AUDIO Izsak Balazs, partea II: "Nu vrem sârmă ghimpată între Ţinutul Secuiesc şi România"

Manifestaţie în Harghita

Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, spune în a doua parte a interviului acordat "adevarul.ro" că românii nu au de ce să se teamă de înfiinţarea prin lege a unei regiuni autonome cu "unele prerogative statale" în Harghita, Covasna şi Mureş.

AUDIO Izsak Balazs, partea 1:  "Vrem autonomia Ţinutului Secuiesc pe baza unei legi organice"

AUDIO Izsak Balazs, partea 3: "Secuii se consideră mai maghiari decât ungurii"

Secuii vor limbă oficială, stemă şi instituţii proprii (Preşedinte, Parlament, Guvern, Poliţie), gestionarea resurselor naturale (ape, munţi), să stabilească taxe şi impozite proprii, să înfiinţeze bănci, burse, să aibă mass-media proprii, învăţământ de stat în limba maghiară, inspectorul general şcolar să fie de etnie maghiară, funcţionarii să fie angajaţi doar dacă ştiu limba maghiară, procesele să se desfăşoare în limba maghiară. Toate cerinţele secuilor sunt în Legea privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, depusă în Parlament în 2004 şi 2005.

adevarul.ro: Domnule Izsak Balazs, ar trebui românii să se teamă de autonomie?

Izsak Balazs (foto stânga):  La conferinţa noastră de la Budapesta (din 19 noiembrie 2010, din Parlamentul Ungariei) a participat şi domnul Christoph Pan, cel care a elaborat principiile autonomiei din Tirolul de Sud, regiune în nordul Italiei. Dânsul a spus în Parlamentul Ungariei un lucru foarte important: că numărul italienilor care sunt mulţumiţi cu autonomia nu numai că este mare, dar creşte în permanenţă.

În Parlamentul Tirolului de Sud sunt prezenţi şi politicieni italieni. Viaţa publică de acolo este la fel de democratică ca în orice alt stat sau regiune. Deci autonomia este o lărgire a democraţiei, nu o restricţionare, nu o răstrângere.

Pentru noi, marea şansă pentru a realiza autonomia ar fi sprijinul comunităţii româneşti, pentru că dacă românii din cele trei regiuni ar zice că "Şi noi vrem ce vor secuii", nu ştiu ce obiecţie s-ar mai putea ridica împotriva autonomiei.

Vor exista garanţii scrise că autonomia nu va fi îndreptată împotriva nimănui, că nimeni nu va fi avantajat sau dezavantajat. Există prevederi în acest sens şi în statut.

Deci le garantaţi românilor că nu au de ce să se teamă?

Legea privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc prevede discriminare pozitivă, care are ca scop tocmai protejarea comunităţii româneşti. Adică vor fi măsuri în favoarea, nu în defavoarea românilor.

Plus că va fi interzisă discriminarea. Vom face ceea ce şi noi aşteptăm de la România, vom aplica în regiuni ceea ce ne dorim şi noi de la România. Noi vedem o reciprocitate în Ţinutul Secuiesc. Nu vrem şi nu vom avea o alta politică faţă de românii de acolo.

AUDIO:

Dacă autonomia Ţinutul Secuiesc ar trece de Parlament, cine ar conduce această regiune autonomă?

Autonomia va funcţiona tot aşa cum funcţionează în Scoţia, în Spania sau în Tirolul de Sud. Competenţele decizionale se vor împărţi între puterea centrală şi puterea regională. Vor fi anumite domenii în care se reglementează în continuare la nivel central şi vor fi altele care se conduc la nivel regional. De aici se înţelege că sunt domenii în care va exista un proiect-cadru la nivel central, iar detaliile se elaborează la nivel regional.

Să vă dau un exemplu: protecţia mediului. E corect ca reglementările să fie luate cât mai aproape de oameni. E foarte uşor să decizi la Bucureşti ca la 400-500 de kilometri de Capitală să fie un depozit de deşeuri industriale. Dar la nivel local, populaţia ar lua o asemenea decizie cu mult mai multă responsabilitate.

Sunt anumite chestiuni în care e mult mai corect şi logic să se decidă la nivel local. Satele secuieşti au o capacitate de auto-organizare care este o resursă pentru societate. Ce să se ştie despre asta la Bucureşti? Şi aşa ele devin o resursă neutilizată, care înseamnă o pierdere pentru toată România.

Care ar fi instituţiile Ţinutului Secuiesc?

Va exista un Parlament regional, numit Consiliul de Autoguvernare. Articolul 117 din Constituţie prevede că autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică. Deci aceast Consiliu de Autoguvernare ar fi exact o autoritate administrativ autonomă.

Mulţi cred că cei care vor autonomie vor sârmă ghimpată între România şi Ţinutul Secuiesc. E o prostie. Parlamentul regional va fi o instituţie a României. Instituţiile Ţinutului Secuiesc ar fi instituţii ale statului roman, din moment ce funcţionează pe baza unor legi româneşti şi pe baza Constituţiei României.

-------------------------------------
DOCUMENTE
Citiţi aici Legea privind autonomia Ţinutului Secuiesc, plus anexa
Citiţi aici punctul de vedere al Consiliului Legislativ
Citiţi aici punctul de vedere al Guvernului
Citiţi aici punctul de vedere al Comisiei pentru Buget
Citiţi aici punctul de vedere al Comisiei pentru Administraţie Publică
--------------------------------------

Proiectul de lege vorbeşte despre folosirea liberă a drapelului, stemei, însemnelor secuieşti şi maghiare. Explicaţi.

Folosirea unui simbol regional trezeşte responsabilitatea locuitorilor de acolo, deci este un lucru absolut corect. Acum un an s-a vorbit ca drapelul Ţinutului Secuiesc să fie arborat în Parlamentul României. Ministrul de interne de atunci a refuzat. Pe mine m-a surprins.

Eu în locul domnului ministru aş fi propus şi celorlalte regiuni să îşi aduca simbolurile în Parlamentul Romaniai. Şi să fi găsit un loc unde să fie arborate toate, unul lângă celălalt. Când cineva vrea să intre cu drapelul secuiesc în instituţiile României, este împins afară, e trimis acasă. Deci cine e cel care vrea să separe şi cine e separatistul?

Despre autonomia financiară ce ne puteţi spune?

Ţinutul Secuiesc ar avea o politică fiscală proprie, în limita cadrului legal elaborat de Parlament, deci în conformitate cu legile ţării. Adică anumite competenţe sa fie transmise la nivel regional. În autonomia pe care o cerem noi se încadreaza şi autonomia financiară.

Noi am dori ca veniturile din resursele regionale să rămână aici într-un procent mult mai mare decât se întâmplă astăzi. Noi considerăm că dacă am avea posibilitatea să avem o politică economică proprie, la nivel regional, am face-o mai bine. Şi vom putea să plătim mai mult şi la bugetul de stat, pentru că o regiune bogată contribuie mai mult. Tirolul de Sud a fost o regiune săracă a Italiei, iar astăzi livrează pentru Europa 10% din producţia de mere.

De ce se spune în lege că în Ţinutul Secuiesc se poate înfiinţa o poliţie proprie?

Chiar şi la ora actuală, conform reglementărilor actuale, paza civilă este în subordinea Consiliilor Judeţene. Deci faţă de aceasta nu ar fi chiar un pas revoluţionar. Dar este absolut normal ca comunitatea locală să aibă un control asupra ordinii publice. Dacă într-un sat sunt câţiva care fură găinile, asta nu e o problemă care trebuie soluţionata de la Bucureşti.

Înainte de 1989, problema se punea altfel. Poliţistul nu era acolo doar să urmărească hoti, ci şi să urmărească dacă cineva spune lucruri urâte despre Ceauşescu sau orânduirea socialist. Deci a îndeplinit şi rolul poliţiei politice. Acum, dacă poliţistul nu mai are această atribuţie, atunci poate fi lăsat pe seama autorităţii regionale.

Cum ar controla România Ţinutul Secuiesc, sau, cu alte cuvinte, care va fi legătura dintre stat şi regiune?

Întrebarea e cum functioneaza un stat mult mai descentralizat decât România. Sunt exemple concrete, există exemple vii. În Canada există o regiune a cărei autonomie are o dimensiune etnic-culturală, este vorba de Quebec, care este majoritar francez şi unde între guvernele regionale şi guvernul central există discuţii permanente privind împărţirea bugetului şi a politicilor publice.

Harta Ţinutului Secuiesc, aşa cum îl revendică secuii

Aţi organizat un referendum neoficial în Secuime, în care aţi întrebat în 2007 populaţia dacă e de acord cu autonomia. Care au fost rezultatele?

Peste 210.000 de persoane şi-au exprimat dorinţa de autonomie. Deşi acest număr de votanţi exprimă clar voinţa autonomiei, puteam să avem şi mai mulţi. Dar nu am reuşit asta din motive materiale: nu am avut resurse financiare, totul a fost o iniţiativă civică fără sprijin, am lucrat cu voluntari, am mers pe cheltuiala noastră prin satele şi oraşele secuieşti.

Atâta am reuşit în perioada respectivă, pe atâţia am reuşit să îi intrebăm. După referendumul care a durat aproape un an, am fost cu rezultatele la Strasbourg şi le-am prezentat. Modul în care a fost primit a semnalat că Europa este receptivă.

Unde aţi mai prezentat rezultatele referendumului?

Noi tot timpul facem referire la acest referendum, oriunde mergem, pentru că baza doleanţei noastre este voinţa comună exprimată. Deci peste tot facem referire la referendumul din 2007.

Aţi cerut un alt referendum în 2008, în care să întrebaţi populaţia dacă e de acord cu modificarea administrativ-teritorială. De ce?

Când am depus în 2003, în Parlamentul României, proiectul de lege privind Statulul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, proiect care vizează şi modificarea delimitărilor administrativ-teritoriale ale judeţelor, Consiliul Legislativ al Parlamentului a dat aviz negativ, spunând că nu am consultat în prealabil populaţia printr-un referendum.

În urma acestui aviz am pornit această iniţiativă în august 2008, pentru organizarea unui referendum. Am cerut Consiliilor Locale din Harghita, Covasna şi o parte din judeţul Mureş să se consulte populaţia dacă e de acord sau nu cu modificarea administrativ-teritorială conform proiectului de lege al autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Referendumul a fost aprobat de aproape 40 de consilii locale dar de fiecare dată a fost atacat de prefecţi şi hotărările Consiliilor Locale au fost suspendate pe motiv că nu se poate obţine autonomia teritorială, ori întrebarea noastră nu la asta se referea. Ei au facut confuzie cu celalalt referendum, nici nu au citit hotărârile care au fost atacate. Atât demersul prefecţilor cât şi deciziile de respingere luate în contencios administrativ au fost inscenate pe baza unui scenariu politic.

Ce veţi face în continuare?

Noi am propus ceea ce aveam de propus în 2003. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Vrem în continuare autonomia Ţinutului Secuiesc. Şi din moment ce legea prevede consultarea în prealabil a populaţiei prin referendum, nu avem altă cale. Aceasta este calea legală, deci vom continua cu acest demers. Ne mai propunem să înaintăm încă o dată în Parlamentul României, pentru a treia oară, proiectul de lege privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc. Chiar daca suntem refuzaţi, noi nu ne schimbăm scopul şi mijloacele. Încercăm sa convingem opinia publică, încercăm să fim prezenţi în presă, în viaţa publică. Alta soluţie, alt mijloc, nu există.

Aţi depus deja de două ori, fără rezultat, Legea autonomiei Ţinutului Secuiesc în Parlamentul României. Ce strategie veţi adopta de aici înainte?

Să fim sinceri şi să zicem că din 2003 încoace s-a vorbit destul de mult de autonomia Ţinutului Secuiesc, am reuşit sa aducem această doleanţă în centrul opiniei publice. Dacă în 2003 opinia publică a refuzat vehement proiectul, situaţia s-a schimbat astăzi. Prejudecăţile nu mai sunt atât de pregnante, au apărut şi alte voci decât cele pe care le-am auzit în 2003, voci care tind spre normalitate.