Ayatollahii din Veneţia

adevarul

Publicat: 08.09.2009 20:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 21:15

Decizia de blocare a proiecţiei filmului „Francesca“, regizat de Bobby Păunescu, apropie autorităţile italiene de cele din Iran, unde un ayatollah poate să interzică o operă de artă. Hotărârea Asociaţiei Cinematografelor veneţiene a stârnit consternarea în rândul oamenilor de film italieni şi români, dar şi printre unii politicieni din Peninsulă.

„Este o eroare foarte mare, un act artistic nu poate fi considerat un film ideologic”, a declarat pentru „Adevărul” Andrea Colasio, consilier local cu mandat pe cultură în primăria din Padova. Oraşul se află la jumătatea distanţei dintre Veneţia şi Verona. „Este un act de cenzură urât, care neagă «realismul» din cinematografia italiană, curent care a scris file întregi din istoria mondială în acest domeniu”, a mai spus Colasio.

Citiţi şi:

„Vom proiecta filmul pe străzi“

Colega lui din Consiliul Local, românca Nona Evghenie s-a arătat şi ea foarte supărată. „Este inacceptabil ce s-a întâmplat şi vom face tot posibilul să reparăm această greşeală. Bobby Păunescu are toată solidaritatea mea, îi vom oferi sprijin juridic şi îi vom aduce filmul aici, la Padova”, a mai spus ea.

La Veneţia, Beppe Caccia, consilier local din partea Verzilor, a spus că „această ediţie a Festivalului va intra în istorie ca una a cenzurii. Dacă va fi nevoie, voi organiza proiecţii publice în pieţe şi pe străzi, dacă la cinema nu se poate”, a asigurat el.
Nici omologii de la alte Asociaţii de cinematografe nu s-au arătat foarte încântaţi de decizia colegilor veneţieni. Fabio Mauri, directorul unei asociaţii similare din Roma, ne-a declarat: „Nu găsesc normal ca italienii să cenzureze un film în care sunt «atacaţi», şi ei o fac des cu străinii. Dar să privim partea bună, această decizie face reclamă filmului”.

Regizorul francez Girard Robert este foarte tăios în privinţa acestui subiect: „Într-un stat democrat, aşa ceva nu se poate întâmpla, un film nu poate şi nu trebuie să fie judecat de administratorii unei săli de cinema”.

Una dintre vedetele actualei ediţii a Festivalului de la Veneţia, Marco Filiberti, a declarat pentru „Adevărul” că îi pare rău pentru ce li s-a întâmplat colegilor români. „Nu mi se pare drept să interzici un film, deşi vă spun sincer că nu l-am văzut încă. Voi face tot posibilul să-l văd necenzurat”, a completat regizorul filmului „Il compleano” („Ziua de naştere”), prezent în Festival.

Reacţiile românilor

Regizorul Corneliu Porumboiu, laureat al Festivalului de la Cannes pentru filmul „Poliţist, adjectiv”, a declarat pentru „Adevărul” că nu a mai auzit ca un film să fie interzis în Europa, astăzi.

„Decizia mi se pare aberantă, mai ales că replica respectivă trebuia pusă în context. Era replica exagerată a unui personaj secundar, dar care exprima o anumită temere, un radicalism pe care îl găsim şi de partea cealaltă a Italiei. Pe de altă parte, politicienii sunt nişte persoane publice care trebuie să-şi asume anumite critici. Ce s-ar întâmpla ca, în România, de exemplu, să se apuce politicienii să dea în judecată filme sau articole?”, se întreabă retoric regizorul.

Criticul de film Alex. Leo Şerban, aflat la Festivalul de la Veneţia, s-a declarat consternat: „Sunt şocat, pentru că nu-mi închipuiam că o să se ajungă la asta. Totuşi, Italia este o ţară democratică. Mi se pare cel mai grav că se poate crea un precedent. Mai sunt şi alte filme controversate la festival şi nu sunt interzise. N-am mai auzit să mai fi fost cenzurat un film la alte festivaluri.

Mulţi critici cu care am vorbit, chiar şi italieni, sunt scandalizaţi“. Pe o poziţie diferită s-a înscris comunitatea română ortodoxă din Verona, care şi-a arătat solidaritatea cu primarul Flavio Tosi. Motivul „prieteniei” ţine de faptul că Tosi a aprobat cu aproximativ un an în urmă acordarea unui teren statului român, pe care va fi construit un centru cultural, care va include şi o biserică.

În Italia se poate interzice un film?

„Se poate interzice şi depinde mult de cine o cere”, ne asigură avocatul Pierpaolo Livio. „În Italia sunt trei posibilităţi de a opri un film, scrisoarea prin care se înştiinţează că va urma un proces («diffida formale»), cererea de sechestru depusă la un procuror sau, aceeaşi cerere, dar făcută unui judecător. În ultimele două cazuri se poate «rezolva» şi în aceeaşi zi”, spune avocatul.

În cazul de faţă, Mussolini a optat pentru prima variantă, dar a fost suficient pentru a-i intimida pe reprezentanţii cinematografelor din Lagună. Ea i-a anunţat în scrisoare că îi va cita în instanţă alături de Păunescu, dacă nu vor renunţa la difuzarea filmului.

Presa italiană, de partea „Francescăi“

Mass-media din Peninsulă a dedicat în acest weekend câteva articole interzicierii filmului „Francesca”. Dintre toate publicaţiile, AgoraVox a folosit unul dintre cele mai dure titluri din presa italiană: „Veneţia redescoperă «românofobia», filmul lui Păunescu este oprit”. Publicaţia relatează că „filmul neorealist a descoperit acea lacrimă de ură crescută în România faţă de Italia”.

Publicaţia găseşte şi o scuză pentru care frazele considerate ofensive şi-au găsit locul în film: „Să fie clar că Păunescu nu a inventat acele cuvinte (...) aceasta este o stare de spirit comună chiar şi în cele mai distincte familii din Bucureşti”. Ediţia de Veneţia a cotidianului „Il Gazzettino” a relatat că sâmbătă aproximativ o sută de persoane se aşezaseră la rând pentru filmul lui Păunescu. Aceştia au fost dezamăgiţi să afle că „Francesca” a fost interzis.