Adevarul.ro

Comparată de-a lungul timpului cu vedete internaţionale ca Jessica Alba sau Angelina Jolie, Andreea Berecleanu vorbeşte relaxat despre frumuseţe şi feminitate.

Dan Negru: "Recunosc! Şi eu am deschis uşa non-valorilor la tv"

VIDEO Ştefan Bănică jr.: „Nu mi-am ales această meserie  ca să fiu vedetă“

VIDEO Vedetele TV, între „tanc rusesc“ şi strategii de PR

Andreea Berecleanu prezintă, la Antena 1, Observatorul de la 23.00. Împreună cu soţul ei, Andrei Zaharescu, reprezintă unul dintre cele mai puternice cupluri din lumea vedetelor româneşti - şi pe ecran, şi în viaţa privată. În afară de Observator, Andreea mai e implicată într-o emisiune de turism, o producţie independentă difuzată de Antena 3. A fost aleasă recent imaginea produselor cosmetice Olay în România.

„Adevărul": Oamenii de specialitate spun că ai un chip simetric, perfect.

Andreea Berecleanu: Îmi amintesc că m-a amuzat o ştire difuzată mai demult în cadrul unui „Observator" de weekend, în care eram alăturată vedetelor Jessica Alba şi Angelina Jolie, în urma unor măsurători făcute de redactorul care a editat ştirea şi care calculase anumite proporţii. Am primit atunci telefoane de felicitare, ceea ce înseamnă că felul în care apari în ochii celorlalţi contează.

Dar există şi o presiune a frumuseţii?

Nu simt niciun fel de presiune, în afară de trecerea timpului şi, odată cu ea, şi a prospeţimii de la 20 de ani. Am câştigat însă alte momente care mi-au rămas întipărite pe chip şi în privire.

Cu o asemenea ţinută ai fi putut deveni actriţă. Te-ai gândit vreodată la asta?

Cred că e o meserie pe care e păcat s-o faci dacă nu te simţi ales. E cam ca la regi. Îmi plac actorii talentaţi şi ştiu cât de greu este. De aceea privesc cu indulgenţă şi înţelegere puterea de dăruire a unor actori cărora nu le-a mai încăput o familie în afara scenei, în viaţa asta. Actoria te acaparează cu totul şi îi eşti fidel toată viaţa. Cred că asta este profesiunea de credinţă a maeştrilor. Eu nu simt că am vreun har în această direcţie, iar frumuseţea nu mai e suficientă nici măcar la Hollywood.

Care e un amănunt intim al ritualului tău de machiaj?

Foloseam eye-liner şi mascara încă din clasa a XII-a. Şi este singura constantă. Am învăţat să mă machiez singură în ultimii ani de liceu.

Cum se vede frumuseţea din afară? Ai machiat vedete pentru un proiect care să determine autorităţile să renoveze Centrul Vechi al Bucureştiului - finalizat cu o expoziţie la „Foto Cabinet", în colaborare cu fotograful Eugen Ciocan.

A fost emoţionant, interesant, provocator. Alături de scenografa Irina Solomon, am realizat aceste machiaje într-un timp-record: vreo 50 de persoane în mai puţin de două luni. Femei, bărbaţi, copii. Am stat faţă în faţă cu mari actori, cântăreţi, oameni de cultură, jurnalişti şi, chiar dacă îi cunoşteam dinainte, emoţia întâlnirii şi a apropierii a fost cu atât mai puternică. Eu sunt fascinată de oamenii expresivi, de cei cărora le citeşti poveştile pe faţă şi mai ales de cei care au păstrat în adâncul sufletului câte puţin din personalitatea unui personaj interpretat. Am fost fericită şi le sunt recunoscătoare celor care au acceptat benevol să mi se alăture în acest proiect. Şi, de fapt, acestor oameni nu le trebuie un machiaj sofisticat pentru că e nevoie tocmai de expresia lor nedisimulată în fotografie.

O mână de fier într-o mănuşă de catifea

Dincolo de frumuseţe, Andreea e celebră pentru longevitatea sa la ştiri - Observatorul de seară al Antenei 1, pe care îl prezintă de mai bine de şapte ani, împreună cu soţul ei, Andrei Zaharescu -, dar şi pentru fermitatea pe care o degajă. E suficient să-i asculţi cu atenţie timbrul vocii: o arcuire alintată de vocale dozată de tonalităţile joase ale consoanelor şi străpunsă de pauze scurte, în care nu răsună vreo urmă de ezitare. De fapt, dacă o mână de fier într-o mănuşă de catifea ar vorbi, vocea ei ar suna ca vocea Andreei.

Ea însăşi recunoaşte că nu e fragilă, ci mai degrabă temperamentală, genul de femeie care nu poate sta pe margine când are de-a face cu injustiţia sau cu impostura. Într-un fel discret şi special îşi asumă hotărârea, chiar dacă, uneori, asta i-a adus şi deservicii. „Nu-mi place agresivitatea de niciun fel, dar nici neimplicarea sau indiferenţa doar de dragul unei poziţii civilizate. Cred că poţi să spui lucrurilor pe nume, clar şi răspicat, asumându-ţi reacţiile ulterioare", punctează Andreea, fără regrete.

Priveşte orice ca pe o provocare. În spatele imaginii aparent cuminte de prezentatoare de ştiri sunt, de fapt, ani buni de jurnalism. Un singur exemplu: la 18 ani lucra pentru „România liberă" ca reporter de investigaţii, iar în paralel făcea interviuri cu oameni de cultură pentru „Cuvântul". Acum, în afară de ştiri, e implicată într-un proiect independent, o emisiune de turism difuzată de Antena 3. Gândindu-se la momentele grele din cariera ei, Andreea e conştientă că fiecare etapă de dezvoltare a fost, de fapt, o cotitură. Recunoaşte: „Nici nu m-am plimbat prin multe televiziuni, dar nici nu am rămas doar de dragul de-a rămâne. Când am avut un proiect profesional motivant şi interesant, diferit de orice altceva, am acceptat."

„Andrei mi-a plăcut din prima"

A fost crescută într-o familie mare, cu bunici, străbunici, mătuşi, unchi şi veri. Fiindcă erau uniţi, copilăria a fost, pentru ea, ca un parc de distracţii. Cea mai important regulă în familie era regula bunului-simţ - „nu trebuia niciodată încălcată", îşi aminteşte Andreea.

Astăzi, cea care o face să se gândească la copilărie e fiica ei, Eva, 9 ani: „Mi-a spus într-o zi, când mă priveam în oglindă, că nu înţelege de ce fac asta, atât timp cât o am pe ea în faţă. De curând a avut mâna în ghips, exact la vârsta la care şi eu am avut-o. Îmi seamănă temperamental şi are acelaşi spirit critic şi analitic."

Alături de soţul său, Andrei Zaharescu, şi de cei doi copii, Petru (5 ani) şi Eva (9 ani)

„Un bărbat înalt, cu parpalac"

Pentru Eva, dar şi pentru celălalt copil al său, Petru, 5 ani, Andreea vrea să urmeze vara asta un curs de "parenting", o metodă occidentală şi revoluţionară de educare a copiilor: „Trainingul părinţilor îţi arată cum să-l înveţi pe copilul tău să facă alegeri democratice, să ai empatie şi să beneficiezi de încredere peste ani în relaţia cu el", spune Andreea. E felul ei de a accepta o nouă provocare, şi ca mamă, nu doar ca jurnalist.
Cât despre latura romantică a Andreei, e suficient ­să-şi amintească modul în care l-a cunoscut pe Andrei. Prima imagine care-i vine în minte e: „Un bărbat înalt, un parpalac, o voce plăcută şi ochelari: mi-a plăcut din prima." Şi să admită că plânge la filme.

„De pildă, la «Venus», cu Peter O'Toole şi Leslie Phillips", povesteşte. „Un film profund, aparent despre bătrâneţe, dar mai mult despre prietenie, despre profunzimea trăirilor omeneşti şi despre plăcerile neinterzise ale imaginaţiei".