FOTO „Dacă am putea face minuni, am sări gardul“
0
Deţinuţii de la Rahova aşteaptă Sărbătorile ca nişte copii. Visează să evadeze. Deţinuţii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova n-au dreptul la un Crăciun ca acasă. Primesc vizite de la iubite şi ascultă colinde cu gândul la eliberare.
Trei bărbaţi îşi netezesc puloverele, privesc în podeaua unei scene gri, apoi ridică privirea şi încep să cânte.
Camera cu pereţi lambrisaţi primeşte sunetul unor picături de clarinet. Muzica e pentru un public de o sută de bărbaţi - în trening, cu geci, şepci şi feţe fixe -, aşezaţi pe patru rânduri, în bănci din lemn.
De lângă scenă, îi priveşte un om de zăpadă înalt de doi metri, din cearşafuri cocoloşite, puse cap la cap. Are o mătură din spice înfiptă drept braţ. La gât îi atârnă o diplomă: "Locul II la concursul de ping-pong". Singura femeie din sală - Gioconda - le zâmbeşte pufos de pe perete, dintr-o reproducere în nuanţe verzui.
Formaţia „dinamic grup"
La clubul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Rahova, deţinuţii pregătesc Crăciunul.
Ascultă formaţia penitenciarului, „Dinamic Group", veche de zece ani, în care membrii sunt înlocuiţi periodic în funcţie de cei care se eliberează. Când formaţia îşi termină repertoriul, pe scenă se urcă musafirii, şase băieţi, împreună cu preotul de la „Asociaţia Zacheu", un ONG religios. Îşi aranjează partiturile şi inundă sala, cu voci de baritoni: "O, ce veste minunată".
Vede cineva un înger păzitor?
În public e linişte. Mulţi nu ştiu versurile la colinde, iar cei care vor să-şi spună câte ceva ridică degetele, le duc la ureche sau către buzunare - un alfabet precipitat. Aşa i-a învăţat detenţia să-şi exprime emoţiile.
Serbările şi vizitele sunt singurul contact cu lumea exterioară. Celor pe care nu-i vizitează familia le rămân activităţile de la club: joacă şah, ping-pong, trag de fiare sau citesc revista penitenciarului, "Mărgăritare din detenţie".
După primele colinde, e rândul preotului. În haine civile, seamănă cu un negru care-şi spune partitura gospel. "Cine de aici vede un înger păzitor? Să ridice mâna!". Nicio reacţie. "Vedeţi un înger? Şapte, opt deţinuţi flutură din mâinile pe jumătate îndoite.
Sute de vizite
În Penitenciar, riscul de sinucideri e mai mare de Crăciun, fiindcă e momentul când deţinuţii simt cel mai tare lipsa unui acasă. Ca să spargă depresia, conducerea Penitenciarului îi mobilizează să-şi decoreze singuri celulele, cu ornamente aduse de acasă sau cumpărate de angajaţi.
Dar grija cea mai mare rămâne încadratul vizitelor. Într-o zi de sărbătoare, la Penitenciar pot veni şi 200 de oameni. Chiar dacă e înghesuială, e important ca deţinuţii să primească vizita, pentru că asta le susţine moralul. Ca să încapă toţi, îşi privesc rudele în ochi doar câteva minute.
Lui Moş Crăciun nu-i place barba
După spectacolul de colinde, la Penitenciarul Rahova se lasă din nou rutina. A doua zi, deţinuţii se vor trezi iar la 8, vor lua micul dejun la 10, şi se vor culca la 22. Singurul răsfăţ din program e masa de Ajun: pe lângă fasole cu cârnaţi, vor primi supliment o friptură de porc.
Într-o lume ca a lor, mai dură decât cea de-afară, exteriorizarea sentimentelor nu te ajută să supravieţuieşti. Calea - bărbătească - e «miştocăreala». Aşa fac şi Teodor, care e solist în "Dinamic Group", Mitică şi Gabriel, de la revista Penitenciarului. Teodor are 27 de ani şi execută o pedeapsă de şase ani. Mitică are 30 şi e închis pentru şapte ani, iar Gabriel - 31 de ani şi o pedeapsă de nouă. Ei discută despre Crăciun şi visuri, după ce au plecat restul spectatorilor: "Dacă am putea face minuni, am sări gardul".
„Bă, eu cred că tu ţi-ai dori să faci Crăciunul la cazinou!", îi zice Teodor lui Mitică şi râde. "Lasă, mă, i-am zis prietenei mele că ies în două zile, să nu cumva să-şi facă planuri de Revelion fără mine", glumeşte Mitică, ştiind că mai are de stat până la primăvară. Se gândeşte că acasă se lua la întrecere cu iubita: cine termină primul de făcut baie îi face o surpriză celuilalt. Când termina el, desena cu degetul o inimă pe aburii de la oglindă.
O tură cu săniuţa
Gabriel abia a intrat la Rahova şi mai are de stat încă opt ani şi jumătate, aşa că nu poate vorbi relaxat despre acasă. "Sentimentele, astea-s cele mai importante de Sărbători, nu?" Ajung la Moş Crăciun. Teodor n-ar suporta să fie Moş, nu-i place să poarte barbă. "Primul lucru m-aş rade, apoi aş vrea să mă trag o tură cu săniuţa cu reni şi să-l prind pe Rudolf de nas". "Că parcă e prea roşu", îl completează Gabriel.
„Dacă nu faci frumos, te împuşti în cap"
Pavilionul I este rezervat minorilor. Pe culoarele pavilionului rezervat deţinuţilor între 15 şi 18 ani există un Moş Crăciun dinamovist, unul rapidist şi brazi cu luminiţe roz. "Eşti ca acasă aici, trăieşti zi şi noapte şi dacă nu faci frumos pentru copii şi pentru tine, chiar te împuşti în cap", spune comandantul Silvia Ene. Spre deosebire de "veterani", unii deţinuţi tineri nu ştiu ce e Crăciunul.
Îşi aminteşte de reacţia unui băiat care văzuse pentru prima dată un brad împodobit: "Îl strigam şi nu-mi răspundea deloc, mă şi panicasem - ei trebuie să asculte -, iar când am ajuns în dreptul lui, era cu gura căscată în faţa bradului. Dintr-odată, nu mai vedea şi auzea nimic în jur. Oricâte rele au făcut, tot ţi se zbârleşte pielea când le vezi reacţiile."
1.500 de portocale
La Rahova, zilele sunt, de cele mai multe ori, seci. De Crăciun însă au gust de portocale. Deţinuţii au primit de la „Asociaţia Zacheu" câte trei portocale şi o prăjitură Măgura, iar la baza scenei mai sunt 1.500 de portocale pentru cei care nu au drept de vizită.
Se încarcă comentariile...
