucătărie. Crăpăturile exterioare sunt şi mai vizibile. „Când iau curba spre Petreşeti şi ating tubul de sub pod, parcă dau cu tunul, mai ales noaptea”, ne mai spune Fărcaş.

Ca nea Fărcaş sunt zeci de săteni. „Sunt aproape 60 de sesizări în comună”, spune primarul Gebe Ioan. Speranţa le vine de la Justiţie, aşa că vor lua „drumul tribunalului”. „Alt drum, alte hopuri”, spune nea Fărcaş.  Mihai Bacalu

„Abia ne mai stau casele în picioare”

Drumul Judeţean 767 ce face legătura între Oradea şi comuna Spinuş este presărat cu adevărate tranşee. În mijlocul drumului, din 20 în 20 de metri se cască câte o groapă adâncă de peste jumătate de metru. A te aventura pe acest drum este o adevărată provocare.

Camioanele de mare tonaj fac accesul spre Spinuş aproape  imposibil. Odată intrat însă în localitate, totul parcă e desprins dintr-o scenă de război. Aliniate pe uliţa principală, casele din Spinuş, pe lângă faptul că sunt poleite cu mocirlă până la ţiglă, sunt şi într-o fază avansată de degradare. Fisurile din tencuială, temeliile grav afectate sunt semnul trecerii a peste 800 de camioane pe zi.

„Fântânile ni se surpă, casele mă mir că mai stau în picioare, asta avem noi de la autostradă. Casa e murdărită cu mocirlă până sus, de gălăgie şi de praful ridicat ce să mai spunem? Spălăm hai­ne numai după o ploaie bună, numai aşa le putem ţine afară, până se stoarce puţin apa din ele”, spune Ana Paşcalău, din Spinuş. Primarul Gheorghe Creţ se arată neputincios.  A încercat în repetate rânduri să găsească o rezolvare, dar degeaba.

De la „centru” nimeni nu îl sprijină. Doar vorbe. „Nu mai ştiu ce să fac! La cine să apelez! De promis ni se promit multe, de făcut, nimic”, spune Gheorghe Creţ. La rândul lor, locuitorii din Chiribiş spun că au îndurat cât au putut, dar acum casele lor au ajuns ruine.

„Pereţii? Ăia au crăpat de mult. Acum crăpăturile se întind pe podea. Am avut parchet în camera de la stradă, dar de la camioanele astea s-a ridicat tot în sus. Când l-am scos, am văzut că podeaua, betonul e crăpat”, îşi spune păsul Ana Tăut.