Adevarul.ro

Astăzi se împlinesc 22 de ani de la abrogarea pedepsei cu moartea şi înlocuirea ei cu detenţia pe viaţă. Crime oribile, violuri asupra minorilor şi fapte comise cu violenţă în ultimii ani au readus adesea în discuţia publică pedeapsa cu moartea.

În ultimele luni, două bestii cu chip de oameni au distrus viaţa mai multor copiii, pe care i-au constrâns să întreţină relaţii sexuale. Cazurile sunt însă mult mai multe, iar autorii scapă de cele mai multe ori cu doar câţiva ani petrecuţi după gratii. E greu de spus ce i-ar putea speria pe aceşti criminali de suflete.

Citeşte şi:

104 de persoane executate în regimul Ceauşescu. Cazul Ion Pistol

Bestiile cu chip de oameni

În urmă cu doar două zile, un bărbat a fost trimis în judecată de procurorii bucureşteni, fiind acuzat de nu mai puţin 12 fapte de viol şi acte sexuale cu minori!

Procurorii îl acuză pe Iulian Spîrcu că, în perioada 2008 - 2011, a racolat 11 minori, prin intermediul site-urilor de socializare sau prin postare de anunţuri pe site-uri de profil privind disponibilitatea întreţinerii de acte sexuale.

Bărbatul întreţinea cu minorii racolaţi acte sexuale orale şi anale, cu acordul acestora sau prin constrângere, oferindu-le în schimb bani, telefoane mobile şi obiecte de îmbrăcăminte. Relaţiile sexuale aveau loc la domiciliile minorilor, în locuri publice, cum ar fi parcuri, toalete din centre comerciale sau hoteluri, da şi în locuinţele prietenilor lui. În cazul în care minorii refuzau să mai întreţină relaţii sexuale cu aceştia erau ameninţaţi.

Pedofilul din Ploieşti

Un alt caz care a zguduit România a fost cel al pedofilului din Ploieşti (Prahova). Marius Costin Frumuzache a fost sedat şi a violat o fetiţă în propria-i casa, la 9 iunie 2011. Bărbatul a urmărit-o după ce a ieşit de la şcoala, care se afla exact lângă blocul în care stă fata. Parinţii au găsit-o pe copilă într-o baltă de sânge. Cu câteva săptămâni în urmă, Furmuzache violase o altă fetiţă. El a fost condamnat la 16 ani de închisoare în primă instanţă.

Înainte de 1989, Codul Penal al României prevedea pedeapsa capitala pentru infracţiuni precum omorul deosebit de grav, delapidari, violuri. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin îndelung disputatul Decret-Lege 6/1990, dat la 7 ianuarie 1990, prin care pedeapsa capitală era inlocuită cu detenţia pe viaţă.

Executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se facea prin împuşcare. „Ritualul" împuşcării era înfăptuit de plutoane de execuţie, formate chiar şi din 12 membri, care primeau încărcătoare cu cinci cartuşe şi trăgeau foc după foc. Cei aleşi să facă parte din plutonul de execuţie erau selecţionaţi, din timp, pe baza unui profil psihologic bine conturat şi obligaţi să semneze o declaraţie de confidenţialitate. În cazul în care ar fi divulgat vreun secret, aceştia erau aspru sancţionaţi, excluşi din sistem sau chiar arestaţi.

Rîmaru şi „Bachus" Ştefănescu, executaţi la Jilava

Execuţiile se făceau la penitenciarele Jilava şi Rahova, fie că era vorba de deţinuţi politici, fie de cei de drept comun.

În octombrie 1971, la Jilava a fost executat prin împuşcare, şi criminalul în serie Ion Rîmaru, cel care la 25 de ani violase şi omorâse patru femei şi atacase alte 16 tinere. Tot la Jilava a fost executat şi Gheorghe „Bachus" Ştefănescu. Afacerea lui Gheorghe Ştefănescu, botezat post-mortem „Bachus", a început în 1971 în depozitul său de vinuri de pe Calea Griviţei, undeva la intersecţia cu Şoseaua Nicolae Titulescu din Bucureşti.

19 kg de aur găsite în casa lui Ştefănescu

Vinul neinventariat era prelucrat de reţeau lui Ştefănescu şi vândut cu un anumit standard de calitate, deşi conţinea aditivi. În perioada 1971-1978, conform estimărilor avansate de presa comunistă, peste 400.000 de litri de vin au fost introduşi ilegal în circuit. Ştefănescu a fost arestat în august 1978, iar în locuinţa sa au fost găsite aproape 19 kilograme de aur, dar şi câteva milioane de lei. În aprilie 1980, „Bachus" Ştefănescu a fost condamnat la moarte şi a fost executat pe 4 decembrie 1981. Estimări neoficiale ale prejudiciului adus statului român de reţeaua lui Ştefănescu indica cifra de aproape 5 milioane de dolari, la nivelul anilor '70.

Temul Fort 13

În afara, infractorilor de drept comun, intelectualii ajunşi deţinuţi politici au trăit drame aproape imposibil de descris în temult Fort 13 de la Penitenciarul Jilava. Tot la Jilava, celulele în care personalităţi marcante ale vieţii politice şi culturale româneşti şi-au găsit sfârşitul încă păstrează în ele urmele groazei. Jilava tace, însă pereţii ei au parcă imprimat încă fiecare urlet de durere trăită de cei a căror singură vină a fost că erau intelectuali. La zece metri sub pământ, la Jilava zace în paragină o parte din istorie. Încăperi strâmte, luminate doar printr-o fereastră minusculă, în care erau înghesuiţi şi câte 180 de arestaţi, păstrează şi acum urmele disperării celor încarceraţi aici. Numărul morţilor din Fortul 13 Jilava nu se ştie cu exactitate nici în ziua de astăzi.

Închis pentru execuţia lui Antonescu

Fortul 13 Jilava a fost închis temporar în mai 1946 pentru a fi judecat acolo, de Tribunalul Poporului, lotul marilor criminali de război din care făcea parte şi mareşalul Antonescu. La Jilava, în Valea Piersicilor, la 1 iunie 1946, a fost executat şi mareşalul Ion Antonescu.

Din 1948, Jilava a devenit penitenciar de tranzit şi de triere a tuturor deţinuţilor consideraţi contrarevoluţionari.

La Jilava, execuţiile aveau loc în aer liber, aproape de locul în care astăzi se află gropa de gunoi a penitenciarului.La Rahova, execuţiile se făceau într-un poligon subteran, dezafectat în anii '90 după renovarea închisorii.