Morris Kornberg (91 de ani): "La Auschwitz munca nu se sfărşea niciodată"
0
Hrana era aproape inexistentă în lagărul de concentrare nazist de la Auschwitz dar munca nu se oprea niciodată. Morris Kornberg este unul dintre milioanele de evrei care au trudit în fiecare zi, în întuneric, în minele de cărbuni şi printre puţinii care au supravieţuit Holocaustului. Acum trăieşte lângă Washington şi la cei 91 de ani ai săi nu ştie nici acum de ce nu s-a sinucis.
Kornberg a fost ultimul copil al unei familli de evrei din Polonia. Tatăl lui avea o afacere cu fier şi când Germania a invadat Polonia în 1939, familiei i s-a ordonat să furnizeze metal armatei.
În 1941 a fost arestat, bătut până a leşinat, a fost trezit cu apă rece ca gheaţa şi bătut din nou. Apoi a fost trimis la Auschwitz şi nu a mai auzit niciodată de familia lui.
Kornberg a fost printre primii evrei care au ajuns în lagărul de concentrare şi a primit ordin să umple golurile subterane lăsate de extracţia cărbunelui pentru a preveni prăbuşirea minelor. Deţinuţii evrei aveau o singură zi liberă pe lună.
În ciuda vârstei înaintate, corpul lui Korneberg arată acum puţine semne ale muncii pe care a îndurat-o. Are în jur de 70 de kilograme, îşi găteşte singur şi urcă scările cu uşurinţă. Nu are probleme cu auzul şi are peste tot prin casă maldăre de cărţi pe care le citeşte. Când îţi strânge mâna la salut, are forţa unui bărbat de 40 de ani.
"Nu am luptat pentru supravieţuire. Dar am reuşit", a zis Kornberg.
Slăbise până aproape de 30 de kilograme. Ce era mai rău este că înfometarea nu i-a luat vlaga ci şi dorinţa de a trăi. "La Auschwitz am renunţat", povesteşte acum Morris Kornberg (91 de ani), după ce a supravieţuit lagărelor naziste. "Nu mai vroiam să trăiesc. Orice mi-ar fi făcut, vroiam doar să se termine odată", îşi aminteşte el.
Împreună cu soţia lui Herta (80 de ani), Kornberg trăieşte acum la 37 de kilometri în sud-estul Washingtonului, în Waldorf, statul Maryland. Kornberg a venit în Maryland în 1949, după ce a fost eliberat de ruşi în 1945 din lagărele de concentrare. Când a întâlnit-o pe Herta, o femeie de 50 ani care provenea dintr-o familie de anti-nazişti, cei doi au plecat în Cehoslovacia şi apoi s-au întors în SUA. Au doi copii, mezinul trăind în Europa.
În timp ce îşi aminteşte cum sute de prieteni ai lui s-au sinucis aruncându-se în gardurile electrice, Kornberg nu poate să îşi explice astăzi de ce nu a făcut la fel. De ce a trăit să povestească despre groaza de la Auschwitz?
Acum aşteaptă să primească un cec de aproximativ 2.800 de euro de la guvernul german ca o compensaţie simbolică pentru atrocităţile prin care a trecut. Când va primi banii, îi va da Muzeului Memorial al Holocaustului din capitala Americii.
- Germania a constitui un fond pentru compensarea victimelor Holocaustului, estimând că sunt cel puţin 50.000 de supravieţuitori în toată lumea, din care 20.000 în Statele Unite, care ar trebui să primească banii.
Din 1993, Kornberg merge din când în când la liceele din împrejurimi să le povestească tinerilor cum a fost în mâinile naziştilor.
Auschwitz a fost un complex de lagăre de concentrare şi exterminare al Germaniei naziste. Până la 6.000 de oameni erau gazaţi în fiecare zi. Se estimează că cel puţin 1.6 milioane de oameni au murit acolo, din care peste 90% au fost evrei. În Holocaust, cifra cel mai des folosită pentru numărul de evrei ucişi a fost cea de şase milioane. Cele trei lagăre principale au fost:
- Auschwitz I, lagăr de concentrare folosit ca centru administrativ pentru tot complexul, locul execuţiilor a aproximativ 70,000 oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi şi sovietici.
- Auschwitz II (Birkenau), lagăr de exterminare unde au murit peste 1.1 milioane de evrei, 75.000 polonezi şi circa 19.000 de romi, a fost cel mai mare lagăr nazist din cele două războaie mondiale
- Auschwitz III (Monowitz) a fost folosit ca lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werk
Se încarcă comentariile...
