Băimărenii dau cărţile pe mâncare

Siliţi de sărăcie, tot mai mulţi băimăreni îşi duc cărţile la anticariat. Pentru că nu mai are loc de atâtea cărţi, singurul anticar din oraş este silit să refuze clienţii.

Viorel Coteţiu a iubit toată viaţa cărţile. Fost topograf, actualmente pensionar şi-a amenajat, în urmă cu 19 ani, un anticariat în garajul casei. „Îmi plăceau prea mult cărţile ca să renunţ la ele. Aveam prea multe dubluri şi m-am gândit să le vând. Aşa am început”, îşi aminteşte băimăreanul.
Fostul topograf şi-a aranjat cele peste 4.000 de volume pe care le are la vânzare, pe secţiuni şi colecţii. Ştie pe de rost ce titluri are disponibile şi unde le găseşte. „De 19 ani îmi tot pun la punct un sistem de aranjare al cărţilor ca să fie cât mai eficient”, dezvăluie anticarul. Cea mai ieftină carte costă un leu, iar cea mai scumpă 30.
 
Patru feluri de clienţi

De-a lungul anilor în care s-a ocupat de afacere, bărbatul a învăţat să-şi recunoască „muşterii”, cei care îi aduc cărţi. Cea mai importantă categorie sunt profesorii pensionari care vin cu cărţi destul de rare şi valoroase sau chiar de specialitate, la care renunţă ca să aibă bani de mâncare. „Îi ştiu deja, renunţă la cărţi pentru pâine”, spune el plin de amar.
O altă categorie sunt cei care pleacă să se stabilească în străinătate şi nu pot duce cărţile cu ei. „Acum s-au mai rărit, dar până în urmă cu un an, era nebunie”, arată Coteţiu. A treia categorie sunt cei care renunţă la colecţii întregi pentru că „nu mai sunt la modă” sau, pur şi simplu, nu şi-a mai găsit loc şi o bibliotecă în apartamentele renovate „ultimul răcnet”.
Cei din urmă, dar nu şi cei mai nesemnificativi, sunt tinerii, care „şterpelesc” din biblioteca părinţilor câte o carte sau două pe care le valorifică pentru a-şi face rost de bani pentru „suc”.

E nevoit să refuze clienţii

„Sunt nevoită să renunţ la cărţi. Sunt un lux pe care nu mi-l mai permit. Am o pensie de 450 de lei după câţiva zeci de ani lucraţi. La cărţi pot renunţa, dar la medicamente şi pâine nu”, a declarat un client de-al anticarului, profesoară pensionară ce nu a dorit să-şi dea numele.
Viorel Coteţiu spune că are clienţi fideli care îl caută periodic pentru a-şi achiziţiona cărţi „Am avocaţi, medici sau studenţi care mă caută regulat pentru anumite cărţi”, arată anticarul. Are mai multe liste de „aşteptare”, unde şi-a notat conştiincios titluri şi autori, dar şi numere de telefon ale celor care caută o anumită carte.
Cum primeşte cartea dorită de aceştia, cum îi anunţă. Pentru că nu mai are unde să depoziteze cărţile pe care le-a achiziţionat, anticarul este nevoit să refuze tot mai mulţi clienţi care îi aduc cărţi. „Am deja în beci mai multe lăzi de cărţi şi nu am unde să le mai păstrez în cele mai bune condiţii”, explică el.
Nici câştigul pe care îl rea­lizează nu este strălucit. „După ce îmi fac calculele, rămân cu puţin peste 100 de lei lunar. Dacă nu ar fi garajul casei şi trebuia să plătesc chirie, renunţam de mult la afacere”, arată Coteţiu.