Veteran în trei războaie: Kosovo, Irak şi Afganistan

Veteran în trei războaie: Kosovo, Irak şi Afganistan

Caporalul Florin Cojocaru a participat la trei misiuni internaţionale şi o aşteaptă pe cea de-a patra.Un militar român se poate mândri cu faptul că a participat la trei războaie şi s-a întors cu bine acasă, fără să fie nici măcar rănit.

Citiţi şi:

• Baza militară română atacată în Afganistan: doi răniţi
• Militar român, ucis în Afganistan
• Încă un militar român ucis în Afganistan
• Vezi aici lista militarilor români morţi şi răniţi în Afganistan

Îmbrăcat în civil, Florin Cojocaru este un băiat obişnuit. Are 1,77 metri înălţime, 77 de kilograme şi nu pare foarte musculos. A absolvit o şcoală profesională cu profil tehnic în Bucureşti.

Are o prietenă cu care ar vrea să se căsătorească şi aşteaptă să strângă banii necesari pentru a-şi cumpăra o casă. În timpul liber Florin ascultă muzică, face sport sau aleargă în parc. În cazarmă, Florin se pregăteşte pentru război.Caporalul Florin Cojocaru lucrează de 13 ani în Batalionul 2 Infanterie “Călugăreni” din Bucureşti.

A făcut judo şi atletism

Lui Florin i-a plăcut sportul şi a făcut câţiva ani de atletism, apoi judo.A efectuat stagiul militar obligatoriu un an de zile, la Tulcea, la jandarmi, şi a văzut că-i place meseria armelor.

Apoi s-a angajat direct la Batalionul 2 Infanterie din Bucureşti, pentru că ştia că această unitate participase la misiunea ONU din Angola şi urma să fie trimisă şi la alte misiuni internaţionale.

Sacrificiu suprem pentru VIP

Prima participare internaţională a fost, pentru Florin, cea din Kosovo, din anul 2003. Misiunea a durat o lună de zile, a participat o companie din Batalionul 2 Infanterie, iar principalul scop a fost instruirea. Românii locuiau într-o tabără americană din zona musulmană a provinciei Kosovo, participau la patrule mixte şi instalau posturi de observare.

A doua misiune a lui Florin a fost în Irak, în prima jumătate a anului 2005. A plecat acolo întregul batalion, sub comanda locotenent-colonelului Daniel Petrescu, iar caporalul Florin Cojocaru a fost repartizat la grupa de pază şi protecţie.

În timpul unei acţiuni de ajutorare a populaţiei civile

„Eu am dat aceleaşi teste ca toţi oamenii din batalion, dar la grupa de protecţie ne-au selectat pe cei care eram cunoscuţi că am putea face aşa ceva, că am putea rezista“. La grupa de protecţie, antrenamentul specific şi comportarea în misiune sunt “un pic altfel” decât la militarii obişnuiţi, explică Florin.

De obicei, militarii trebuie să se protejeze pe ei înşişi, dar oamenii din grupa de protecţie trebuie să fie gata să-şi sacrifice viaţa pentru a salva persoana pe care o protejează: „Când aperi pe cineva, trebuie să fii expus“. „Sunteţi un fel de SPP?“„Nu ne ridicăm noi la nivelul lor“, răspunde cu modestie Florin.

Misiunile de protecţie sunt un pic altfel decât la militarii obişnuiţi. Când aperi pe cineva, trebuie să fii expus.

Florin Cojocaru
caporal

Retragere

Florin era pregătit să plece din nou în Irak, dar Armata Română s-a retras definitiv din această ţară.

Gata de orice misiune, la orice oră

În Irak, protecţia VIP-urilor se făcea cu armele aflate în dotarea obişnuită a batalionului românesc – puşti automate de calibrul 5,45 milimetri, cu pat rabatabil, şi baionete militare.

„La orice oră trebuia să fim în măsură să executăm orice misiune. Nu eram singurii militari care participau la misiune, dar noi asiguram protecţia apropiată. În echipa de protecţie eram cinci soldaţi plus un comandant de grupă. Uneori participam toţi la misiune, alteori numai o parte dintre noi”, explică Florin. Grupa de protecţie asigura securitatea unor VIP-uri aflate în zona de responsabilitate a batalionului românesc, precum şi a altor militari.

De exemplu, Florin Cojocaru a asigurat personal protecţia ambasadorului României în Irak, Mihai Stuparu, precum şi a instructorilor militari români pe timpul deplasărilor între tabăra White Horse şi oraşul Talil. Evident, militarii şi persoanele păzite de ei purtau obligatoriu cască şi vestă antiglonţ.

Nu a existat nici un VIP care să refuze vesta antiglonţ, în ciuda celor 15 kilograme pe care le are. O mică problemă a fost cu ambasadorul Stuparu, un om foarte solid, dar “am găsit o vestă şi pe măsura lui”.

Ultima misiune

Ultima misiune externă a lui Florin a fost cea din Afganistan, din perioada anilor 2006-2007.Timp de şase luni, Florin a fost ajutor de comandant la o grupă de infanterie şi trăgător cu aruncătorul de grenade AG 7. Florin trebuia să care cu el în misiuni două arme – şi puşca automată, ca orice infanterist, şi aruncătorul de grenade. Armele cântăreau împreună vreo 8-9 kilograme, la care se adăugau greutatea vestei antiglonţ şi a căştii.

Românii, singuri în avanposturi

Dar n-a fost o mare problemă pentru Florin, pentru că în sala de sport el poate ridica la piept o halteră de până la 120 de kilograme. Florin şi camarazii lui erau trimişi la „baze înaintate“, în afara taberei.Nu ştiau dinainte în ce loc vor pleca sau câte zile va dura misiunea. În alte zile, românii aveau şi misiuni de sprijinire a armatei sau a poliţiei afgane.

„Dacă nu purtai mănuşi,îţi ardeai mâinile“

În interiorul TAB-ului, alături de camarazi

Pentru români, cea mai mare problemă în Afganistan şi în Irak a fost clima. În corturile din tabără şi în interiorul transportoarelor blindate exista aer condiţionat, dar afară era extrem de cald: “În Irak se ajungea şi la 60 de grade Celsius, trebuia să purtăm mănuşi ca să putem executa misiuni pe TAB-uri, că altfel nu puteam să le atingem”.

Teama de misiune a fost mai puternică o singură dată – atunci când, imediat după sosirea în Afganistan, asupra taberei de la Kandahar a fost aruncată o bombă. Un ofiţer român a fost rănit, dar Florin a scăpat nevătămat şi s-a obişnuit cu pericolul. Alţi militari au vrut să se întoarcă imediat acasă…

Fructe de mare

Florin (jos, în centru) în Afganistan, la vizita preşedintelui României

În schimb, cu mâncarea a fost bine, îşi aminteşte Florin. “În Afganistan am mâncat de la americani, noi doar ne mai făceam, din când în când, câte o supă. În Irak am mâncat de la italieni – paste, fructe de mare...”.

Militarii trebuiau să aibă grijă să bea continuu apă, nu doar atunci când le era sete, pentru că exista riscul să se deshidrateze şi să leşine din cauza căldurii. Americanii au inventat un procedeu simplu de măsură – la toaletă exista o scală de culori pentru urină, iar militarii îşi comparau culoarea propriei urine cu aceea de pe tabel.

Cu cât urina era mai incoloră, cu atât situaţia militarului era mai bună. Cu cât urina era mai închisă la culoare, cu atât omul era mai deshidratat şi trebuia să bea urgent apă.
un om norocos

„Suntem norocoşi, din batalionul nostru nici un om nu a murit şi nu a fost rănit în nici o misiune”, spune Florin Cojocaru. Dar ai noroc şi în viaţa civilă? “În viaţa civilă nu mă bazez pe noroc. A trebuit să muncesc pentru tot ceea ce am”, spune Florin.

După trei misiuni internaţionale, în şase ani, el a strâns în cont numai 15.000 de dolari. Dar încearcă să mai plece într-o misiune externă, după care speră să-şi poată cumpăra o casă şi să se căsătorească. Aşteaptă momentul împreună cu prietena lui.

Batalionul 2 a defilat victorios la Bucureşti

Acum câteva zile, Batalionul 2 Infanterie, avându-l în formaţie şi pe Florin Cojocaru, a defilat pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti. Ceremonia a marcat încheierea oficială a misiunilor Armatei Române în Irak.

Alături de alte 27 de state, România a participat la campania antiteroristă condusă de SUA chiar de la începutul ei, în iulie 2003, trimiţând în Irak peste 8.400 de oameni, în 12 serii a câte şase luni. Pe parcursul misiunii din Irak, doi militari  români au fost ucişi, iar alţi 12 au fost răniţi.