Adevarul.ro

Artiştii din „Ultimele ore ale lui Ceauşescu“ dezaprobă cererea de interzicere a spectacolului. Constantin Cojocaru şi Victoria Cociaş, interpreţii soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, declară că demersul fiului foştilor dictatori este o eroare.

VEZI AICI FOTOGALERIE!

Spectacolul, o producţie a Institutului Internaţional pentru Crimă Politică, cu sediul la Berlin şi la Zürich, a avut premiera în România, la 10 şi 11 decembrie 2009, la Teatrul Odeon din Bucureşti. Apoi, s-a jucat într-un turneu în Germania (Berlin) şi Elveţia (Berna, Zürich şi Lucerna), între 18 decembrie 2009 şi 4 februarie 2010.

Mai citeşte şi:

Procesul soţilor Ceauşescu, pus în scenă

Întorşi la sfârşitul săptămânii trecute din străinătate, actorii români au declarat, în exclusivitate pentru „Adevărul", că li se pare aberantă decizia lui Valentin Ceauşescu de a cere interzicerea reprezentaţiilor, deoarece numele „Ceauşescu" aparţine istoriei şi nu poate fi înregistrat la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci). Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean, fostul soţ al Zoiei, fiica dictatorilor, susţin că odată ce au înregistrat la OSIM numele „Ceauşescu", nimeni nu mai are dreptul să folosească public această marcă fără acordul lor expres.

De la vodcă la istorie

Alexandru Mihăescu, cel care joacă rolul lui Nicolae Teodorescu, avocatul soţilor Ceauşescu, a declarat pentru „Adevărul" că intenţia lui Valentin Ceauşescu i se pare ireală.

„Eram în turneu şi ne-a sunat cineva să ne anunţe. Am râs, pentru că e cumva din filmul spectacolului. Face parte din aceeaşi zonă de absurd". Mihăescu afirmă că demersul ar putea avea acoperire juridică numai în cazul în care Valentin Ceauşescu ar vrea să facă o vodcă denumită „Ceauşescu" sau în situaţia în care ar combate calomnierea numelui „Ceauşescu". „Valentin Ceauşescu şi-a dat singur cu stângul în dreptul, nefăcând nicio delimitare între o marcă comercială şi un spectacol de teatru", punctează Alexandru Mihăescu. În opinia sa, soţii Ceauşescu nu sunt ironizaţi în acest spectacol.

Actorul Mircea Rusu, cel care joacă rolul judecătorului Gică Popa, consideră că spectacolul este fidel celebrului proces, nu denigrează pe nimeni şi nu prezintă cu nimic mai mult decât ceea ce se întâmplă pe caseta originală.

Tâmpenii şi agramatisme

Eugen Cristian Motriuc, interpretul procurorului Dan Voinea, aminteşte că Valentin Ceauşescu nu este la prima cerere de acest tip. El a oprit şi un alt spectacol, care s-a jucat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti - comedia „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", regizată de Alexandru Tocilescu, în 2005.

„I-am spus atunci lui Florin Călinescu (directorul teatrului n.r.) să scoată din titlu numele lui Ceauşescu şi să-i spună «O zi din viaţa lui Ceaşcă». Atunci am fi văzut ce drepturi mai voia domnul Valentin". Eugen Motriuc îl atacă dur pe Valentin Ceauşescu: „După ce că familia lui ne-a tratat atât de urât 25 de ani, acum mai vrea să se şi îmbogăţească după numele odiosului şi al sinistrei. A făcut din numele părinţilor brand şi vrea să ia bani. Pe toţi ne-a cam dezgustat chestia asta".

Motriuc crede că reputaţia soţilor Ceauşescu nu este pătată absolut deloc. „Noi am jucat procesul exact după caseta filmată, la virgulă, cu tot cu tâmpeniile şi agramatismele Ceauşeştilor. Nu s-a făcut nicio modificare".

O ruşine mondială

Constantin Drăgănescu, actorul care joacă rolul fostului general Victor Stănculescu, este de părere că decizia lui Valentin Ceauşescu este o „prostie incalificabilă" şi că ne facem de râs încă o dată, ca naţiune. Drăgănescu are mare încredere în institutul care a produs spectacolul, pentru că nici nu glumeşte şi nici nu se joacă cu istoria.

„Am înţeles că toţi intelectualii au sărit imediat cu gura pe ăştia şi i-au făcut tâmpiţi, pentru că sunt chiar tâmpiţi. Noi comentăm ceva acolo? Nu! Noi relatăm un fapt istoric. Ce s-ar întâmpla să vină acum nepoţii lui Mussolini şi să ceară despăgubiri că şi-au bătut unii joc de Mussolini? Mai ales Chaplin. Sunt nişte idioţi, domnule! Asta cu OSIM-ul lor este o ruşine mondială!

Nicio ţară din lume nu are aşa ceva. Poate pentru inventică este altceva, dar nu când e vorba despre paternitatea asupra unui nume. Ziarele nemţeşti au scris despre Valentin Ceauşescu şi avocatul său că sunt dezaxaţi, anormali. Cum să vii după 20 de ani şi să faci aşa ceva?"

Constantin Cojocaru: „Probabil că şi cenzura se moşteneşte"

Nicolae ceauşescu

Domnule Constantin Cojocaru sunteţi interpretul rolului lui Nicolae Ceauşescu. Spectacolul a fost aplaudat în România, în Germania şi în Elveţia, dar este în pericol să nu se mai joace...

În legătură cu această posibilitate, îmi aduc aminte că Ceauşescu a instituit o cenzură, care nu se mai termină. Probabil că şi asta se moşteneşte. Zilele trecute făceam o glumă: «Doamne, dacă într-o zi cineva îmi cumpără numele şi-l înregistrează la OSIM? Şi «Constantin Cojocaru (Tzâcă)» este al lui? Eu ce fac? Nu pot să-l mai rostesc, nu pot să mă mai recomand. Sunt actor, nu-mi mai apare numele pe afiş! Bine, gluma-i glumă, dar e teribil din punctul ăsta de vedere.

De ce credeţi că au înregistrat numele după 20 de ani?

Urmaşii lui Ceauşescu şi-au dat seama că e ceva de muls. Trăim totuşi într-o societate în care banul are o mare importanţă. Proprietatea intelectuală este una, dar vorbim acum despre ceva care aparţine istoriei lumii. Şi Ginghis Han, şi Napoleon, şi Hitler, şi Saddam aparţin acestei istorii. Lucrurile acestea pot fi confiscate? Exproprierile pe care le-au făcut comuniştii au fost abuzive, dar aici trebuie făcută o expropriere clară în care lucrurile ce ţin de Nicolae Ceauşescu, care sunt bunuri mondiale, nu pot fi înregistrate la OSIM.

Le este pătată reputaţia Ceauşeştilor?

Sub nicio formă. Spre stupoarea mea, la Zürich au fost spectatori care au spus că au fost înduioşaţi şi că n-ar fi trebuit să fie executaţi. Şi erau elveţieni get-beget, care n-au trăit niciun fel de revoluţie şi care nu ştiau cum se taie capetele. Eu aş invita familia Ceauşescu să sponsorizeze acest spectacol pentru a se juca peste tot în România, pentru că face un mare serviciu istoriei. Şi se vede limpede că procesul a fost o mascaradă, se vede clar blocajul celor doi, care n-au înţeles nicio clipă în ce realitate trăiau şi se vede foarte bine şi drama acelui moment.

Victoria Cociaş: „Eroarea enormă, care frizează ridicolul, aparţine OSIM"

Elena Ceauşescu

Doamnă Victoria Cociaş jucaţi rolul Elenei Ceauşescu. Credeţi că numele soţilor Ceauşescu sunt ridiculizate în acest spectacol prezentat în trei ţări euro­pene?

Noi, actorii am fost oarecum frustraţi pentru că nu am putut inventa nimic, a trebuit să ne mişcăm şi să trăim într-un tipar care ne-a fost impus de caseta video. Nu văd cum, în aceste condiţii, să se poată vorbi despre ridiculizare.

Dimpotrivă! Adevărul dezvăluit de această casetă „reînscenată", cu oameni vii, în carne şi oase, este un adevăr tragic.

Cei doi eroi, departe de a fi ridiculizaţi, apar în dimensiunea lor, de personaje tragice ale istoriei. Noi am încercat să refacem acest proces „celebru" după studierea de zeci de ori a casetei video, cu toate particularităţile acelui proces, cu toate stângăciile şi absurdităţile lui.

Credeţi că OSIM a procedat corect?

Cât priveşte acuzaţia domnului Valentin Ceauşescu, îmi pare rău să o spun, este făcută fără nici cea mai mică informare asupra fenomenului. Încercarea de a opri spectacolul este, fie-mi iertat, o întoarcere la cenzura „Epocii de aur", fiind totodată o dovadă de totală necunoaştere a obiectului. Seamănă mai mult cu un aranjament avocăţesc.

Fără a impieta asupra drepturilor domnului Valentin Ceauşescu, eu consider că eroarea enormă, frizând ridicolul, aparţine OSIM, care a putut, probabil pentru o mizerabilă taxă, să înregistreze numele lui Ceauşescu ca marcă, şi a avocaţilor domnului Valentin Ceauşescu care, pe baza acestei absurdităţi, au putut cere interzicerea spectacolului. Cum ar fi dacă urmaşii lui Stalin ar interzice toate filmele, piesele, romanele în care se vorbeşte sau în care Stalin este erou principal?

Poţi să pui monopol pe un asemenea nume?

„Marca Ceauşescu", ne place sau nu, aparţine poporului român. Să înţeleg că nu mai avem voie să ne referim la istoria noastră recentă, să o dezbatem? Este revoltător că o instituţie a României de azi, OSIM, ne condamnă la o cenzură de tip comunist pe dos.

În timpurile „Epocii de aur" trebuia să cântăm

„Ceauşescu" în sus şi în jos, cântece care ne-au marcat tinereţea, iar astăzi nu am mai avea voie nici măcar să pronunţăm acest nume. De altfel, la fel de deplasată este şi propunerea făcută de domnul Oprean, care a declarat că numele pote fi folosit, dar „fără bani".

Spectacolul despre care vorbim este un act cultural, realizat prin sponsorizările a numeroase instituţii teatrale şi culturale din Germania şi Elveţia, toate fiind organizaţii nonprofit prin statutul lor.

Istoria, reprodusă la milimetru

Institutul Internaţional pentru Crimă Politică a reconstituit procesul soţilor Ceauşescu într-un spectacol jucat în premieră la Teatrul Odeon din Capitală.

„Ultimele ore ale lui Ceauşescu" prezintă adevărul istoric despre judecata din 25 decembrie 1989, care a culminat cu execuţia dictatorilor. Coproducţia germano-elveţiană porneşte de la mărturii ale celor implicaţi în proces şi este rezultatul unei documentări care a durat un an şi jumătate. Spectacolul a fost regizat de Milo Rau şi Simone Eisenring.

Facsimil din cotidianul elveţian „Berner Zeitung“ 

În rolul lui Nicolae Ceauşescu joacă Constantin Cojocaru, în rolul Elenei Ceauşescu este deţinut de Victoria Cociaş. În alte roluri se mai regăsesc Alexandru Mihăescu, Mircea Rusu, Eugen Cristian Motriuc, Constantin Drăgănescu. Spectacolul respectă întocmai transcrierea stenogramelor procesului Ceauşescu.

Presa din Europa aplaudă producţia

Cotidianul „Berner Zeitung" (Elveţia) notează că regizorul Milo Rau i-a pus pe spectatori faţă în faţă cu „reînscenarea unui proces, care, în realitate, a semănat el însuşi cu o piesă de teatru". Spectatorii au fost îndemnaţi să reflecte asupra modului în care se scrie istorie şi cum se poate transfor­ma justiţia într-un mit.

La rândul său, „Der Bund" (Elveţia) apreciază rolul piesei în a arăta, o dată în plus, că procesul soţilor Ceauşescu nu s-a ridicat la standardele unei democraţii de drept.

Portalul nachtkritik.de (Germania) scrie că „Ultimele ore ale lui Ceauşescu" ar putea avea rolul „unui ritual de purificare" pentru români, încă reticenţi în a-şi judeca la rece istoria recentă. Revista culturală ensuite.ch (Elveţia) notează aprecierea de care s-a bucurat această „formulă documentară îmbunătăţită a teatrului politic, în care nu apar opinii regizorale sau ironii postmoderne, ci numai fapte reale". Publicaţia mai notează că şi cea de-a doua reprezentaţie de la teatrul Südpol din Lucerna s-a jucat cu sala plină. Cătălina Mihai

Spectacol jucat cu casa închisă

Interesul publicului european a fost enorm pentru spectacolul „Ultimele ore ale lui Ceauşescu". La Berlin (Germania), sălile au fost arhipline, iar în ultima parte a turneului din ianuarie-februarie 2010 la Berna, la Zürich şi la Lucerna (Elveţia), în fiecare seară au existat cel puţin 50 de persoane care nu au mai putut intra în sală.

„La finalul spectacolului, de fiecare dată a existat un «moment suspendat», aproape magic, în care nimeni nu mai mişca, liniştea era deplină, parcă nimeni nu mai respira, iar apoi izbucneau aplauzele. Cu cât acest moment dura mai mult, noi actorii ne dădeam seama cât de tare au fost impresionaţi spectatorii din seara respectivă", povesteşte actriţa Victoria Cociaş.

Actorii au vorbit după spectacol cu directorii teatrelor care i-au găzduit, cu ziarişti şi oameni de teatru, care au fost la fel de impresionaţi de noutatea proiectului, de jocul actorilor şi care au pus sute de întrebări în legătură cu acest proces. Oamenii care nu au putut să obţină locuri la Zürich au venit să vadă spectacolul la
Lucerna.

Dictatori cu reputaţia pătată

Haralambie Voicilaş, avocatul lui Valentin Ceauşescu, a declarat că îmbogăţirea nu este intenţia clientului său. „Adevăratul scop este acela ca numele tatălui său să nu fie ridiculizat", a spus avocatul, care nu a văzut spectacolul, dar a fost informat că producţia „este o bătaie de joc la adresa lui Nicolae Ceauşescu".