Gheorghe Apostol, omul căruia Ceauşescu i-a furat şefia ţării în 1965, a decedat sâmbătă, la vârsta de 97 de ani. A fost iniţiatorul „Scrisorii celor şase“, un document care a produs o fisură în Cortina de Fier. Comunist din 1928 (de la vârsta de 15 ani), Apostol a ratat în două rânduri întâlnirea cu istoria: în ’65, când Ceauşescu l-a dat la o parte, şi apoi în ’89, când Brucan a tras „Scrisoarea celor şase“ pe turta sa.
Gheorghe Apostol, unul dintre primii lideri ai Partidului Comunist Român, a decedat sâmbătă după-amiază, cu două zile înainte de 23 August, sărbătoarea naţională a României în perioada comunistă. Apostol, care tocmai împlinise 97 de ani, a fost contracandidatul lui Ceauşescu la funcţia de lider al partidului.
Citiţi şi:
FOTO 23 August şi ironia Istoriei - Început cu scandal, sfârşit cu butaforie
Victor Atanasie Stănculescu: „Iliescu a vrut să mă trimită în Argentina!“
Nostalgici / “23 august era ziua când puteai să faci ce vrei”
GALERIE FOTO Aniversare 23 August
Conştient că nu va supravieţui în lupta cu cancerul, Gheorghe Gheorghiu-Dej a lăsat cu gură de moarte, în 1965, ca Apostol să-i succeadă la putere. Totuşi, Gheorghe Maurer, înţeles cu Ceauşescu, a tranşat funcţia în favoarea lui „Nea Nicu".
Anticeauşismul
Gheorghe Apostol era ultimul semnatar în viaţă al „Scrisorii celor şase", document citit la 11 martie 1989 la Europa Liberă şi BBC. „Scrisoarea celor şase" a mai fost semnată de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan, toţi aflaţi în dizgraţia lui Ceauşescu. Chiar dacă Brucan a vrut să-şi aroge calitatea de iniţiator al „Scrisorii", istoricii îi atribuie aceste drepturi lui Apostol.
Scrisoarea din Herăstrău
În cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor", Grigore Cartianu oferă versiunea detaliată a demersului făcut de Gheorghe Apostol pentru înlăturarea dictatorului, citând un interviu din revista „22": „Fiind la post, în Brazilia, am aflat că Silviu Brucan a luat poziţie faţă de evenimentele care au avut loc la Braşov (15 noiembrie 1987 - n.r.). De aceea am socotit că este mai bine să am o întâlnire, în primul rând, cu el.
Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău.
În timpul plimbării, mi-am exprimat părerea că trebuie să elaborăm o scrisoare deschisă, adresată lui Ceauşescu. Brucan a fost de acord cu propunerea mea şi s-a angajat să lucreze el această scrisoare. După două săptămâni m-a vizitat la domiciliu şi mi-a arătat textul scrisorii, întocmit de el. L-am citit şi l-am apreciat ca neacceptabil. L-am rugat să meargă la Bârlădeanu, să vadă şi el ce a scris. Bârlădeanu a avut aceeaşi părere ca şi mine. Atunci, am lucrat eu la un text de scrisoare. Am mers cu el la Corneliu Mănescu, şi acesta l-a acceptat fără nicio observaţie.
Apoi, i-am dat acest text lui Grigore Răceanu. Acesta a făcut unele adăugiri, pe care le-am socotit utile şi le-am introdus în text. I-am predat apoi textul lui Bârlădeanu, care a făcut remarca: documentul are caracter de discurs! Ar trebui să fie mai analitic, să fie aprofundate unele probleme. S-a angajat să lucreze el la îmbunătăţirea aceasta. Bârlădeanu s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital şi treaba a rămas baltă! Între timp, Brucan a plecat în străinătate, lipsind câteva luni. La întoarcerea sa, l-am întâlnit şi am acceptat părerea sa de a nu face o scrisoare prea largă: să facem un document mai scurt, un fel de «Apel către Ceauşescu». Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău.
Brucan trebuia să dactilografieze temele pe care le-am stabilit în amănunt, urmând să fie expediate de către acesta: un exemplar la Ceauşescu, unul la BBC şi al treilea la Europa Liberă. Această acţiune a avut loc după ce, personal, am avut discuţii cu fiecare în parte. Ultimul cu care m-am întâlnit a fost Constantin Pârvulescu. Silviu Brucan nu a trimis - aşa cum ne-am înţeles - un exemplar şi lui Ceauşescu. Cel care trebuia să ajungă la Ceauşescu a ajuns la Ambasada Americii". După acest demers, cei şase semnatari au primit domiciliu forţat, încheiat la 22 decembrie 1989.
Rivalitatea Ceauşescu - Apostol
Gheorghe Apostol, în 2003 Foto: Agepres

Gheorghe Apostol a povestit în cartea pe care a scris-o împreună cu ziaristul Ion Jianu care au fost jocurile de putere din preajma morţii lui Gheorghiu Dej şi de ce a ajuns Nicolae Ceauşescu prim-secretar al Partidului Muncitoresc şi, mai apoi, preşedintele României. „Dej i-a spus lui Maurer să mă aleagă pe mine prim-secretar. Eu i-am spus lui Maurer: «Această problemă poate fi rezolvată numai de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc». «Desigur», a spus Maurer. Apoi l-am întrebat pe Maurer: «Ce vei face cu Ceauşescu?». Iar răspunsul lui Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, a fost: «O să îl aduc aici, în Guvern, să-l învăţ lucruri noi. O să-l pun şef la Agricultură»".
De fapt, Maurer juca perfid. Imediat după moartea lui Dej a avut loc o întâlnire între Ceauşescu, Maurer şi Chivu Stoica. Apostol continuă: „În dimineaţa de după moartea lui Dej am mers la Biroul Politic, unde am văzut că era o adunare a Comitetului Central. Eu nu ştiam nimic de această adunare. Iar Maurer a început să spună următoarele:
«Tovarăşi, după consultări cu veteranii Partidului, am ajuns la decizia de a-l alege pe Nicolae Ceauşescu în poziţia de prim-secretar». S-a lăsat o linişte de mormânt. Nimeni nu se aştepta, nimeni nu-l plăcea pe Ceauşescu. Era impulsiv şi ducea o viaţă izolată. Maurer voia să rămână prim-ministru, Chivu Stoica voia scaunul Consiliului de Stat, iar Ceauşescu voia să fie prim-secretar. Şi astfel, toţi şi-au atins ţelurile".
După acest moment, Apostol a fost marginalizat de Ceauşescu. Pentru a nu mai reprezenta un pericol, Apostol a fost trimis ambasador în câteva ţări din îndepărtata Americă de Sud.
Gheorghe Apostol
-S-a născut la 16 mai 1913, comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi.
-Membru al Partidului Comunist Român (PCR) din 1934.
-1945-1952, preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii.
-1948-1969, membru al Biroului Politic Executiv.
-1953-1954, ministru al Agriculturii şi Silviculturii.
-1954-1955, prim-secretar al Comitetului Central al PCR.
-1965, contracandidat al lui Nicolae Ceauşescu la şefia PCR.
-1967-1969, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
-1969-1975, director general al Direcţiei Generale a Rezervelor de Stat.
-Din 1975 nu mai primeşte funcţii importante.
-1977-1988, ambasador al României în Argentina, Uruguay şi Brazilia.
-În 1989 semnează „Scrisoarea celor şase".
-A murit la 21 august 2010.























* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza