Actriţa Ortansa Codreanu, o viaţă ca în filme

în Casa de Cultură din Târgu Ocna din cauza problemelor financiare.Femeia nu ştie ce va face la iarnă, deoarece clădirea are probleme la acoperiş şi la sistemul de încălzire. Întoarsă în

în Casa de Cultură din Târgu Ocna din cauza problemelor financiare.
Femeia nu ştie ce va face la iarnă, deoarece clădirea are probleme la acoperiş şi la sistemul de încălzire. Întoarsă în judeţul Bacău după o carieră de succes, actriţa a ales să îi înveţe pe copiii de aici arta teatrului. Deşi a moştenit o casă, a cedat-o fratelui său, sperând că va reuşi să-şi ridice altă casă. Însă salariul mic şi necazurile au împiedicat-o să-şi realizeze visul, iar de o lună locuieşte într-un birou al Casei de Cultură, împreună cu fiica sa în vârstă de 8 ani. Fetiţa, bolnavă de astm, doarme pe o saltea pusă pe jos, însă s-a obişnuit cu situaţia. Un timp, Ortansa Codreanu a stat pe la prieteni, dar până la urmă a fost nevoită să accepte să se mute cu toate lucrurile în Casa de Cultură din oraş. Singura sa bucurie este fetiţa, pe care a adoptat-o de când era doar un bebeluş. Ortansa Codreanu şi-a găsit fetiţa imediat după ce a aflat de la medici că are o formă de cancer. "Obsesia mea era să am o fetiţă blondă cu ochi albaştri. I-am zis doctoriţei care urma să mă opereze şi, când m-a văzut cum plângeam, mi-a spus că e o fetiţă care urmează să fie abandonată, fiind copil rezultat dintr-o relaţie extraconjugală. E oşencuţă din Certeze. Când am văzut-o, am simţit că e a mea. Eram cea mai necăjită şi Dumnezeu mi-a făcut-o cadou! Nu eram pregătită să am un copil, dar am
fluierat
o dată şi toţi prietenii mi-au întins o mână. Nu mai aveam unde să pun cutiile cu haine şi sunt multe pe care nici nu le-a purtat". Smaranda a fost un copil liniştit. "Se trezea, zâmbea. Mânca, zâmbea. Seara, înainte să se culce, zâmbea". Toată viaţa Ortansei Codreanu se învârteşte în jurul Smarandei. "E raţiunea mea de a fi. Nu puteţi să vă închipuiţi câtă forţă îmi dă!".
Smaranda e deasupra realizărilor, deasupra tuturor proiectelor pe care Ortansa le-a desfăşurat prin Asociaţia Multiart. Înseamnă mai mult decât laudele pe care mama sa le-a primit pentru spectacolele pe care a reuşit să le pună în scenă la Târgu Ocna şi pentru ce a făcut împreună cu ambasada franceză, aşa cum a fost proiectul cu minorii din Centrul de Reeducare Tiseşti, cu care a pus în scenă "Copiii", de Eduard Bond, în regia lui Christian Benetti. Ortansa Codreanu s-a întors la Târgu Ocna ca să îi dea o şansă fetiţei ei, deoarece în localitate se află salina şi sanatoriul pentru bolnavii cu afecţiuni respiratorii, dar şi ca să înfiinţeze un centru cultural pentru tineret. Nu are unde să se ducă să ceară ajutor. şi nici nu vrea. E o femeie demnă, mândră şi puternică. Numai amintirile îi aduc lacrimi în ochi. şi le şterge repede, schimbând subiectul. Nu vorbeşte de necazurile sale, ci de realizări, de premiile pe care ea sau copiii pe care îi şcoleşte le-au primit, de proiectele pe care le-a făcut şi de cele pe care vrea să le facă de acum înainte. Povestea Ortansei Codreanu şi a fiicei sale este una emoţionantă şi adevărată, care depăşeşte orice scenariu…