„Aselenizarea“ lui Ceauşescu la Colibaşi

„Aselenizarea“ lui Ceauşescu la Colibaşi

În ziua în care americanii ajungeau pe Lună, Ceauşescu se mândrea cu exemplarul 10.000 al primului autoturism românesc. La 21 iulie 1969, Ceauşescu le transmitea oamenilor din Colibaşi să urmeze exemplul „tovarăşilor ruşi care au ajuns pe Lună“.

La 22 iulie 1969, în colţul din dreapta jos al primei pagini din „Scînteia”, scris cu litere de-o şchioapă, apărea următorul anunţ: „Un succes strălucit al gândirii ştiinţifice: Oameni pe lună!”.

Citiţi şi:

SUA nu au renunţat la colonizarea Lunii
VIDEO Odiseea primului pas pe Lună: adevăr sau farsă?

Adevărata realitate a vremurilor avea însă să-şi ia „revanşa” pe tot restul paginii întâi a aceleiaşi publicaţii. Sub titlul „Vizita conducătorilor de partid şi de stat în judeţul Argeş”, ce se întindea pe jumătate din spaţiul destinat redactării, era descrisă, cu lux de amănunte, una dintre peregrinările prin ţară ce anunţau al X-lea Congres al PCR.

Se întâmplase cu o zi înainte, la 21 iulie 1969, la numai câteva ore după ce americanii revendicau marea victorie ştiinţifică a primei aselenizări, iar cuvintele „The Eagle has landed” făceau înconjurul lumii.

În acea dimineaţă, românii hipnotizaţi de imaginile ce se transmiteau în direct la televizor îl puteau vedea, la ora locală 4.56 (2.56, după standardul UTC),  pe astronautul Neil Armstrong păşind pe Lună în ceea ce şi-a revendicat în istorie, deopotrivă, titlurile de „cea mai mare descoperire ştiinţifică” şi „cea mai mare manipulare a maselor”.

La 40 de ani de la acele evenimente ce aveau să schimbe iremediabil istoria de după, „Adevărul” vă prezintă o poveste despre propagandă şi confuzia din România. O istorisire despre cum s-a văzut aselenizarea de la Uzinele Colibaşi şi de ce a găsit de cuviinţă Ceauşescu să compare mersul pe Lună cu Dacia 1100.

„The Eagle has landed“

La 20 iulie, seara, două evenimente de o importanţă majoră pentru cei implicaţi aveau loc la o depărtarea considerabilă unul faţă de celălalt. „Vulturul”, avându-i la bord pe astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, cobora lin pe solul lunar, după o serie de manevre extrem de dificile realizate pentru a găsi locul potrivit pentru alunizare.

Primele cuvinte rostite de un pământean pe Lună, „The Eagle has landed”, făceau înconjurul lumii în numai câteva secunde, fiind primite în urale şi cu senzaţia de ceva ireal care, printr-o minune, prinsese viaţă.

În acest timp, în micul oraş Colibaşi, din judeţul Argeş, România, era forfotă mare. Ziua următoare avea să pună aşezarea pe harta localităţilor vizitate de cuplul Ceauşescu în „peregrinările înalte” de dinaintea Congresului PCR.

Tensiune era mai cu seamă la Uzinele Dacia din localitate, principalul punct al vizitei de a doua zi. “Comitetul Central al PCR anunţase Comitetul Judeţean care, la rândul său, informase Comitetul Municipal asupra importantului eveniment”, povesteşte, astăzi, Ion Frâncu, de 74 de ani, fost maistru la Uzinele Dacia în 1969.

Griul şi pancartele refolosite

În SUA, până şi copiii citeau veştile despre misiunea Apollo 11

„Locul alunizării este foarte neted”, comunica Armstrong către bază, imediat după atingerea solului lunar. În depărtare se vedea ceea ce putea fi comparat cu o colină pământeană, însă griul predominant îi făcea pe Armstrong şi Aldrin să-şi ia multiple măsuri de precauţie înaintea oricărei sentinţe.

La 1.00, ora Bucureştiului, cei doi astronauţi cereau permisiunea să coboare pe Lună cu cinci ore mai devreme decât fusese iniţial prevăzut. Armstrong mai apucă să arunce o privire înspre Pământ: „Vedem bine Terra. Este mare şi strălucitor de frumoasă”, spune acesta.

La aceeaşi oră, pictorul uzinei din Colibaşi se îndeletnicea cu nişte treburi cel puţin la fel de complexe. Cu câteva zile înaintea vizitei lui Ceauşescu, fuseseră scoase de la naftalină toate pancartele existente din anii anteriori. „Erau aşezate pe categorii: vizite, 1 Mai, 23 August, etc. Pictorul uzinei le alesese pe cele din anul precedent şi modifica cu pensula ultima cifră”, povesteşte acelaşi Ion Frâncu.

Bancurile despre aselenizare

În dimineaţa zilei de 21 iulie 1969, inginerii de la Uzinele Dacia încercau să mai uite de tensiunea momentului, iar cea mai bună metodă părea să fie spunerea unor bancuri pe tema aselenizării. „Toţi se întrebau în glumă: de ce n-au trimis şi acum un câine?” îşi aminteşte bătrânul Frâncu.

Se întâmpla la puţin peste două ore de la momentul ce avea să rămână în istorie ca fiind „prima aselenizare”. În dimineaţa acelei zile, la ora 4.50, Buzz Aldrin număra descrescător paşii care-l despărţeau pe colegul său, Neil Armstrong, de solul lunar. Apoi, o lume întreagă a văzut piciorul stâng al acestuia păşind pe Lună. „Un pas mic pentru om, dar un salt gigantic pentru omenire” s-a auzit atunci, de la centrul NASA din Houston, până în micul oraş adormit din judeţul Argeş. 

Aselenizarea şi presa lui Ceauşescu

România a fost singura ţară din lagărul socialist care a transmis integral primii paşi ai unor oameni pe Lună. Televiziunile din celelalte ţări „frăţeşti“ au transmis doar ştiri, iar în China, Coreea de Nord, Vietnam şi Albania presa nu a pomenit absolut nimic despre aselenizare..

Mai mult, “Scînteia” trimisese doi corespondenţi speciali la Centrul Spaţial Kennedy, din Florida, care să urmărească fiecare moment al misiunii istorice a navei spaţiale Apollo 11.  Nicolae Ceauşescu a folosit transmiterea succesului americanilor - aflaţi în competiţie cu ruşii - ca un nou gest de frondă faţă de URSS, după discursul împotriva invadării Cehoslovaciei, din 1968.

Gestul era cu atât mai important cu cât la 2 august 1969, după mai puţin de două săptămâni de la reuşita misiunii selenare, preşedintele SUA, Richard Nixon, urma să vină în România. Poziţia de „independent“ în cadrul blocului estic, mimată cu succes de Ceauşescu, i-a adus multă simpatie din partea interlocutorilor vestici.  Adrian Horincar

Trei personaje şi o maşină: destine

Neil Armstrong. După retragerea din NASA, în 1971, a făcut parte din consiliul directoral a opt companii. Refuză şi astăzi să mai ofere vreun autograf, după ce a descoperit poze semnate la întoarcerea de pe Lună, care erau vândute ulterior cu până la 5.000 de dolari.

Buzz Aldrin. S-a pensionat în 1972, revenind într-un post de conducere în cadrul „Air Force”. Cariera i-a fost umbrită de problemele personale: depresia cronică şi alcoolismul. De la retragerea din NASA, a continuat să promoveze explorarea spaţială.

Nicolae Ceauşescu. A impus transformarea ştiinţei într-o utilitate menită să contribuie decisiv la plata datoriilor externe încheiate în aşa-numita perioadă de “deschidere” faţă de Occident. Dările externe au fost achitate complet în vara lui 1989.  

Dacia 1100. Constructorul a asamblat în total 37.546 de exemplare. Odată cu dotarea Daciei 1300 cu tracţiune pe faţă şi motor frontal, Dacia 1100 intră într-un con de umbră şi va fi scoasă din producţie la finalul lui 1971.

„Tovarăşi, omul a pus piciorul pe Lună!“

Ion Frâncu, fost maistru la Colibaşi, îşi aminteşte de vizita lui Ceauşescu în Argeş

„Cu lumina dragostei în inimi şi în priviri”, caracteriza „Scînteia” primirea cuplului Ceauşescu în judeţul Argeş. Era dimineaţa zilei de 21 iulie 1969, la numai câteva ore de la momentul istoric al primei aselenizări. După câteva scurte vizite la celelalte puncte industriale de interes, cei doi s-au oprit la Uzinele Dacia din Colibaşi, unde urma să le fie prezentată o minune tehnologică: exemplarul numărul 10.000 al modelului Dacia 1100.
 
„Tovarăşul, însoţit de tovarăşa, au făcut un tur al uzinei. Treceau prin secţii însoţiţi de directorul nostru care-i explica progresele pe care le-a făcut fabrica în ultimii ani. Nu l-am auzit zicând c-ar fi ceva în neregulă. În schimb, Elena Ceauşescu tot găsea câte ceva de comentat sau venea cu câte o sugestie de genul: «Turnaţi şi voi un ciment ca lumea, nu vedeţi că ăsta nu e bine făcut?»“, îşi aminteşte fostul maistru Ion Frâncu.

Ceremonia de inaugurare a Daciei cu numărul 10.000 a fost scurtă, dar plină de învăţăminte de tot felul. „Tovarăşul voia un autoturism 100% românesc, dându-ne, pentru motivare, exemplul “tovarăşilor sovietici care astăzi au ajuns pe Lună”. După ce primeşte asigurări că la Colibaşi „s-a intrat în etapa a doua de producere a altor tipuri cu caracteristici superioare”, Ceauşescu ţine un discurs.

Iar printre paragrafele interminabile despre oprirea „puterilor imperialiste” şi „transformarea României într-o forţă universală”, conducătorul găseşte timpul să-şi cupleze admiratorii la viaţa planetară şi mersul istoriei. „Tovarăşi, suntem martorii unor mari victorii ale omului în stăpânirea naturii. Omul, desprinzându-se de Pământ, a pus piciorul pe Lună. Ţin să felicit cosmonauţii care au deschis calea omului spre primul astru – dar nu şi ultimul” (Aplauze furtunoase, se scandează „Ceauşescu să trăiască, România să-nflorească”). Câteva săptămâni mai târziu, la Congresul al X-lea de la mijlocul lunii august, Nicolae Ceauşescu era ales secretar general al CC al PCR.