Adrian, tâlhar la 11 ani

În timpul liber, Adrian Reihan, copilul prins de poliţişti când fura de la o bătrână, adoră să facă puzzle-uri.  „Arestat” pentru tâlhărie, micuţul Reihan Adrian se află în Adăpostul „Gheorghe Hagi”. Tot ce îşi doreşte este un urs mare de pluş, ca să aibe şi el un prieten cu el.

Povestea lui este povestea zecilor de copii care provin din familii dezorganizate: cu o mamă care a murit când el avea doar un an şi opt luni, cu o bunică care l-a educat cum s-a priceput mai bine până când a pus mâinile pe piept, în urmă cu un an şi jumătate, după care copilul a rămas în grija tatălui. Un tată biologic.

De când i-a murit bunica, Adrian este pentru a doua oară „clientul” Protecţiei Copilului Constanţa. Prima dată, băiatul a fost prins cerşind pe străzile din oraş.

„Hai cu mine, să tragem genţile la femei”

Un băiat simpatic, dezvoltat frumos, cu tenul creol şi tunsoare modernă. Este speriat de ceea ce i s-a întâmplat.
Este îmbrăcat curat, iar pantalonii sunt cu vedere la gleznă.

„Toate hainele de pe mine sunt din centru, numai adidaşii sunt ai mei”, spune, el, mândru. A cerut voie să ia un puzzle. A ales unul cu prinţese. Cu o seară înainte, rezolvase un alt joc, mult mai complicat. Mai vrea un urs „mare”.  În timp ce punea cap la cap piesele disparate, a povestit cum a ajuns, din nou, la Poliţie. A plecat de acasă, din Cernavodă, cu autobuzul, spune el.

La Delfinariu a cunoscut-o pe Nadira, cea care, spune el, l-a îndemnat la rele. „Haide cu mine, să tragem genţile la femei”, i-ar fi zis fata de dimineaţă. Adrian susţine că, iniţial, a refuzat, dar că, în cele din urmă, a urmat-o pe fata mai mare cu doi ani. Prima dată, mărturiseşte băiatul, a încercat să smulgă poşeta unei femei în zona Billa. Nu a putut şi apoi a mai încercat la două femei şi tot nu a reuşit.

„Pe mine mă punea să stau în spatele ei. Am fost într-un parc şi m-a pus pe mine să iau geanta. Ea i-a atras atenţia şi a întrebat-o pe bătrână unde este nu ştiu ce adresă şi pe urmă mi-a zis mie: «Acum, trage!» Femeia a început să ţipe. Tocmai atunci, m-a prins un domn. Era poliţist, că am văzut că i-a arătat doamnei insigna”,  povesteşte Adrian.

Vrea la şcoală, dar nu acasă

Adrian spune că este elev în clasa a V-a la Şcoala nr. 2 din Cernavodă şi că nu s-a mai dus la şcoală de la sfârşitul primului semestru. Are note bune: 5, 6 şi 7. „Am luat 2 în teză pentru că nu m-a lăsat tata să mă duc la şcoală să dau lucrarea”, spune el. Nu mai vrea să se reîntoarcă acasă. Vrea să rămână la centru. Şi, drept dovadă, cu o zi înainte, când Nadira a fugit din adăpost şi a încercat să-l ia şi pe Adrian cu ea, băiatul a refuzat. Unde să se ducă?

Îşi aminteşte că, de multe ori, mâncarea le lipsea de pe masă. „Uneori, tata făcea ciorbă”. Era festinul lor. Asta când era treaz şi nu îl bătea cu fierul de la sobă. 

„Eu sunt vinovat”

Întrebat cine este vinovat pentru tot ceea ce i s-a întâmplat, băiatul răspunde cu sinceritate: „Eu sunt vinovat!”. Repetă obsedant că vrea să se întoarcă la şcoală. Îşi aminteşte de „Fetiţa cu chibrituri”, povestea care l-a emoţionat foarte mult atunci când le-a citit-o doamna învăţătoare.

Pentru prima dată i s-a povestit „Puiul” de Alexandru Brătescu-Voineşti, până în momentul în care pasărea a trebuit să aleagă: pleacă cu puii sănătoşi sau rămâne să îngheţe de frig, alături de puiul rănit. „Ce crezi că a făcut?”. „A rămas cu puiul bolnav…”, a răspuns Adrian. Este răspunsul unui copil care n-a simţit niciodată aripa caldă a mamei… sau nu-şi mai aminteşte…

Nu mai merge la şcoală

Adrian Reihan spune că nu s-a mai dus la şcoală de la sfârşitul primului semestru, în urmă cu două săptămâni. Copilul mai spune că învaţă bine şi are note bune: 5, 6 şi 7.