VIDEO Marele secret al „Secretului lui Bachus “

Procesul gestionarului de cramă Gheorghe Ştefănescu, supranumit post-mortem „Bachus“, este unul de referinţă în istoria judiciară din România, o spectaculoasă condamnare la moarte din perioada comunistă.

Cazul Gheorghe Ştefănescu, sau dosarul „Vinul", aşa cum a fost el numit de anchetatori, a fost cel mai mediatizat la sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80.

Mai citiţi şi:

FOTO Viaţa a doi artişti români, dezvăluită în filme-documentar la Londra

Din afaceri cu vin, gruparea Ştefănescu a reuşit în opt ani o delapidare a statului român de peste 5.500.000 de lei. În plus, cei anchetaţi investiseră sume imense în maşini, proprietăţi, depozite CEC şi cantităţi impresionante de aur.

Sentinţa de condamnare la moarte a lui Gheorghe Ştefănescu ar putea stârni zâmbete acum. Atunci, în 1980, înfiera tot ce era mai dăunător societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Duşmanul poporului

Iată cum suna condamnarea la moarte a lui „Bachus": „Sfidând cu luciditate pe cei din jur, element afacerist, avid după câştiguri nemuncite, dornic de înavuţire şi trai uşor, inculpatul Ştefănescu Gheorghe, încălcând cu cinism şi premeditare legile ţării a sustras treptat din avutul celor ce muncesc sume meri de bani, încercând prin aceasta să slăbească eforturile pentru consolidarea şi dezvoltarea societăţii socialiste. Acţionând fără jenă, pentru organizarea marilor afaceri şi ascunzând averi mari, manifestându‑se ca un capitalist, care nu are nimic în comun cu societatea noastră, urmează ca instanţa, pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave pentru avuţia tării, să aplice inculpatului Ştefănescu Gheorghe pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii".

La momentul anunţării sentinţei, Gheorghe Ştefănescu era acuzat de şapte infracţiuni: delapidare cu consecinţe deosebit de grave, introducere ilegală de mărfuri în gestiune, fraudă, abuz în serviciu, instigare la fals, fals intelectual şi uz de fals. În fiecare dintre aceste cazuri a fost găsit vinovat. Cea mai grea pedeapsă a fost legată de prima dintre infracţiuni, concepută la momentul anilor 1980 în directă relaţie cu un atac la adresa economiei naţionale, condamnarea la moarte.

Un profit fabulos

Faptele documentate de către anchetatori se întindeau în perioada 23 martie 1971 - 9 august 1978, interval de timp în care Ştefănescu ocupase funcţia de şef al „Depozitului de vinuri şi rachiuri din Calea Griviţei nr. 325". Profitând de funcţia în care fusese instalat, dar şi de faptul că provenea dintr-o familie de experţi în producerea vinului, Ştefănescu a pus bazele unui model infracţional teribil.

Urmările acestuia era halucinante, chiar şi pentru miliţienii ce-i documentaseră sistemul: „13.800.000 lei, din care o parte şi-a însuşit-o personal, altă parte a transmis-o participanţilor la infracţiunile comise, iar altă parte a înmânat-o drept mită unor lucrători cu funcţii de răspundere care i‑au înlesnit activitatea infracţională", se arată în sentinţa prin care Ştefănescu a fost condamnat la moarte.

PROCES

Judecarea cazului „Ştefănescu" a durat trei ani. După doi ani de procese Ştefănescu a fost condanat la morte. Timp de un an s-a chinuit să-şi strămute pedeapsa în închisoare pe viaţă. N-a reuşit. Arestat la 8 august 1978, în prăvălia în care lucra, Gheorghe Ştefănescu a fost executat la 4 decembrie 1981 la închisoarea Jilava.

Condamnarea lui Ștefănescu

26 aprilie 1980. Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia I Penală. La finalul unei şedinţe de judecată sumare, completul condus de către magistratul Cornelia Popescu anunţă o sentinţă istorică în procesul ce pusese pe jar o întreagă ţară. Din boxa acuzaţilor, Gheorghe „Bachus" Ştefănescu, inert şi anesteziat sub efectelor anchetelor ce se întinseseră pe parcursul a aproape doi ani, aude, pentru prima oară, sintagma „condamnat la moarte". 2 paginile 28-31