„Kaczynski, un om cald“

Jarosław Godun, preşedinte al Institutului Polonez din Bucureşti şi apropiat al fostului lider, spune că ţara va găsi resurse să depăşească momentul accidentului aviatic în care a pierit conducerea statului. Când a aflat de catastrofa aviatică de la Smolensk (Rusia), Jarosław Godun (35 de ani) era într-un avion care se întorcea din Polonia în România.

„Adevărul": Ce simte un polonez când o parte din elita poporului său dispare, neaşteptat, într-o clipă?

Jarosław Godun: Se spune că istoria se repetă. Nu putem să nu observăm un anumit paralelism simbolic: în urmă cu 70 ani, la Katin a pierit floarea intelectualităţii poloneze, când din ordinul lui Stalin au fost executaţi peste 22.000 de ofiţeri polonezi. Acum, în această catastrofă zguduitoare şi‑au pierdut viaţa 97 dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii politice, sociale, economice şi religioase a Poloniei. Ţara îşi va reveni şi acum, aşa cum a găsit resurse să-şi revină şi după al Doilea Război Mondial, dar nu e vorba numai despre asta, ci şi despre golul pe care aceşti oameni l-au lăsat în urma lor, în inimile celor apropiaţi, ale prietenilor şi rudelor. Dar unele răni nu se închid niciodată. Priviţi cât de viu este încă în memoria poporului polonez genocidul de la Katin! Iar cei care nu au auzit niciodată despre Masacrul de la  Katin au aflat acum...

Ce i-aţi fi spus unui polonez din faţa Palatului Prezidenţial, printre lumânări, ca să-l îmbărbătaţi?

Sunt situaţii când cuvintele nu te ajută. Situaţii când omul este de-a dreptul necuvântător. Important nu este să spui cuvântul potrivit - există oare? -, ci să ştii să fii aproape de semenii tăi. L-aş fi îmbrăţişat. Cuvintele îşi găsesc drum spre noi când şocul începe să ne mai lase...

„Deschis şi prietenos"

Cum aţi trăit ziua de sâmbătă, 10 aprilie, din momentul în care aţi aflat că avionul prezidenţial s-a prăbuşit?

Când s-a produs tragedia, tocmai mă întorceam din Polonia în România, cu familia. Presa poloneză era acaparată de evenimentele comemorative programate pe 7 şi 10 aprilie la Katin. Nu se vorbea decât despre noul drum în relaţiile polono-ruse şi puteai auzi la toate posturile interviuri şi relatări ale celor care aveau să facă parte din delegaţiile oficiale. Vestea am primit-o prin telefon, de la colegii mei de la Institutul Cultural Polonez. Am fost şocat şi am crezut că este o glumă proastă, că e o farsă. La ora respectivă, avionul prezidenţial ar fi trebuit să fie pe aeroportul militar din Smolensk... Nu puteam să-mi scot din cap chipurile oamenilor care erau la bord, de mulţi mă legau prietenii. Apoi, telefonul nu s-a mai oprit din sunat.

Ce fel de oameni erau Lech Kaczynski şi Maria Kaczynska?

Am cunoscut perechea prezidenţială în timpul celor două vizite oficiale pe care le‑a efectuat în România, în februarie 2008 şi în octombrie 2009. Programul primei vizite a prevăzut şi o întrevedere la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, unde Maria Kaczynska s-a întâlnit cu profesorii şi studenţii de la secţia de limbă polonă. În urma acestei întâlniri, îmi amintesc, am avut o discuţie la ambasadă cu preşedintele şi cu prima-doamnă despre eforturile pe care le presupune învăţarea unei limbi de restrânsă circulaţie într-o epocă a globalizării. Şi atunci, Lech Kaczynski mi‑a spus că ar trebui să facem tot ce se poate pentru ca limbile română şi polonă să fie în continuare studiate în ţările noastre, în pofida oricăror dificultăţi financiare, pentru a asigura măcar minimul de specialişti, fie ei traducători, cercetători sau diplomaţi. Pentru cea de-a doua întâlnire m-am ocupat de relaţia preşedintelui cu presa şi am intermediat un interviu pentru Televiziunea Română. Iniţial, convenisem pentru 20 de minute dar, în final, interviul a depăşit orice previziuni. Foarte deschis şi prietenos, preşedintele a continuat dialogul cu jurnalistul Luca Niculescu, în ciuda semnelor pe care i le făceau din culise membrii delegaţiei sale. Era un omcald: a dat mâna nu doar cu gazda sa, ci şi cu toţi cameramanii şi sunetiştii.

„Nu trecem singuri prin această tragedie"

Cum trebuie privite teoriile conspiraţioniste despre accident?

Să cădem în plasa teoriilor conspirative nu e o atitudine sănătoasă şi raţională. Nu se cuvine să ignorăm atitudinea extraordinar de deschisă pe care au avut-o oficialităţile ruse şi deplina colaborare a autorităţilor în scopul elucidării cât mai grabnice a tuturor circumstanţelor catastrofei: venirea la faţa locului a premierului Vladimir Putin şi întâlnirea acestuia cu omologul său Donald Tusk, apelul adresat de Putin polonezilor prin intermediul televiziunii poloneze, sprijinul acordat familiilor victimelor, declararea zilei de doliu naţional în Rusia pe data de 12 aprilie, reprogramarea filmului „Katin", regizat de Andrzej Wajda, la o oră de maximă audienţă la canalul de stat TV Rossija 1.

Ce se va întâmpla cu alegerile prezidenţiale din Polonia, este posibilă candidatura fratelui geamăn al fostului preşedinte?

E prea devreme să tragem concluzii sau să speculăm pe această temă. Conform Constituţiei poloneze, cel târziu până pe 20 iunie, Polonia îşi va alege noul şef de stat. Mai întâi însă, Polonia trebuie să‑şi îngroape morţii. Abia după aceea scena politică va lua deciziile necesare.

De ce are nevoie Polonia ca să se ridice emoţional?

Solidaritatea este răspunsul. Şi asta este exact ceea ce vedem pe toate canalele de televiziune din întreaga lume. În aceste momente, Polonia simte că nu trece singură prin această tragedie.

La 12 aprilie aţi participat la slujba de la Catedrala Sfântul Iosif, spre pomenirea fostului preşedinte al Poloniei, a soţiei sale şi a demnitarilor polonezi.  Au fost oameni care au plâns?

 A fost un moment deosebit de emoţionant, chiar cutremurător. Solidaritatea oamenilor iese la iveală de obicei în momente de grea cumpănă. În aceeaşi zi şi Biserica Ortodoxă Română a omagiat momentul printr-o slujbă oficiată la Patriarhie din iniţiativa Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ţin să mulţumesc din inimă în numele întregului popor polonez atât Prea Fericitului Daniel, cât şi tuturor românilor care au răspuns cu atâta spontaneitate la durerea noastră. La slujba de la Catedrală am văzut oameni vizibil marcaţi de această tragedie inimaginabilă şi au fost printre ei şi persoane care au vărsat o lacrimă, dar din respect pentru emoţiile lor, nu mi-am permis să le invadez intimitatea sau să îi inoportunez studiindu-i.

Care sunt cei mai importanţi paşi pe care autorităţile poloneze trebuie să-i urmeze pentru a păstra un echilibru în ţară?

În ciuda acestui tragic eveniment, în Polonia nu a fost perturbată stabilitatea şi continuitatea funcţionării structurilor de stat. Nu există la ora actuală ameninţarea ca viaţa politică, administrativă sau economică să fie destabilizată. Se observă însă cu ochiul liber modul cum nu numai oamenii simpli, ci şi clasa politică a Poloniei au ştiut să se solidarizeze în faţa acestei tragedii. Manifestarea spontană a durerii şi compasiunii a ajutat, având un efect de catarsis.

Ce este cel mai greu de gestionat într-o astfel de situaţie-limită ?

Am mai spus acest lucru deja şi îl repet, deoarece cred în el: există răni care se închid foarte greu sau poate nu se închid niciodată, însă cu timpul alinarea îşi va găsi drumul către inimile noastre. Pe plan politic şi administrativ însă, poporul polonez are capacitatea de a reacţiona în momente de criză cu luciditate - a demonstrat-o de atâtea ori de-a lungul istoriei sale zbuciumate - şi va reuşi să depăşească momentul fără să alunece în situaţii extreme.

"Kaczynski mi‑a spus că ar trebui să facem tot ce se poate pentru ca limbile română şi polonă să fie în continuare studiate în ţările noastre."
Jarosław Godun
preşedintele Institutului
Polonez din Bucureşti

Cauza tragediei: eroare de pilotaj

Românii au depus flori la Ambasada Poloniei de la Bucureşti

Comisia tehnică care investighează cauzele catastrofei aviatice de lângă Smolensk, în care şi-au pierdut viaţa preşedintele Lech Kaczynski, soţia sa şi alţi zeci de oficiali polonezi, a ajuns la concluzia că vinovat de această tragedie este pilotul Arkadiusz Protasyuk, care s-a aflat la cârma aeronavei prezidenţiale.

Condiţiile în care pilotul a încercat să aterizeze au fost extreme şi el a ştiut acest lucru, dar în acelaşi timp a riscat inexplicabil, a declarat unul dintre membrii comisiei pentru cotidianul rus „Kommersant". Piloţii aeronavei TU-154M au ştiut cu trei-cinci secunde înainte de căderea avionului că prăbuşirea era inevitabilă, iar ultimele lor cuvinte trădau disperarea, a declarat procurorul-şef al Poloniei, Kriztof Pawlowski.