Amintiri româneşti cu Michael Jackson

adevarul

Publicat: 28.06.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 08:23

Imaginile din jurul concertelor din 1992 şi 1996 conturează un altfel de portret, dincolo de lumina reflectoarelor, al celui care în anii ’90 isteriza o lume întreagă cu prestaţiile sale. Câteva episoade petrecute în timpul vizitelor lui Michael Jackson în România trasează schiţa unei vieţi confiscate de cei din jur.

Dincolo de isteria naţională, tonele de lacrimi vărsate în timpul concertelor din România ale lui Michael Jackson şi numeroasele mărturii oficiale ale acelor momente, rămân micile poveşti. Detaliile, fracţiunile de secundă, cuvintele peste care se trece cu uşurinţă pentru a ajunge la strălucirea momentului imortalizat.

Regăsite după moartea celui care a schimbat definitiv percepţia asupra noţiunii de spectacol, acestea conturează indicii şi trasează mici istorii personale. Vorbesc altfel despre viaţa cuiva prins în protocoale oficiale, spaime ipohondre şi emoţii simple. Despre viaţa iremediabil ruptă între două nevoi: fericirea şi banii.

„Time is money“

Înaintea spectacolului din 1992, Michael Jackson a fost primit la Palatul Cotroceni de proaspătul reales preşedinte al României, Ion Iliescu, prezentat în reportajele transmise la televiziune ca fiind „un om de două ori fericit: o dată, ştiţi dumneavoastră pentru ce, şi a doua oară pentru că-l primeşte pe marele artist“.

Jackson şi Iliescu s-au mai întâlnit şi după concert, când fostul preşedinte l-a aşteptat pe starul american o oră la Cotroceni, pentru a-i dărui un trofeu şi o uniformă de jandarm. Aflând că Michael este pe fugă, urmând să plece spre următorul concert, din Turcia, Ion Iliescu s-a conformat docil, cu un zâmbet larg şi spunând: „Time is money“.

„Cateringul“ din România şi frica de boală

Revenit în România, în 1996, Michael a fost preluat de un al doilea producător, Vali Stoian, cel care, din 1964 şi până în 1990, a cântat în trupe precum Odeon, Kripton, Roşu şi Negru, iar, după Revoluţie, a început să producă concerte.

Potrivit acestuia, timp de trei zile, cât a stat în România, megastarul nu a dorit să deguste preparatele culinare pregătite la noi în ţară. „O firmă internaţională de catering s-a ocupat de masa lui Michael. De la noi nu a vrut decât salată verde şi fructe. De obicei, în meniu, avea friptură şi cartofi prăjiţi, nimic special“, ne-a dezvăluit Vali Stoian.

Cu doar o lună înaintea morţii, familia lui Michael se arăta îngrijorată de starea de sănătate precară a megastarului, ajuns la 56 de kilograme. Michael credea că există o legătură între kilograme şi boala sa şi că, dacă se va îngrăşa, nu va putea să fie sănătos.

Stadionul dispărut

Stadionul Naţional „Lia Manoliu“. Locul unde, în 1992, aproximativ 70.000 de oameni au stat lipiţi pentru a vedea minunea: concertul Michael Jackson.

„Hello, National Stadium, Romania“ trebuia să spună Michael. Era stipulat în contract, una dintre regulile ce pun în mişcare maşinăria de produs bani. Aceste cuvinte, transmise în direct în 61 de ţări şi înregistrate pe DVD-ul original, au contribuit la propulsarea fostei arene comuniste în rândul acelor locuri devenite „icon-uri“ în rândul fanilor.

În prezent, stadionul ce ar trebui să organizeze finala „Europa League“ în 2012 este o ruină, ras din temelii şi acoperit cu moloz, obiect de dispută şi negocieri cu iz politic.

Lacrimile, banii şi poliţistul trist

Marcel Avram şi Michael Jackson, o relaţie de peste 20 de ani, întreruptă după o dispută legată de bani Foto: Agerpres

Concertul de la Bucureşti din 1992, povesteşte impresarul Marcel Avram, a fost precedat de o stare de teamă. România ieşise de puţin timp de sub comunism, iar cuvântul- cheie al unei societăţi abia în formare era „imprevizibilă“.

Totul a mers însă ca la carte, cu o reacţie a oamenilor „senzaţională, la care, sincer, nu mă aşteptam“, povesteşte Avram. „Am plâns atunci, România era ţara mea“, declară impresarul, care mai spune că nici el, nici Michael nu au câştigat vreun ban de pe urma concertului de la Bucureşti.

Drepturile de difuzare a concertului de la Bucureşti au fost vândute către HBO, pentru 21.000.000 $, în ceea ce a devenit cea mai mare afacere de acest fel de până atunci. Câţiva ani mai târziu, Marcel Avram l-a dat în judecată pe Michael Jackson, pentru două concerte neonorate în Australia, câştigând 7.000.000 $. Cei doi nu au mai colaborat niciodată până la moartea starului american.

Michael Jackson, „făcând instrucţie“ cu poliţiştii români

Antologice rămân imaginile din 1992, cu Michael Jackson şi cu zeci de poliţişti români emoţionaţi, convocaţi pe Stadionul Tineretului ca să participe la ceea ce urma să fie noul videoclip al megastarului: „Police Walk“.

„Poliţiştii români sunt în extaz“, sau „se trag cadre în care cei care filmează sunt uzi de emoţie“, sunt doar câteva dintre comentariile apărute într-un reportaj TV. Participanţii aleargă ca la un veritabil cros, încercând să pară serioşi, dar cu feţele încordate de zâmbetele reţinute cu greu, cu Michael Jackson în faţă şi restul în urma sa, ghidaţi prin portavoce de către conducere: „Nu-l depăşiţi!“.

La final, un poliţist îşi calcă pe inimă, îl strigă pe Michael şi îi întinde o hârtie pentru un autograf. Starul este însă tras de bodyguard şi rămâne cu hârtia în mână, cerându-şi parcă scuze din priviri fanului lăsat în urmă.

Geaca „Thriller“, la Bucureşti

Renumita geacă roşie, din piele, cu care Michael Jackson a apărut în videoclipul melodiei „Thriller“ se află expusă pe un perete al cafenelei Hard Rock Café, din Bucureşti. A fost câştigată la o licitaţie, povestesc reprezentanţii cafenelei. Până acum, pentru că valorează o avere, aceasta era ţinută sub cheie într-o vitrină specială.

Începând de vineri, pentru o perioadă de timp şi „din respect pentru memoria lui, am decis ca cel puţin o săptămână să restricţionăm accesul la acest exponat“, au anunţat angajaţii renumitei cafenele.

E minunat însă să fii aproape de el. Domnul general Niţu ordonă: «Nu-l depăşiţi!». Dar cine-l poate depăşi, de fapt, pe Michael Jackson?

Mihai Tatulici
în reportajul despre vizita lui Michael din 1992

Timp de 17 ani a fost aproape ca fratele meu. Veneam la fiecare concert al său, stăteam împreună şi în zilele libere. A fost un geniu, un mare artist şi probabil cel mai mare dansator pe care muzica pop o să-l dea vreodată.

Marcel Avram
impresar

Michael Jackson trebuia să inaugureze locul de joacă prin tăierea unei panglici. Această scenă trebuia să apară şi într-unul dintre videoclipurile sale, dar Ion Iliescu, care a fost prezent şi el la eveniment, i-a luat-o înainte.