DEZBATERE A fost Ion Antonescu un erou? Comentează în Forum!

Ion Antonescu, la întâlnirea cu Adolf Hitler din iunie 1941 de la München (Foto 1)

Numărul din ianuarie al revistei „Historia“ atacă un subiect controversat din istoria naţională. La mai bine de şaizeci de ani de la perioada în care Ion Antonescu a fost conducătorul de facto al României, cinci istorici români analizează deciziile mareşalului.

În septembrie 1940, viitorul mareşal Ion Antonescu prelua conducerea României de la regele Carol al II-lea. În momentul intrării în război, generalul alege tabăra germană, în încercarea de a obţine teritoriile ocupate de URSS. După ce, în timp, despre regele care i-a lăsat ţara în mână lui Antonescu s-a spus că este unul autoritar şi nu dictator, părerile despre mareşal s-au nuanţat şi ele, fără ca tactica şi acţiunile sale din timpul războiului să înceteze a fi supuse analizelor drastice.

La aproape 65 de ani de la lovitura de palat din 23 august 1944, revista „Historia" a încercat să clarifice controversata imagine a mareşalului. Astfel, am decis să întrebăm câteva nume reprezentative din lumea istoricilor dacă Antonescu a fost sau nu erou. Au răspuns provocării noastre: Adrian Cioroianu, Ioan Scurtu, Alex Mihai Stoenescu, Virgiliu Ţârău şi Mihai Retegan. La judecata istoriei sunt supuse, astfel, ordinele date de Antonescu în timpul luptelor de pe front, măsurile împotriva evreilor, care au integrat România pe harta Holocaustului, şi încăpăţânarea mareşalului de a rămâne de partea lui Hitler.

COMENTEAZĂ ÎN FORUM: A FOST SAU NU ION ANTONESCU UN EROU NAŢIONAL?

Pentru a completa tabloul despre Ion Antonescu, dosarul „Historia" conţine şi câteva descrieri ale mareşalului, realizate de contemporani ai săi. Ziaristul Pamfil Şeicaru vorbeşte, astfel, despre primii doi ani în care Antonescu a condus România, ani în care „hoţia şi jaful au fost înfrânate".

Iar arhitectul Gheorghe Jurgea-Negrileşti rememorează o întâlnire cu mareşalul şi-i face un portret amănunţit: Antonescu avea „cizme de călărie din viţel de culoare deschisă, care, după croială şi fason, trădau Anglia". Dosarul „Historia" mai include şi câteva fragmente din stenograma unuia dintre interogatoriile ce au precedat procesul Ion Antonescu, un text despre soarta vilei în care mareşalul a locuit împreună cu soţia sa Maria, precum şi un articol despre relaţia încordată dintre acesta şi Regele Mihai.

DVD gratis cu revista „Historia"

Numărul 97 al revistei „Historia", de mâine pe piaţă, se distribuie cu un cadou: un DVD cu biografiile lui Kim Jong Il şi Rasputin, din colecţia „Mari personalităţi care au marcat istoria lumii". Urmează, în februarie, DVD-ul cu Osama Bin Laden şi Marco Polo.

Citiţi în „Historia":

1917: Războiul lui Rommel în România.
În iarna lui 1916-1917, viitorul feldmareşal Erwin Rommel se afla în România, pe linia frontului din zona Vrancei. Citiţi în „Historia" câteva fragmente din cartea „Infanteria atacă", în care Rommel îşi descrie experienţa pe frontul românesc.

O şcoală pentru un singur copil. „Historia" vă prezintă în premieră o colecţie de fotografii inedite din anii '30, înfăţişându-l pe viitorul rege Mihai şi pe colegii săi din „clasa palatină". Clasa de liceu special înfiinţată pentru şcolirea celui care avea să conducă ţara.

„Bombele atomice" ale Antichităţii. Istoria războiului consemnează o serie de invenţii care au sfidat convenţiile epocilor în care au fost create. Maşinile de luptă premoderne erau percepute, astfel, ca adevărate „arme atomice" ale perioadei.

Calea ferată a morţii din Thailanda. Printre atracţiile turistice ale Thailandei se numără şi "calea ferată a morţii", supranumită aşa după zecile de mii de prizonieri sacrificaţi de japonezi pentru construirea ei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Adrian Cioroianu

„A fost victima propriei sale încrederi în Hitler"

Ion Antonescu a fost un ofiţer român bine pregătit şi demn de uniforma armatei. Numai că el a fost depăşit de evoluţia prea puţin convenţională a conflictului. Antonescu a mizat totul pe cartea superiorităţii armatei germane. Era convins, în 1941, că Hitler va câştiga războiul şi că va fixa termenii păcii viitoare.

Puţini mai sperau, în vara lui 1941, că Anglia nu va fi îngenunchiată - dar, ulterior, intrarea în război a SUA a schimbat datele problemei. Puţini mai credeau, în vara lui 1942, că URSS & Stalin mai au vreo şansă - dar episoade viitoare precum Stalingrad sau Kursk au întors sensul ofensivei. În faţa dârzeniei britanicilor, forţei Americii şi sacrificiului sovieticilor, Reich-ul german a intrat în agonie. Aliat al Germaniei, Antonescu a fost victima propriei sale încrederi totale în Hitler.

Ioan Scurtu

„Mareşalul Antonescu a fost o fire conflictuală"

Din păcate, despre generalul şi apoi mareşalul Antonescu nu s-au putut şi nu se pot face aprecieri „fără ură şi fără părtinire". El a fost o fire conflictuală. A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, apoi cu legionarii, cu comuniştii, cu sovieticii, cu englezii, cu americanii, cu regele Mihai, cu Maniu, cu Brătianu.

A intrat în război alături de Germania, pentru eliberarea Basarabiei şi a pierdut. A promovat o politică antisemită, mergând, în perioada septembrie l94l - octombrie l942
până la Holocaust. Unii au reţinut numai această perioadă şi această politică, alţii reliefează faptul că la 23 august l944, când Antonescu a fost arestat, în România trăia cea mai mare comunitate evreiască din Europa.

Alex Mihai Stoenescu

„Erou, în imagologia unui popor frustrat"

Prin erorile sale, Ion Antonescu nu poate fi un erou decât în imagologia unui popor frustrat, care a cunoscut prea mult timp nedreptatea şi căruia îi lipsesc spiritul de justiţie şi sentimentul istoric întins pe milenii.

Decizia de a transforma Basarabia şi Bucovina în guvernăminte, după ce fuseseră eliberate, este o mare eroare a lui Ion Antonescu. Nimeni nu a reuşit până acum să explice nevoia de a organiza două provincii româneşti ca nişte teritorii străine ocupate militar, în loc să revină la situaţia lor juridică şi administrativă din România Mare. Basarabia condusă de un guvernator, funcţie inexistentă în tradiţia
românească, este un alt ordin grav al lui Ion Antonescu.

Virgiliu Ţârău

„Mareşalul şi-a asumat o postură de salvator"

Deşi militar de formaţie, a fost un om politic care şi-a asumat un rol important în cursul vieţii politice din România în anii 1940-1944. El a condus ţara într-o perioadă complexă, dificil de caracterizat în câteva fraze. Totuşi, se cuvin a fi reţinute deciziile care, într-o formă sau alta, l-au transformat într-un personaj controversat istoriografic. Ca militar, dar şi ca om politic, şi-a asumat o postură de salvator, de om providenţial dincolo de limitele impuse de interesele naţionale.

Strategia sa s-a dovedit a fi infirmată de cursul istoriei. Deşi a încercat să găsească soluţii rezonabile şi în acord cu interesul naţional, România a pierdut războiul, iar tactica sa de a negocia sau, mai bine zis, de a amâna soluţia previzibilă, aceea a salvării a ceea ce mai putea fi salvat, s-a dovedit a fi greşită.

Mihai Retegan

„Antonescu a fost un om cu limitele sale"

Antonescu, „erou"? I se potriveşte tot atât de bine ca şi eticheta fixată printr-o lege care prevede pedepse de gândeşti altminteri decât scriu rândurile din acel act normativ. A fost un om cu limitele sale, cu înţelegerile şi neînţelegerile sale, pus să acţioneze într-un context pe care nu-l crease şi care îi îngusta şi mai mult posibilităţile de acţiune.

Sigur, astăzi este uşor pentru unii să spună în patru zări că mareşalul Ion Antonescu a greşit atunci când... şi a mai greşit atunci când... Dar toţi aceştia ştiu ce s-a petrecut după. Ce s-ar fi întâmplat dacă Iuliu Maniu, unul dintre oamenii politici remarcabili ai secolului trecut, ar fi ştiut că va fi trădat chiar de către cei de la care el şi alte milioane aşteptau izbăvirea...? Suntem încă departe de situaţia în care am putea face o evaluare corectă a perioadei.