Bătrâni omeniţi de furnizorii de alimente

se adaugă şi cea a nesiguranţei zilei de mâine. Cămările Centrului sunt goale, carnea s-a rărit din meniu, iar furnizorii de alimente nu mai pot fi amânaţi, prea mult, cu plăţile, Direcţia

se adaugă şi cea a nesiguranţei zilei de mâine. Cămările Centrului sunt goale, carnea s-a rărit din meniu, iar furnizorii de alimente nu mai pot fi amânaţi, prea mult, cu plăţile, Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DASPC) Vaslui având acumulate datorii în jurul a 190 miliarde de lei. Ionel Armeanu, directorul DASPC Vaslui, a confirmat faptul că, în prezent, o parte a furnizorilor şi-au înteţit presiunile pentru recuperarea contravalorii mărfii livrate Centrului din Huşi. "Într-adevăr, furnizorii au devenit din ce în ce mai nerăbdători. În aceeaşi situaţie cu azilul de la Huşi sunt toate unităţile din subordinea noastră. Însă nu se va pune, în niciun caz, problema înfometării bătrânilor. Permanent căutăm soluţii. Bătrânilor, până la rezolvarea situaţiei, li se vor asigura alimentele, pentru că noi vom apela la înţelegerea furnizorilor", a precizat Ionel Armeanu. În timp ce oficialităţile dau asigurări că blocajul financiar va fi rezolvat, bătrânii asistaţi îşi aduc, din nou, aminte că după o vârstă societatea îi respinge. Jana Vasiliu, asistată în Centrul de Asistenţă Socială din Huşi, este de părere că "viaţa e cum e, sinistră. Nu te simţi ca acasă, nu te simţi în largul tău. …asta e, când ajungi la o vârstă, toată lumea îţi dă cu piciorul…". Costică Proca, şeful Centrului din Huşi, care trăieşte alături de bătrâni, este conştient de faptul că închiderea azilului din lipsă de fonduri ar fi un dezastru pentru asistaţii sociali. "Mulţi nu au nicio sursă de venit, nu au copii, locuinţă. Practic, ei nu au venit aici pentru că au vrut, ci de nevoie".

Pomana, la români
În judeţele din Moldova, sărăcite tot mai mult de lipsa de omenie a guvernanţilor, care nu mai prididesc cu taxele şi impozitele, dramele sunt estompate de bunătatea celor care intervin, în mod hotărâtor, în destinele celor care s-au lăsat răpuşi de viaţa de netrăit din România. Sunt oameni care plătesc, din buzunarul propriu, mese calde bătrânilor din aziluri, fac donaţii sinistraţilor în urma inundaţiilor, sunt anonimi care lasă la uşa Asociaţiei Pensionarilor din Huşi pantofi pentru membrii acestei organizaţii. Pomana este cea care salvează sutele de familii care nu mai au o soluţie de a ieşi din ecuaţia matematică încâlcită a vieţii pe care toţi cei care au patronat destinul României postrevoluţionare le-au trasat-o.