Scriitorul israelian Amos Oz: Relaţia dintre evrei şi România n-a fost întotdeauna o lună de miere

Amos Oz

Să-l asculţi pe scriitorul Amos Oz e o bucurie; o mare bucurie. Căci Oz e incredibil de grijuliu atunci când îşi alege cuvintele; vorbeşte exact aşa cum scrie: clar, rotund, închegat, cu pilde şi parabole. La a treia sa vizită în România, de data aceasta invitat de Editura Humanitas Fiction şi de Ambasada Israelului la Bucureşti, scriitorul şi activistul politic Amos Oz şi-a tratat auditoriul cu un regal de povestiri: despre

A fost o întâlnire memorabilă cu un autor care se află de ani buni pe lista scurtă a Premiului Nobel pentru Literatură, unul dintre cei mai importanţi prozatori şi eseişti israelieni. Şi, în egală măsură, o vizită istorică pentru noi şi pentru sine; căci i-a oferit posibilitatea de a plonja într-o cultură care îi era deja familiară, posibilitatea de a cunoaşte marea Românie, după ce o cunoscuse deja pe cea mică, din Israel: „Ce m-a atras pe mine în România a fost mica Românie din cartierul în care m-am născut, în Ierusalim. Era un magazin de dulciuri, de ciocolată şi bomboane, chiar în colţul străzii pe care locuiam în Ierusalim şi proprietarii erau evrei români; ei cântau în româneşte, vorbeau în româneste şi aveau o relaţie de dragoste-ură cu România. Erau furioşi pe România, dar, în acelaşi timp, le era dor de ea. Mai târziu, când am crescut şi m-am alăturat kibbutzului Hulda, cam jumătate din membrii acestuia erau emigranţi evrei din România; inclusiv părinţii soţiei mele Nili, care erau din Basarabia, la momentul acela parte a României. Aşa că, în mod evident, la prima mea vizită, la Festivalul de la Neptun (n.r. – ediţia din 2002 a Festivalului Internaţional „Zile şi nopţi de literatură” al Uniunii Scriitorilor), România nu era o ţară cu totul străină mie. Limba suna familiar, limbajul corpului era familiar, simţul umorului era familiar, la fel şi entuziasmul”.

Îndebutul evenimentului găzduit de Ateneul Român, Amos Oz în dialog cu Gabriel Liiceanu, scriitorul israelian a evidenţiat particularităţile relaţiei cu România: „Toţi cei de aici ştiu, bănuiesc, că există gene evreieşti în cultura română, aşa după cum sunt gene româneşti în cultura evreiască, israeliană. Relaţia dintre evrei şi România n-a fost întotdeauna o lună de miere. Au fost timpuri grele; şi au fost timpuri urâte. Dar sunt şi amintiri plăcute de ambele părţi. Şi poate că legătura dintre evrei şi România, dintre Israel şi România, este motivul pentru care romanele mele, care se bucură de excelente traduceri în limba română, sunt atât de bine primite aici”.

Citeşte aici continuarea articolului!