VIDEO Adrian Năstase: „În şase luni vom fi într-o situaţie mult mai gravă“

Adrian Năstase spune că starea economică a României se va deteriora considerabil până în luna decembrie şi că tensiunea socială va atinge cote maxime, toate acestea exclusiv din cauza actualei puteri.

Temut de adversari şi de colegii de partid, deopotrivă, până la finele lui 2004, iar mai apoi atacat din toate părţile şi marginalizat, fostul premier Adrian Năstase pare să trăiască a doua tinereţe politică. După aproape un deceniu de convulsii şi transformări, PSD este condus de către Victor Ponta, un tânăr care mai ieri alerga după profesorul Adrian Năstase pe treptele Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Adrian Năstase: „Nu voi mai candida la Preşedinţie"

„Gurile rele" spun că, între cei doi, relaţia magistru - discipol persistă şi la sediul din Bulevardul Kiseleff. În schimb, fostul prim-ministru încearcă să arate că nu vrea sub nicio formă să-l eclipseze pe Victor Ponta. Are de purtat un „război" de uzură cu actuala putere şi asta cere concentrarea forţelor. Sau „o formulă de incluziune", cum spune Adrian Năstase. Situaţia economică şi socială în care ne aflăm, profitabilă din punct de vedere electoral pentru opoziţie, este argumentul suprem pentru abordarea lui Adrian Năstase. Probabil că de aici provine şi unda de cinism pe care o degajă interlocutorul nostru din această săptămână.

CARTE DE VIZITĂ

• Adrian Năstase s-a născut la 22 iunie 1950, în Bucureşti.
• Este căsătorit cu Daniela Miculescu şi are doi copii - Andrei şi Mihnea.
• Este doctor în drept internaţional (1987).
• Este profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.
• A fost ministru de externe, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi prim-ministru; actualmente este deputat PSD.

„Suntem interesaţi ca deciziile pe care le ia Victor Ponta să nu aibă fisuri"

Adevărul: În ultima perioadă parcă aţi fost mai puţin vizibil în spaţiul public. Aţi adoptat un sistem low-profile sau n-au mai venit invitaţiile jurnaliştilor ca înainte?

Adrian Năstase: Am refuzat foarte multe dintre invitaţii. Şi astăzi am refuzat trei sau patru. Şi ieri eram invitat şi la televiziuni, şi la ziare. Am crezut că este mai bine ca, în această perioadă, comunicarea noastră la partid să se facă în principal prin preşedintele Victor Ponta. N-am vrut să pară cumva că dublăm mesajele sau că nu avem siguranţa ţintei pe care o urmărim. Pe de altă parte, am dorit să particip mai curând la un efort de reconstrucţie în ceea ce priveşte departamentele PSD, să particip la elaborarea unor materiale importante, cum a fost un document de evaluare după 101 zile de activitate a Guvernului, cum au fost moţiunile de cenzură şi altele. Deci am avut foarte mult de lucru în acest plan şi am preferat să vorbesc mai puţin.

Victor Ponta se consultă cu dumneavoastră. în chestiunile importante?

Atunci când simte nevoia, sigur, mă sună, iar dacă e nevoie îl sun eu. Victor Ponta are legitimitatea dată de alegerea lui la congres, are dreptul să ia decizii, dar cred că este interesat - şi suntem interesaţi cu toţii - ca deciziile pe care le ia să nu aibă fisuri. Şi uneori, venind cu alt tip de experienţă, eu sau alţi colegi putem să evidenţiem riscurile unui anumit tip de decizie, într-un anumit moment. Decizia însă, ca preşedinte al partidului, trebuie să-i revină.

Foarte multă lume spune că Victor Ponta este produsul dumneavoastră. politic şi că îl influenţaţi. De altfel, nici nu avea cum să câştige alegerile, dacă nu beneficia de sprijinul dumneavoastră....

Victor Ponta este produsul propriului său efort. A muncit foarte mult, a muncit în diferite forme şi, în mod evident, rezultatele din ultima vreme arată că eforturile pe care le-a făcut (în primul rând de a învăţa din ce era în jur, din ceea ce s-a întâmplat în alte etape ale vieţii partidului), toate acestea au contat pentru el. Şi se vede cum creşte de la o etapă la alta.

Eu sunt foarte bucuros să constat, în emisiuni de televiziune, felul în care răspunde, felul în care reacţionează şi, sigur, este un om foarte tânăr, nu are încă 40 de ani. Are tot timpul în faţă pentru a învăţa, pentru a adăuga experienţă, pentru a lăsa deoparte ceea ce poate să fie o anumită reacţie pe care trebuie să o tempereze în anumite condiţii, chiar dacă este nervos. Evident, el a venit la conducerea partidului într-o anumită conjunctură. Sunt unii care au fost nemulţumiţi de rezultatul congresului. Este un proces acum, nu de domesticire, ci de liniştire a apelor, de a arăta că el poate să lucreze cu tineri în partid, că nu este partizanul unei formule de excluziune, ci de incluziune.

Unde consideraţi că mai are de lucrat?

O să comentez cu el asta.

„Băsescu a distrus credibilitatea instituţiei prezidenţiale"

Care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua ca premier?

În primul rând, cred că aş construi un şanţ foarte adânc pe traseul Palatul Cotroceni - Palatul Victoria, în aşa fel încât premierul să aibă autonomia şi competenţele prevăzute în Constituţie pentru şeful Guvernului. Deci aş considera că preşedintele trebuie să rămână să-şi rezolve problemele pe care i le stabileşte Constituţia şi să nu se mai amestece în problemele Guvernului. După aceea m-aş concentra asupra echipei. Cred că e nevoie de o formulă de oameni competenţi şi, în acelaşi timp, de o echipă coerentă, disciplinată şi care să se bazeze pe un feedback puternic din teritoriu. În al treilea rând, m-aş ocupa de economie, în ideea de a încerca un proces de reindustrializare, un proces de creştere a exporturilor, un proces care să genereze venituri mai mari la buget, astfel încât să pot folosi cât mai mulţi bani pentru proiecte sociale.

În momentul de faţă, aţi opta pentru impozitarea progresivă sau aţi menţine cota unică?

Sigur, eu vreau să distrug legenda potrivit căreia cota unica ajută clasa mijlocie, în timp ce cota diferenţiată afectează interesele clasei mijlocii. Eu aş explica de ce cota diferenţiată, alături de deducerile fiscale pentru investiţii, pentru export, pentru asigurări, pentru educaţie, pentru inovaţie, deci alături de acest ansamblu poate să fie mult mai eficientă pentru colectivitate, pentru societate, pentru ţară, decât o cotă unică, care, în momentul de faţă, este cârpită într-o mulţime de locuri şi care creează mai multe probleme decât rezolvă. Aş opta pentru soluţia cotei diferenţiate, dar am propus şi o cotă unică pentru întreprinderi, pentru profit. Şi, mai mult, chiar scăzând-o de la 16% la 15%. Vorbeam doar de impozitarea veniturilor personale, într-un sistem care să fie predictibil şi care să nu permită orientarea banilor spre tot felul de importuri aiuristice, spre tot felul de cumpărături aiurea.

Acestea au creat enorm de multe probleme, inclusiv în ceea ce priveşte îndatorarea la bănci. Astfel s-ar permite, cred, orientarea unor sume suplimentare, obţinute de către cei care au venituri mai mari, către zonele în care putem cu toţii să beneficiem de aceşti bani prin faptul că se va dezvolta exportul, prin faptul că se vor dezvolta anumite tipuri de investiţii. Eu cred că această discuţie ar fi trebuit să aibă loc înainte de anunţul lui Traian Băsescu (n.r. privind ajustarea salariilor bugetarilor şi a pensiilor) şi aici este vina lui fundamentală. Dialogul intern nu funcţionează. Aceasta este mare problemă a modelului nostru, a regimului politic actual: Traian Băsescu trebuia să fie mediatorul, cel care în situaţii de criză să poată rezolva problemele tensionate. Dar el, fiind pe teren şi jucând într-una dintre echipe, în mod evident a distrus credibilitatea instituţiei prezidenţiale.

„România nici măcar nu mai enervează la Bruxelles"

Înainte de a merge la Tirana, aţi fost la Bruxelles. Cum suntem percepuţi acum în cancelariile europene, din punctul dumneavoastră de vedere?

Eu am impresia că suntem pur şi simplu ignoraţi, ceea ce mi s-a părut extraordinar de prost. Practic, România nici măcar nu mai enervează la Bruxelles. Înainte mai enerva prin diferite poveşti... În plus, noi am făcut un joc extrem de păcătos - Traian Băsescu şi echipa lui trimiteau la Bruxelles tot felul de semnale negative în legătură cu anumite situaţii din România. Îi încărcau negativ pe băieţii ăia de acolo, ei dădeau drumul la tot felul de evaluări negative, iar presa din România le prelua, le dezvolta. Era un cerc vicios în care imaginea României, credibilitatea ei, în interior şi în exterior, era afectată, având în vedere şi faptul că ţinem seama mai mult decât trebuie de părerile celor din străinătate. Practic, am distrus interesul străin pentru România. Eu n-am înţeles de ce Agenţia Română pentru Investiţii Străine, de exemplu, a fost desfiinţată.

N-am înţeles de ce, în condiţiile în care am făcut atâtea sacrificii pentru a intra în UE, după aderare nu am vrut să folosim beneficiile care decurgeau de aici - sume nerambursabile pe care aveam dreptul să le primim prin proiecte susţinute de Guvern. Lucrurile acestea sunt foarte grave. Denotă lipsă de competenţă, lipsă de eficienţă, lipsă de performanţă şi lipsă de inteligenţă, până la urmă. Toate acest lucruri ne costă pe toţi. Şi aici este o mare problemă pentru că starea societăţii, starea de nervozitate generală se simte în orice. La orice eveniment minor oamenii încep imediat să se certe.

Starea de tensiune este prezentă şi acasă - oamenii se încarcă negativ uitându-se tot timpul la televizor unde sunt tot felul de hold-up-uri despre creşterea infracţionalităţii, despre felul în care ne percep cei din stăinătate. Toate lucrurile acestea, împreună cu felul în care Guvernul este peceput în momentul de faţă, îi afectează pe toţi. Vedem implicare preşedintelui în activitatea Guvernului, felul în care Parlamenul este adus în derizoriu, felul în care se creează dezbinare între bugetari şi cei din privat, între pensionari şi salariaţi, între handicapaţi şi medici şi aşa mai departe.

În calitate de jurist, te poţi prevala de art. 53 din Constituţie pentru a justifica reducerea pensiilor şi a salariilor bugetarilor?

La şedinţa celor două Birouri Permanente ale Parlamentului, eu l-am întrebat pe premierul Boc exact această chestiune. Am arătat riscul de a introduce această formulă referitor la eventuale procese. Faptul că articolul acesta care vizează lucruri extrem de periculoase pentru stat, ameninţări destul de grave la adresa siguranţei naţionale, care sunt explicit prezentate în Legea siguranţei naţionale din 1991, nu poate să justifice adoptarea acestei legi. L-am întrebat pe premier, citându-i din lege şi prezentându-i cazurile limitativ prevăzute de lege pentru ameninţări la adresa siguranţei naţionale, care dintre ele este avută în vedere de către legea pe care el a adoptat-o şi care a trimis-o la Parlament.

Acolo este vorba de situaţii de război, de terorism, de atentate... Niciuna dintre ele, evident, nu poate să justifice invocarea acestui articol care vizează limitarea, restrângerea unor drepturi cetăţeneşti. Şi mai grav este faptul că se invocă a doua oară acest articol. Prima oară a fost invocat anul trecut, în legătură cu alt proiect de lege în domeniul salarial şi al pensiilor. Curtea Constituţională s-a pronunţat într-un anumit mod, dar arătând în finalul deciziei că nu ar trebui repetate şi nu ar trebui prelungite astfel de măsuri, ele fiind măsuri excepţionale şi adoptate pentru o perioadă scurtă de timp. Eu cred că este inadmisibil ce se întâmplă, este neconstituţional.

Invocarea acestui articol pentru nişte scopuri practice va crea imaginea unei ţări care se îndreaptă către un regim totalitar, unde este nevoie de limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru a rezolva nişte probleme economice. Noi vrem să arătăm prin moţiunea de cenzură că puteau fi şi alte soluţii, fără să mai discutăm despre vinovăţie sau despre responsabilităţi. Şi de aceea, în moţiune, dincolo de textul propriu-zis, noi vom pune în mape, pentru fiecare parlamentar, şi proiectul de soluţii alternative al PSD-ului, proiectul PNL-ului şi proiectul PC-ului. Tocmai pentru a arăta că erau şi alte soluţii.

„Judecătorii Curţii Constituţionale au fost în permanenţă sub o anumită presiune"

Atât PSD, cât şi PNL creează impresia că nu ar vrea să-şi asume o guvernare...

Ştim foarte bine că lucrul acesta este greu de organizat şi am văzut foarte bine ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Partea proastă pentru noi este că această stare de tensiune se realizează nu cu şase luni înainte de următorul vot, ci după şase luni de la votul anterior. Şi, practic, suntem într-o situaţie extrem de dificilă în care Traian Băsescu şi PDL-ul au ajuns la nişte cote minine în sondaje. Starea de spirit le este extrem de defavorabilă. Pe de altă parte, în Parlament ei au reuşit să cumpere un număr de parlamentari şi să creeze o susţinere pentru formulele lor. Şi acum, din punctul de vedere al puterii, în mod evident, dincolo de mici jocuri şi treceri de-o parte şi de alta a frontierei, majoritatea este asigurată pentru Traian Băsescu şi pentru echipa lui.

Prin urmare, chiar dacă moţiunea de cenzură ar înlătura acest Guvern - ceea ce s-ar putea să fie în interesul lui Traian Băsescu, care bănuiesc că ar dori să dărâme actualul Guvern cu mâna opoziţiei - următorul candidat pentru postul de prim-ministru n-ar fi desemnat, aşa cum ar fi normal, de către majoritatea care ar fi dărâmat Guvernul. Traian Băsescu ar spune, cum a mai spus de două-trei ori până acum, că el este cel care desemnează candidatul de premier şi candidatul respectiv ar merge pe urmă prin oraş, prin cafenele, şă-şi formeze o majoritate care să-l sprijine.

În acest caz, nu credeţi că ar fi îndeplinite condiţiile pentru a demara procedura suspendării din funcţie a preşedintelui?

Curtea Constituţională nu a fost niciodată foarte categorică în această chestiune. Legea noastră fundamentală nu şi-a pus niciodată problema că cineva ar putea să interpreteze altfel textul respectiv al Constituţiei. Şi, de altfel, vă rog să observaţi de câte ori a trebuit să intervină Curtea Constituţională după 2004 şi de câte ori a făcut-o înainte de 2004. Cu aceeaşi Constituţie. Dar, pentru Traian Băsescu a fost nevoie, în permanenţă, de clarificări. Cum este nevoie şi acum, de altfel, pentru el şi pentru Roberta Anastase, în legătură cu alegerea unui nou judecător la Curtea Constituţională - a lui Valer Dorneanu, în speţă.

Practic, în urmă cu doi ani, atunci când „clubul" PDL a fost interesat să înăsprească condiţiile prin care puteau să asigure trimiterea mea în instanţă cu un avizul Parlamentului, au atacat regulamentul Camerei la Curtea Constituţională, iar aceasta a spus că toate hotărârile Camerei Deputaţilor trebuie adoptate cu majoritatea deputaţilor prezenţi. În condiţiile astea, votul dat acum pentru Valer Dorneanu este un vot valabil. Dar, evident că cei din PDL nu vor să recunoască acest lucru şi avem o problemă extrem de tensionată care ar trebui să fie, totuşi, rezolvată. Asta ne arată că statul-mafiot al lui Traian Băsescu încearcă să acapareze toate instituţiile în interes propriu, pentru clientela de partid.

Totuşi, majoritatea membrilor Curţii Constituţionale au fost apropiaţi ai PSD. Cum se explică faptul că, de multe ori, criticaţi Curtea pentru soluţiile date?

Nu vreau să spun că deciziile Curţii sunt contrare aşteptărilor noastre sau că sunt conforme cu un anumit interes. Vreau să atrag atenţia asupra faptului că, de-a lungul acestor şase ani, s-au schimbat foarte multe lucruri. Din păcate, Petre Ninosu s-a prăpădit, fiica unuia dintre judecători este director la DNA ş.a.m.d. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, se spunea că fiul unuia dintre judecători a avut probleme cu circulaţia rutieră...

De asemenea, a apărut o listă care era pe masa unuia dintre şefii de la SRI, cu numele judecătorilor care urmau să fie verificaţi atunci, probabil ca să nu fie cumva terorişti. O altă persoană de acolo a fost acuzată de colaborare cu fosta Securitate. Deci, dacă ne uităm la toate aceste istorii personale, ne dăm seama că judecătorii de acolo au fost în permanenţă sub o anumită presiune. Nu vreau să spun că, în final, n-au judecat corect. Dar am dat câteva elemente pentru a vă arăta că acea legendă cu judecătorii numiţi de Iliescu nu mai ţine. Acum e vorba de judecătorii care trăiesc în regimul Băsescu.

Puneţi în discuţie credibilitatea unei instituţii fundamentale a statului...

Nu, eu doar v-am dat nişte informaţii.

Ceea ce aţi spus ridică o serie de întrebări serioase asupra activităţii Curţii Constituţionale...

Asta facem toată viaţa. Ne punem întrebări. Nu ştiu dacă răspunsurile pe care le obţinem sunt cele corecte.

E bine să avem dileme, dar nu în privinţa instituţiilor fundamentale ale statului.

Eu n-am nicio dilemă. Eu am o idee foarte clară. Sigur, n-o să v-o spun.

„În şase luni vom fi într-o situaţie mult mai gravă"

Unde credeţi că vom fi în şase luni de acum înainte, din punct de vedere economic?

Vom fi într-o situaţie mult mai gravă decât suntem acum. Este evident că măsurile de acum nu vor face decât să învenineze societatea, iar mişcările sociale vor fi încetinite sau oprite. Oamenii încă n-au văzut facturile, n-au primit taloanele de pensii, n-au primit salariile, n-au ajuns încă la momentul la care vor vedea că nu mai primesc subvenţiile pentru încălzire. În toamnă va fi o nervozitate şi mai mare, pe fondul aceastei stări de lipsă de comunicare politică, de lipsă de speranţă şi de optimism, de lipsă de randament economic, pe fondul măsurilor poliţieneşti care vor încerca să ducă la o colectare forţată, prin controale de la Garda Financiară, de la Finanţe.

Eventual se vor pune în aplicare şi măsurile legate de disponibilizări. Din cinci persoane, una va fi dată afară, ceea ce înseamnă că, în orice colectiv de cinci oameni, ca la ruleta rusească, fiecare se va gândi cine va fi cel care va pleca. Asta va bloca, practic, funcţionarea administraţiei. Administraţia va funcţiona şi mai prost pentru că oamenii se vor preocupa de supravieţuirea lor, şi nu de performanţa serviciului.

Ca să-şi păstreze locurile de muncă, unii se vor gândi să performeze.

Se vor gândi să se pună mai bine cu şeful lor.

Nu credeţi că aparatul acesta birocratic este supradimensionat?

Întrebarea asta aş vrea să i-o puneţi domnului Tăriceanu, domnului Boc, domnului Băsescu. În 2004, erau 900.000 de funcţionari. Dacă mă întrebaţi acum, vă spun că sunt 1.400.000 de funcţionari. Ponderea cheltuielilor bugetare în PIB era de 4,6%, în 2004. Acum este de 9,5%.

Domnul Tăriceanu spunea că în perioada 2005-2008, numărul funţionarilor a crescut doar cu 60.000 de oameni...

Nu sunt un specialist foarte mare în matematică, însă, în ceea ce priveşte aritmetica, mă pricep destul de bine. Şi atunci, dacă scad 900.000 din 1.400.000, diferenţa este de 500.000. Cum s-a ajuns aici, mi-e greu să vă explic. N-am avut acces la datele respective. Dar aceste lucruri sunt certe şi sunt cele două cifre de capăt. Aşa încât nu pot să dau vina pe cineva. Am vrut numai să le reafirm, ca atare.

În contextul dat, nu cumva s-ar impune o acţiune de reducere a aparatului birocratic? Bulgarii au făcut-o deja...

Sunt multe chestiuni pentru un program de guvernare, care nu pot fi expuse acum. Problema este să regândeşti echilibrul forţei de muncă şi ocuparea forţei de muncă. Şi atunci, dacă mă întrebaţi aşa, vă răspund: sigur, ar trebui făcut lucrul ăsta, dar numai în măsura în care oferim locuri de muncă alternative. Nu trebuie să-i transformăm pe funcţionari, pur şi simplu, în şomeri cărora să le mai tăiem şi 15% din ajutorul de şomaj. Deci, sigur că trebuie raţionalizat acest sistem, sigur că s-au făcut excese, dar asta nu înseamnă că oamenii respectivi trebuie lăsaţi fără slujbă.

Putem găsi numeroase alte soluţii prin care să oferim posibilitatea de a-i transfera spre alte zone. Şi ăsta e rolul statului. Asta este diferenţa dintre noi şi zona de dreapta, diferenţa faţă de cei care doresc un stat minimal. Noi dorim un stat care să orienteze şi eforturile umane, şi resurele materiale. De aceea vorbesc despre deducerile fiscale care ar trebui să ajute la crearea de noi locuri de muncă.

Aţi fost acuzat în timpul mandatului de premier că luaţi măsuri de dreapta, liberale...

Cred că formularea nu a fost cea mai corectă. De fapt, eu am spus un lucru care pe unii dintre colegii mei nu i-a mulţumit: ca să ai bani pentru proiecte sociale trebuie ca economia să meargă. Pentru ca economia să meargă, trebuie să asiguri rigoare şi să stabileşti nişte priorităţi. Prioritatea este economia. Dacă economia merge mai bine, ai mai mulţi bani pentru proiecte sociale. Nu poţi să mulgi la infinit o vacă fără să-i dai de mâncare.

Deci înainte de a fi social-democrat trebuie să fii liberal...

Eu cred că un social-democrat modern trebuie să înţeleagă legătura necesară între economie şi social. Şi este ceea ce am încercat să fac ca prim-ministru şi cred că am reuşit. Chiar dacă nu au crescut foarte mult pensiile şi salariile, acestea totuşi au crescut în condiţii de stabilitate. Puterea de cumpărare nu a scăzut la vremea respectivă.

Pentru că inflaţia, care era 40 şi ceva la sută pe vremea lui Isărescu, în 2000, a scăzut la sub 10% în mandatul meu. Deficitul bugetar pe care l-am lăsat în 2004, într-un an cu trei alegeri, a fost de 1,3%. Comparaţi cu ce s-a întâmplat anul trecut şi anul acesta. În 2004 am mai avut şi o creştere economică de 8,4%, deşi era an de alegeri. Dar după aceea noi a trebuit să „muncim" timp de doi ani ca să ne întoarcem la PIB-ul din 1996, tot cu aceşti mari specialişti în economie.

E o altă conjunctură...

Da, dar aceleaşi partide.

Situaţia din decembrie 1996 este incomparabilă cu situaţia pe care aţi moştenit-o în decembrie 2000. Lucrurile deja începuseră să se mişte în economie, după guvernarea Isărescu.

Mugur Isărescu a avut un rol pozitiv, în orice caz comparând cu ceea ce s-a întâmplat înaintea lui. Dar eu vreau să vă spun, totuşi, un lucru: creşterea economică, la momentul acela, a fost de 1%. Şi nivelul inflaţiei era încă de 40-45%, în 2000. Eu nu vreau să îl critic pe Mugur Isărescu. Din contră, am spus că el a făcut un efort deosebit, deşi părerea mea este că a dovedit că un premier tehnocrat nu se poate descurca în România. Altfel, probabil că şi rezultatele lui la alegerile prezidenţiale ar fi fost altele. Dar s-a văzut foarte clar că, fără un partid politic în spate, nu ştii prea bine ce se întâmplă în teritoriu şi dai sentimentul că lucrezi la o masă cu butoane care nu sunt conectate la niciun fir.

Revenind în prezent, vi se pare viabilă soluţia Iohannis?

Eu nu cred într-o formulă de guvern de tehnocraţi, mai ales într-o perioadă ca aceasta. În primul rând, dacă vrem să impunem o soluţie de tehnocrat, trebuie să începem cu preşedintele. Să îi sugerăm să îşi dea demisia, să numim un preşedinte tehnocrat, ca să avem siguranţa că aceia care vor fi numiţi în guvernul de tehnocraţi vor fi cu adevărat tehnocraţi. Altfel ne băgăm singuri degetu-n ochi. Îi urmăresc cu atenţie pe cei care vorbesc la televizor despre guvernul de tehnocraţi.

Dar cine numeşte guvernul ăsta? Păi, preşedintele e jucăuş! Este cel cu dosarele alea de cadre, cu dosarele alea „profesionale", se uită la ele, le întoarce. Să nu ne minţim! Altfel, e o poveste. Noi plătim acum factura pentru realegerea lui Traian Băsescu. Acum, ce se poate face nu ştiu. O să vedem, căutăm soluţii. Practic, într-un sistem democratic există nişte lucuri de care trebuie să ţinem seama. Jucăm regulile jocului, facem moţiuni de cenzură, facem moţiuni simple, vorbim la televizor, dăm interviuri...

„Moţiunea nu va aduce decât un nou guvern Băsescu, mai obedient"

Nu credeţi în finalitatea moţiunii de cenzură?

Ce înseamnă asta? Să schimbăm un guvern al lui Traian Băsescu cu un alt guvern al lui Traian Băsescu.

Dacă ar cădea guvernul, ar fi clar că s-a format o nouă majoritate parlamentară ce poate impune un alt cabinet.

Da, şi pe baza acelei noi majorităţi, Traian Băsescu îl numeşte pe Lucian Croitoru, de pildă, candidat de prim-ministru. După care se vine cu un vot de încredere în Parlament, iar parlamentarii care, în mod evident, au investit inteligenţă, resurse, muncă în a fi aleşi, nu vor dori dizolvarea Parlamentului. Şi atunci o să avem un nou guvern Traian Băsescu, mai obedient. Nu vreau să par sceptic. Cred că lupta politică trebuie dusă, dar nici nu vreau să fiu naiv. Adică, am o anumită experienţă şi, cunoscându-l pe Traian Băsescu destul de bine după anii ăştia, îmi dau seama că el, ascuns acolo la Cotroceni, este cel care, în momentul de faţă, face în continuare jocurile.

Scuzaţi-mă, atunci care este scopul final al moţiunii de cenzură?

Este un mod de a marca, la acest moment, dezastrul în care se găseşte România. De a arăta că, la şase luni după alegeri, plătim factura pentru realegerea lui Traian Băsescu. Vrem să arătăm că, de fapt, soluţiile sunt prost gândite. Sigur, dacă vor fi nişte schimbări de atitudine, nişte schimbări de echipă, vom vedea. Dar, în momentul de faţă, nu cred în aşa ceva. Eu am sperat că, după ce a fost reales, Traian Băsescu va veni cu o nouă echipă, nu cu o formulă de cleptomani. Lucrurile acestea se văd tot mai puternic. Sistemul clientelar este atât de puternic încât, la fel ca la căpuşe, nu îl mai poţi scoate decât dacă îl arzi. Aici e o mare problemă şi dezangajarea faţă de acest sistem clientelar mafiot va fi extrem de dificilă.

„Clientela PDL nu este în stare să construiască nimic"

Am văzut că este o teză predilectă a opoziţiei - clientela politică a PDL. Astfel de structuri au existat însă în toate guvernările...

Clientelă sigur că a existat şi pe vremea romanilor. Era destul de cunoscută.

Mă refer la ultimii 20 de ani...

În 2004, oamenii au votat pentru PSD. Noi am câştigat alegerile parlamentare. Se uită lucrul ăsta. Chiar Traian Băsescu a spus că l-a pus pe Tăriceanu prim-ministru, deşi alegerile fuseseră câştigate de PSD. Dar eu cred că noi am plătit pentru greşelile noastre. De şase ani de zile avem un sistem clientelar dezvoltat de Traian Băsescu şi de partidul lui. Am discutat la alegerile din 2004 despre clientela PSD.

O fi doar clientela PDL singura cauză a situaţiei economice în care ne aflăm?

Dacă este singura? Nu! Prima cauză este incompetenţa, pentru că partea proastă cu clientela PDL-ului este aceea că este formată nu numai din tipi care, practic, se adapă de la aceste resurse ale ţării, dar sunt şi teribil de incompetenţi. Clientela aceasta lipsită de cultură, de educaţie, de viziune, nu mai este în stare să construiască nimic. Aici este problema. Este o combinaţie îngrozitoare între incompetenţă şi sistemul acesta de reţea clientelară care a pus mâna pe tot ce înseamnă contracte cu statul, posturi în administraţie şi care, în loc să mărească performaţa statului şi a economiei, nu face decât să tragă sângele din economie.

Per a contrario - clientelele politice ale celorlalte guvernări au fost formate din oameni competenţi...

Eu n-aş fi vorbit despre clientele, pentru că nu clientela este cea reprezentativă pentru guvernare. Până la urmă, este vorba despre cei care asigură, de fapt, administrarea comunităţii respective. Eu cred că noi, cei de la PSD, chiar dacă nu am fost iubiţi, am fost respectaţi pentru competenţă, pentru expertiză, pentru faptul că proiectele noastre s-au văzut. Şi în cele 400 de săli de sport, şi în „laptele şi cornul", şi în burse, şi în eliminarea vizelor pentru a călători în străinătate, şi în intrarea în NATO, şi în finalizarea tuturor capitolelor pentru aderarea la UE, şi în consolidarea macroeconomică, şi în finalizarea acordului cu FMI. Toate lucrurile acestea s-au făcut prin competenţă, muncă, disciplină şi o ierarhie foarte bine pusă la punct.

„PDL ar putea fi interesat să declanşeze alegeri anticipate"

Sunteţi sceptic în privinţa variantei de a avea alegeri anticipate?

Da, deşi, dacă aş fi în locul celor de la PDL, probabil că aş dori alegeri anticipate până la sfârşitul anului. Asta pentru că, în condiţiile căderii economice accentuate, până la următoarele alegeri şi fără Traian Băsescu drept locomotivă, ei riscă să nu intre în Parlament. Şi atunci ar putea fi interesaţi în declanşarea unor alegeri anticipate până la sfârşitul anului, astfel încât să se menţină într-o zonă de 20% pentru Parlament.

Nu credeţi că opoziţia abordează cu prea mult cinism această chestiune?

Eu am votat cum trebuie. Eu nu ştiu cum aţi votat dumneavoastră sau cum au votat ceilalţi de la „Adevărul" care nu făceau politică. Eu mi-am făcut datoria, am spus nişte lucruri. Timp de şase ani am arătat care sunt şi care vor fi pericolele. Şi suntem în momentul în care trebuie să decidem ce trebuie să facem mai departe. Eu şi colegii mei vom contribui la căutarea soluţiilor. Rezolvarea problemelor nu depinde însă numai de noi. Depinde şi de cei care au stat acasă atunci când trebuiau să facă grevă, depinde şi de foarte mulţi factori pe care noi nu-i putem controla. Nu e cinism, e un realism pe care ni-l impune viaţa asta pe care o trăim. Şi în care vedem că înregistrările telefonice reprezintă o practică destul de curentă.

Vedem bine că intimidările în ceea ce-i priveşte pe liderii sindicali şi pe cei care trebuie să participe la greve reprezintă o informaţie curentă. Vedem contracte care sunt date pe cumetrii, atunci când profesorii nu primesc nici măcar salariul pe care îl aveau înainte. Toate lucrurile acestea ne fac să ne uităm cu scepticism la ceea ce se întâmplă. Mai vedem că justiţia şi poliţia politică au fost orientate în mai mare măsură către adversarii politici, că Parlamentul devine o structură decorativă în care Traian Băsescu vine să-şi ţină şedinţele politice cu grupurile PDL. Mergem spre o situaţie tot mai dificilă, de ţară care rămâne un fel de colonie a FMI şi a sistemului bancar internaţional. Iar din punct de vedere democratic, este clar că statul de drept, în acest moment, este mai curând o ficţiune.

„«Independenţii» au ajuns într-o fundătură politică"

Majoritatea parlamentară care susţine actualul guvern este constituită şi din oameni proveniţi din cabinetul dumneavoastră - Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sârbu. Oameni de bază. Ce se ascunde în spatele plecării lor din PSD?

Eu cred că trebuie să-i întrebaţi pe ei.

I-aţi promovat şi i-aţi coordonat. De aceea vă întreb pe dumneavoastră.

Nu pot decât să regret deciziile lor. Nu le-am înţeles. Cred că pentru unii dintre ei, decizia pe care au luat-o va fi un final de carieră politică. Cred că această formulă (n.r. UNPR) este o fundătură pentru că, din punct de vedere ideologic şi politic, nu au unde să se ducă. Apare de acum această stare de ambiguitate a mesajului. Va fi foarte greu să se concilieze cu propria lor conştiinţă, cu propria lor istorie, în această postură. Asta a fost decizia lor, eu cred că au greşit fundamental. Am vorbit cu ei, am vorbit şi cu Marian Sârbu. La un anumit moment, am vorbit şi cu Cristi Diaconescu. Sigur, ei au ales şi a fost o decizie pe care probabil o pot justifica faţă de ei înşişi într-un anumit fel. Foarte greu o vor justifica însă faţă de cei care i-au ajutat să ajungă în aceste poziţii înalte.

Nu e ceva mai mult decât o decizie pe care au luat-o, într-un anumit context?

Nu vreau să speculez.

Există posibilitatea revenirii lor în PSD?

Cred că le-ar fi foarte greu să vină înapoi şi cred că mulţi dintre colegii care i-au ajutat în campaniile electorale, în diferite locuri, ar fi destul de reţinuţi în a accepta revenirea lor.

„M-a deranjat faptul că nu am fost invitat în campania lui Geoană"

Aţi crezut vreo clipă faptul că Mircea Geoană poate câştiga alegerile prezidenţiale?

Da, am crezut. De altfel, el a şi câştigat alegerile, la mine în colegiu. Deci în zonele în care puteam să acţionez în sensul ăsta, chiar a câştigat.

Totuşi, se va relaxa vreme de cinci ani - ca să amintim de un banc apărut imediat după alegeri...

Se dezvoltase o stare de spirit anti-Băsescu foarte puternică, chiar în condiţiile greşelilor din ultima săptămână. Mircea Geoană a câştigat în ţară. A pierdut acolo unde s-au numărat voturile până la apusul soarelui. Dar soarele acolo, în SUA, a apus mai târziu. Şi din cauza asta, s-a numărat în aşa fel încât să se compenseze.

Credeţi că vizita pe care i-a făcut-o lui Sorin Ovidiu Vântu a fost principala cauză a pierderii alegerilor de către Mircea Geoană, după cum susţin foarte mulţi?

Cred că aceia mulţi care cred lucrul ăsta au dreptate.

Acum discutaţi mai des cu Mircea Geoană? În cadrul unui alt dialog „La masa Adevărului" ne spuneaţi că trecuseră luni buni de când nu mai vorbiserăţi...

Da. S-a îmbunătăţit comunicarea. Dar acum, practic el nu mai are un efect politic foarte important. Atunci cred că era poate mai important. Poate că dacă aş fi fost invitat să particip mai intens la campania electorală ar fi fost mai bine şi în alte zone. Nu pot să ascund că m-a deranjat faptul că nu am fost invitat în acea campanie. A fost o decizie a lui, nu vreau s-o judec.

Credeţi că ar fi fost altul deznodământul?

Nu ştiu. Dar mi s-ar fi părut normal, aşa cum Traian Băsescu şi-a adus la ultima dezbatere toată echipa... Mircea avea în spatele lui oameni care mestecau ciungă, actori. El nu era încă preşedintele României ca să arate această imagine artistică. El avea nevoie să arate că echipa politică este alături de el. De la Ion Iliescu la... nu ştiu. Era bine, era rău?

Asta i-am spus la un moment dat şi lui. PSD-ul este un partid care are mai multe straturi geologice. Şi, devenind preşedinte al partidului, devii preşedinte peste toate aceste straturi. Nu poţi să fii preşedinte doar pentru organizaţia de tineret sau pentru cea de femei. Nu trebuia să fie reprezentată doar o anumită zonă de afaceri sau de sport sau de artă. Eu cred că trebuia să fie echipa politică, care trebuia să se bată în zilele acelea pentru câştigarea campaniei. În sfârşit, probabil că şi eu am făcut numeroase greşeli atunci când eram candidat.

În cazul dumneavoastră, se consideră că greşelile au fost făcute anterior campaniei electorale...

Se consideră prost pentru că greşelile au fost făcute de alţii. Eu am câştigat, în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, cu 41%. Băsescu a avut atunci 32%. Din păcate, în cel de-al doilea tur de scrutin, unii dintre colegii meu au considerat că aveau deja sacii în căruţă, întrucât alegerile parlamentare se încheiaseră.

Au acceptat şi modificarea regulilor în timpul jocului, în ideea de a elimina listele suplimentare, şi au mai fost alte câteva lucruri pe care nu le mai comentez. În plus, unii dintre colegii mei au iritat în mod absolut gratuit o anumită zonă - este vorba despre cei de la MISA. Percheziţiile care s-au făcut atunci n-au dus la absolut nimic, însă i-au creat o masă de manevră extraordinară lui Băsescu.

Să ne amintim şi faptul că domnul Cozmin Guşă, cel pe care l-aţi adus în partid, a contribuit decisiv la victoria lui Traian Băsescu din 2004...

Nu ştiu dacă decisiv, dar... Da, a spus că ideea cu fraudarea alegerilor i-a aparţinut. E adevărat.

Şi în 2009 domnul Guşă l-a consiliat pe Mircea Geoană...

Da, şi acum este om de afaceri, am înţeles... E o chestiune pe care nu vreau să o comentez deoarece este destul de penibilă, destul de tristă, din punctul meu de vedere.

„Guvernarea PDL-PSD, o eroare plătită parţial"

În cazul în care PDL se va distanţa de Traian Băsescu, va reuşi să supravieţuiască alegerilor?

Nu vreau să comentez prea mult despre alte partide. S-a mai spus, la un moment dat, că eu am cerut destructurarea PD-ului. Eu am avut, într-adevăr, un speech scris de Dan Mihalache, care era consilierul meu la acel moment, în care figura această formulă. Textul a fost dat la presă, însă speech-ul pe care eu l-am ţinut nu a avut această formulă pentru că eu nu am considerat că este o formulă corectă. Dan Mihalache poate să confirme acest lucru. PDL, în măsura în care se va distanţa de Traian Băsescu şi va începe să funcţioneze pe propriile sale picioare, va putea să devină un partener de dialog.

Asta dacă dialogul va deveni o chestiune de normalitate în viaţa politică românească. Eu nu consider că vreunul dintre partide poate să fie scos în afara jocului politic. În momentul de faţă, din păcate, PDL este puternic marcat de această amprentă a lui Traian Băsescu, de un sistem clientelar adus de câţiva dintre baronii partidului şi va avea nevoie de o trecere prin deşert pentru a ajunge un partid şi nu o formulă „de gaşcă", aşa cum spun unii analişti. Pe de altă parte, îmi e foarte clar că acum există în interiorul PDL câţiva oameni puşi de Traian Băsescu să injecteze partidul cu diverse alte idei, cu diverse alte formule. Nu-mi dau seama cine va câştiga. Faptul că au împins alegerile interne spre primăvara anului viitor arată că există lupte puternice şi că nu vor să strice un anumit echilibru pentru menţinerea în viaţă a aceastei guvernări clientelare, din care vor să strângă cât mai multe resurse pentru momentele electorale viitoare.

Să nu uităm că şi PSD a participat la această „guvernare clientelară", în 2009.

Mi-e foarte simplu să vă răspund: eu am fost împotriva acestei participări şi cred că a fost o eroare pe care parţial am plătit-o. A fost o decizie a unora dintre colegi. Mircea Geoană a sprijinit-o, din păcate. Exista şi o altă variantă, pentru care trebuia să ne batem mai mult - aceea de a obţine postul de prim-ministru. Dar acum sigur că lucrurile sunt deja epuizate. Eu am spus, din decembrie 2008, ce credeam eu că se va întâmpla în perioada următoare. Din păcate, lucrurile au evoluat exact aşa cum am spus.

„Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Băsescu - a cumpărat o maşină Logan"

Unde îl vedeţi în spaţiul politic pe Traian Băsescu, după ce îşi va fi încheiat mandatul de preşedinte?

Pe mare! Departe! Dar ca să vă spun sincer, chiar nu mă interesează. Eu vreau să scăpăm de el, pur şi simplu. Ce va face după aceea, chiar nu mă interesează.

Credeţi că va rămâne activ în spaţiul public?

Chiar nu mă interesează. Sper ca, după ce a fost preşedinte-jucător, să ajungă doar jucător.

Care este cel mai rău lucru, în viziunea dumneavoastră, pe care l-a făcut preşedintele Băsescu?

A pierdut şase ani, dacă nu chiar zece ani, din istoria României. Practic, a creat o paranteză de istorie pe care nu cred că o vom mai recupera vreodată.

Obiectiv privind lucrurile şi dincolo de rivalitatea care vă desparte, consideraţi că există vreun lucru bun pe care l-a făcut Traian Băsescu pe durata mandatelor sale la Palatul Cotroceni?

Nu am nicio rivalitate cu el... Un lucru bun? Faptul că a cumpărat o maşină Logan, ca un stimulent pentru economia românească.

Care sunt cei mai buni trei premieri pe care i-a avut România în ultimii 20 de ani?

Adrian Năstase, Adrian Năstase, Adrian Năstase.

Nu prea recurgeţi la modestie în această privinţă...

N-am excelat niciodată la acest capitol.

„Toate proiectele de modernizare începute în România au eşuat"

Care ar trebui să fie proiectul de ţară al României, după ce şi-a atins cele două obiective strategice - aderarea la NATO şi la UE?

În proiectul meu de la alegerile din 2004 am trecut următorul aspect: modernizarea României, folosind intrarea noastră în Uniunea Europeană. Am mai scris o carte - „România europeană" - arătând că toate proiectele de modernizare începute în România au eşuat. Iată două exemple: proiectul de modernizare făcut de paşoptişti şi proiectul de modernizare de după Primul Război Mondial. Faptul că am funcţionat sub diverse imperii - Otoman, Austro-ungar, Sovietic - toate ne-au supt resursele.

Primul proiect de modernizare care putea fi continuat cu succes era în cadrul Uniunii Europene, lucru pe care l-am prezentat în campania mea. Puteam folosi, la început, între 2007 şi 2013, 30 de miliarde de euro pe proiecte. Am considerat şi consider absolut îngrozitor faptul că plătim mai mulţi bani - prin cotizaţia pe care o datorăm Uniunii Europene - decât luăm de acolo. Acesta este lucrul cel mai rău care se întâmplă în momentul de faţă şi care va face ca şi acest proiect de modernizare, pe timpul lui Băsescu, să fie reţinut în istorie ca un proiect eşuat al României.

Poate România, până în 2020, să recupereze decalajele ce o despart de statele occidentale? Orizontul de aşteptare al oamenilor este foarte mare în această direcţie...

Este adevărat, dar deocamdată, dacă luaţi situaţia din 2004 şi pe aceea din 2010, veţi vedea că în 2004 România era mai aproape de media europeană decât este acum...

Din punct de vedere al omului de rând s-a trăit mai bine în perioada 2005-2008...

Din punct de vedere al consumului, este adevărat, dar din punct de vedere al elementelor care ţin de macroeconomie şi care dau soliditate unui proces pe termen lung, deteriorarea extraordinară a situaţiei economice şi sociale, creşterea numărului celor care au intrat în zona de sărăcie extremă, ne arată că diferenţa dintre cele două perioade este mare. Prin urmare, cu actuala putere nu vom reuşi să ne apropiem din nou de media europeană.

Ce garanţii ar avea electoratul în privinţa apropierii de media europeană cu o guvernare social-democrată, în condiţiile în care PSD s-a regăsit în formula guvernamentală şi în anul 2009?

Atunci a fost tot guvernarea Emil Boc, cu adjuvante de la PSD. Să fim serioşi! Când nu îi convenea ceva, îi dădea afară de acolo. Dar garanţia PSD pentru electorat este dată de felul în care am guvernat în perioada 2000-2004.

„Nu voi mai candida la Preşedinţie"

Veţi mai candida vreodată la Preşedinţie?

Nu. Eu cred că e nevoie de o altă generaţie. Mi-aş fi dorit să continui ca preşedinte proiectele din perioada anterioară, dar n-a fost să fie aşa. Iau lucrurile sportiv. Vine altă lume din urmă. Cred că trebuie să creştem în interiorul partidului viitorii miniştri, viitorii oameni politici.

În definitiv, acesta este şi rolul pe care eu doresc să mi-l păstrez în interiorul PSD. Nu am nevoie de o anumită insignă sau de o anumită funcţie ca să spun ce cred. Vocea mea este suficient de puternică şi conţine atât experienţă, cât şi unele realizări.

Vom asista la o luptă între Crin Antonescu, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, la alegerile prezidenţiale din 2014?

În România se întâmplă atât de multe lucruri peste noapte, atât de multe schimbări... Eu sper să rămânem în continuare un stat democratic şi sper să nu schimbăm Constituţia pentru a prevedea trei mandate prezidenţiale. S-ar putea să avem Parlament fără nicio Cameră.

Deocamdată suntem la formula de Parlament cu o singură Cameră... Sunt atât de multe lucruri pe care ni le poate rezerva viitorul cu Traian Băsescu preşedinte încă patru ani încât ce rost are să ne avântăm pe valurile agitate ale unui destin care poate fi eroic sau care poate fi tragic?!

Mulţi pun în discuţie chestiunea viitorului preşedinte al României, în contextul lucrurilor care se întâmplă la nivel economic şi social.

Eu aş fi interesat de cine va fi viitorul prim-ministru al României. Dacă preşedintele şi-ar respecta atribuţiile constituţionale, atunci primul ministru ar fi persoana cea mai importantă în ceea ce priveşte aspectele economice şi sociale. Din cauza faptului că Traian Băsescu îi ia faţa lui Emil Boc, noi spunem că preşedintele este, de fapt, cel mai important. Nu, preşedintele dă declaraţii, face generali, acordă graţieri - şi domnul Iliescu a făcut o graţiere celebră la alegerile din 2004, între cele două tururi de scrutin...

L-a graţiat pe Miron Cozma. Credeţi că acest lucru a influenţat rezultatul din turul doi?

În sfârşit, asta a fost... Vroiam să spun numai că un preşedinte este important şi din considerentele amintite mai sus. El este important prin influenţă, nu neapărat prin putere. Asta poate să o facă şi fără să semneze nu ştiu ce proiecte de legi. Constituţia vorbeşte despre rolul de mediere al preşedintelui. Problemele esenţiale pentru administrarea statului le rezolvă primul ministru.

În orice caz, textele constituţionale lasă loc de interpretări în ceea ce priveşte atribuţiile preşedintelui. De ce n-aţi rezolvat acest lucru în octombrie 2003, atunci când aţi revizuit Constituţia? S-a discutat intens că v-aţi fi pregătit Legea fundamentală pentru momentul la care veţi ajunge la Palatul Cotroceni.

Asta este o altă legendă. În primul rând, formula cu mandatul de cinci ani al preşedintelui a fost introdusă de liberali împreună cu Antonie Iorgovan. N-am introdus-o eu şi nu m-a interesat această variantă la momentul respectiv. Mai mult, eu am fost până la capăt împotriva ideii de a candida la Preşedinţie, ştiind că un candidat din poziţia de prim-ministru va aduce după el toate nemulţumirile inerente unei guvernări. Dar noi am revizuit Constituţia pentru a permite ratificarea Tratatului de Aderare la UE. De aceea nici n-am încercat mai mult. Dar revenind la chestiunea cu preşedintele şi premierul, vreau să vă spun că relaţia depinde şi de persoane. De pildă, eu şi preşedintele Iliescu am găsit un modus vivendi. Constituţia este făcută pentru oameni normali, nu pentru infractori sau pentru şmecheri.

Nu ne permitem, totuşi, la nivelul acesta, să mizăm pe o chestiune de hazard, precum compatibilitatea dintre preşedinte şi premier. Unde aţi modifica prevederile Legii fundamentale?

Eu le-aş modifica spre o formulă care să ducă la o republică parlamentară, cu preşedintele ales de către Parlament. Atunci eviţi şi riscul coabitării pentru că este clar că majoritatea va numi şi preşedintele. Sigur, există şi contraargumente pentru acest sistem, dar formula de la noi nu mai poate funcţiona bazându-se pe chimia dintre două persoane. Cine şă-şi închipuie, totuşi, că Traian Băsescu are nevoie de un mic ghid pentru lecturarea Constituţiei. Ar trebui să-i facem. Dar eu am propus ceva înainte de alegeri: decât să schimbăm Constituţia, mai bine să-l schimbăm pe Traian Băsescu. Din păcate, alegătorii nu m-au ascultat.