Agricultura ecologică, mâncată de birocraţie

Până a făcut documentaţia de accesare a finanţării pentru modernizare, s-a terminat licitaţia pe programe.

Constantin Vrânceanu este singurul băcăuan care a reuşit să se înregistreze ca deţinător al unei ferme ecologice. El are o stupină şi ar urma să primească bani europeni pentru achiziţia unor utilaje în valoare de 1.500 euro pe an, timp de cinci ani. Ca să ajungă aici, Vrânceanu a trecut însă printr-un adevărat calvar. I-au fost necesare zeci de avize de la aproape tot ce înseamnă instituţii de stat. „Apoi a fost nevoie de acte de la primărie, din care să rezulte că tatăl meu îmi dă terenul în comodat, că terenul este al lui, iar la notar a trebuit să duc muncă de convigere să-mi treacă pe act un comodat pe cinci ani, aşa cum cereau europenii, deşi legislaţia de la noi admite unul maxim de trei ani”, povesteşte omul râzând. După ce-a terminat cu documentele pentru teren a fost nevoit să-şi facă o firmă la Registrul Comerţului. „Când m-am dus peste zece zile să-mi iau actele mi-au spus că s-a schimbat legislaţia şi că nu mai este suficient să fiu persoană fizică şi că trebuie să mă înregistrez ca persoană fizică autorizată. Am făcut alt rând de acte”, îşi aminteşte bărbatul. Totul a culminat la autorităţile agricole de la judeţ. „Când am terminat şi m-am dus victorios cu mormanul de acte mi-au spus că s-a terminat licitaţia pentru programele de modernizare, acolo unde erau finanţările de la 5.000 euro în sus”, a încheiat Vrânceanu. În aceste condiţii, băcăuanul s-a orientat către o finanţare aproape infimă, de 1.500 euro pe an, care se acordă pentru sprijinirea fermelor de subzistenţă. „Am ajuns la concluzia că sunt nişte mincinoşi cei care spun că sunt bani de la europeni. Până ajungi să iei ceva de la ei, mori”, a concluzionat apicultorul. Până acum, la Oficiul de Consultanţă Agricolă s-au depus 31 de proiecte pentru finanţare.