AUDIO Româncă din infernul din Cairo: "Mi-a tremurat inima când am auzit avioanele"

adevarul.ro a reuşit luni seară să contacteze o româncă stabilită în Cairo, epicentrul revoluţiei din Egipt. D.F. (25 de ani) a povestit care este situaţia reală pe străzile care au acaparat atenţia opiniei publice de pe tot  mapamondul.

Stabilită în Cairo din iulie 2010, D.F. lucrează în aviaţie şi din motive de siguranţă personală nu a dorit să îi publicăm numele integral, ci doar iniţialele. Redăm mai jos discuţia reporterului cu românca din Cairo:

Doamnă D.F., care este situaţia în acest moment în Cairo?

Dana F.: "Televiziunea de stat egipteană a arătat aproape în permanenţă că traficul este calm în oraş şi în ţară. Dar nu e aşa. A mai arătat că Poliţia a prins cei 6.000 de deţinuţi care au evadat. Iarăşi nu este aşa. Deţinuţii au fost prinşi de oameni, nu de Poliţie.

Ce s-a întâmplat? După ce au evadat deţinuţii, imamul (preot musulman, n.r.) a anunţat la boxele din oraş că Poliţia s-a retras de pe străzi şi oamenii trebuie să îşi apere casele, bunurile, familiile. Aşa că bărbaţii au format grupuri în faţa blocurilor şi acolo verifică pe oricine trece, le cere buletinul, permisul auto, ba chiar am văzut şoferi care conduc cu buletinul în mână, deci oamenii colaborează.

Oamenii s-au organizat foarte bine şi 4.500 de prizonieri au fost prinşi de oameni. Chiar soţul meu a prins azi-noapte 13-14 deţinuţi într-un microbuz furat şi i-a dus la Poliţie.

Din cauza asta noaptea stăm treji şi dormim ziua, pentru că, de vineri, poliţia nu a mai fost pe străzi şi hoţii normal că au ieşit la furat. Atunci bărbaţii au făcut în faţa blocurilor grupuri cu puncte de control, fiecare maşină care trece este verificată, le este cerut buletinul şoferilor.

Din cei aproximativ 6.000 de prizonieri care au evadat, unii au ucis şoferii de pe ambulanţe să intre cu maşinile în diferite obiective.

Aveţi Internet, comunicaţii?

Internetul şi telefonia nu mai merg de joia trecută. Prindem BBC, CCN, EuroNews. Al Jazeera a transmis non-stop dar de ieri l-au închis, a intrat Poliţia în sediul lor, le-a conficat tot şi au şi arestat vreo 6 jurnalişti daca îmi aduc bine aminte.

Instituţiile mai funcţionează, oamenii se duc la serviciu?

Băncile sunt închise, toată lumea a rămas fără bani şi bancomatele sunt sparte, nu mai găseşti un bancomat întreg.

Transportul în comun funcţionează de la 8 dimineaţa la ora 16.00 după-amiază. Totul e normal până la 16.00. Pe urmă devine pustiu. Totul e controlat pe străzi. La servici, oamenii se duc de la 09.00 la 13.00, indiferent unde lucrează. După ora 16.00, nu mai merge nimeni dintr-o parte în alta a oraşului.

Ceea ce vede o lume întreagă la televizor este adevărat?

Nu prea. La TV se arată foarte multe străzi cu foarte multe spargeri, sedii ale poliţiei în flăcări, dar acolo de unde este în downtown, sunt nişte zone mai rele, în zona în care locuiesc eu, de exemplu, nu este niciun magazin spart.

Cum a început totul?

Cred că protestatarii au prins curaj după ceea ce s-a întâmplat în Tunisia, asta a aprins scânteia. Eu sunt aici din iulie 2010 şi mi s-a părut o ţară absolut normală, cu oameni normali.

Totul a început pe 25, cu mesaje pe internet care chemau la proteste pentru reformă şi împotriva abuzurilor Poliţiei, să se poarte mai frumos cu oamenii. Dar nu spunea atunci nimeni, nimic despre Mubarak. Abia pe 28 au început din nou protestele şi atunci au scandat lozinci anti-preşedinte.

Problema e că protestatarii au ajuns la un punct că nu mai pot da înapoi.

Plus că populaţia nu este de acord cu noul Guvern desmenat acum, singurul pe care l-ar putea accepta din noii numiţi este ministrul de Interne.

Deci nu vedeţi linişte vrea curând...

Nu. Au murit oameni şi nu ştiu dacă protestatarii or să se oprească aici. Şi-au dat deja întâlnire pentru mâine şi până vineri sigur vor mai fi proteste.

Cum e cu intervenţia Armatei?

Ieri, avioanele au survolat non-stop. Mi-a tremurat puţin inima când au apărut avioanele şi elicopterele.

Dar să ştiţi că populaţia de aici iubeşte armata. Fiecare om din Egipt are o afinitate pentru armată. Şi armata simte la fel pentru oameni. Dar cu poliţia nu este aşa. În suburbii poliţia a tratat oamenii foarte rău.

Care ar fi soluţia pentru terminarea violenţelor?

Nu cred că ar fi o idee bună ca Mubarak să plece şi să lase ţara în starea asta, cum a fost în Tunisia. Normal ar fi să se organizeze alegeri, eu aşa cred, pentru că în Egipt sunt 80 de milioane de oameni şi pe stradă doar un milion.

Ce vor oamenii?

Nu vor toţi să plece Mubarak.

Soţul meu, de exemplu, este pro-preşedintele Mubarak, l-a respectat mult şi l-a apreciat pentru ce a făcut în ţară. Să ştiţi că Egiptul este o ţară foarte dezvoltată, cu oraşe foarte frumoase. Dar sunt şi mulţi oameni care nu îl mai vor pe Mubarak.

Oamenii, prietenii, cunoştineţele, nu prea se pronunţă în niciun fel, spun că vor viaţa lor de dinainte, să se ducă la muncă...

Majoritatea vor alegeri. Şi protestatarii de fapt tot asta vor, să poată alege o nouă conducere.

Aţi vrut să fugiţi?

Nu, nu m-am gândit să plec, pentru că m-am stabilit aici, m-am căsătorit aici, nu am de ce să îmi fie teamă, sunt oameni care protestează.