Intre elicopter si Dumnezeu

Daca ar fi sa caracterizam in putine cuvinte agricultura romaneasca am putea spune ca este dependenta de bunavointa lui Dumnezeu si condusa de domnul "Pune bete-n roate". Ne referim, bineinteles, la

Daca ar fi sa caracterizam in putine cuvinte agricultura romaneasca am putea spune ca este dependenta de bunavointa lui Dumnezeu si condusa de domnul "Pune bete-n roate". Ne referim, bineinteles, la ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu. Un simplu observator, de cele mai multe ori din elicopter, a ceea ce se intampla in parohia pe care ar trebui de fapt s-o gestioneze. Ce observa constiincios dl. ministru? Ca an de an cea mai mare parte din culturile agricole sunt calamitate. Cand e seceta, plantele se usuca fara nici o sansa de scapare sub arsita soarelui, in absenta sistemului de irigatii despre care se vorbeste doar la seminarii. Cand ploua, plantele se ineaca invariabil, pentru ca lipsesc indiguirile. Cand bunul Dumnezeu domoleste arsita si nu da nici potop de ploaie, recoltele bogate se strica in hambare sau sunt date hrana animalelor. Pentru ca un sistem de depozitare adecvat pentru anii cu noroc nu exista, iar un sistem organizat de colectare a produselor agricole nici atat. Asa ca speculatorii, comercianti de cereale, isi fac de cap si ofera taranilor preturi de nimic pe produsele agricole, care devin mai ieftine decat mancarea pentru animale. Fara bani pentru a reincepe infiintarea culturilor pentru anul urmator, taranii se regasesc de fiecare data in fata aceluiasi cosmar. Numai ca situatia se degradeaza pe an ce trece. In fata secetei nemiloase, cu hambarele goale, taranii si-au tot vandut animalele. Din 1989 pana acum, efectivele de animale au scazut dramatic. La vaci de la 6,3 milioane de capete la 2,8 milioane, la porci de la 11,7 milioane la 8,2 milioane, la oi de la 15,4 milioane la 7,2 milioane, iar la pasari de la 114 milioane la 82 milioane. In continuare, crescatorii de animale si de pasari ameninta ca le vor scoate in strada sau le vor sacrifica, in conditiile in care nu mai fac fata nici cresterilor de pret la furaje, nici asaltului importurilor ieftine. Din cauza degradarii continue a terenurilor si a lipsei precipitatiilor, peste 7 milioane de hectare de teren agricol risca sa se transforme in desert. In conditiile in care nu mai putin de 4 milioane de gospodarii de agricultori traiesc numai din ceea ce obtin prin lucrul pamantului - pierderea recoltei inseamna practic pierderea unicei surse de subzistenta. Numai ca din elicopter e cam greu sa vezi ca in anul 2003 in agricultura romaneasca peste 50% din productia de grau si orz este compromisa, tot mai multe localitati din tara cer sa fie declarate zone calamitate, pretul cerealelor a explodat, animalele, daca isi gasesc cumparator, se vand la preturi de nimic, un kilogram de carne de porc se vinde la pretul a patru kilograme de fan! Iar in multe zone din tara laptele a ajuns hrana pentru porci si caini. Fara nici o alta speranta, taranii cer unor inalte fete bisericesti sa inalte rugaciuni la Dumnezeu ca sa aduca ploaia, iar institutele de prestigiu se marginesc sa anunte ca, in acest ritm, Romania ar putea ajunge in 2010 sa importe peste 80% din alimentele necesare consumului. Inca de la inceputul anului, ministrul Agriculturii a stabilit prioritatile. In 2003 se va incuraja cresterea ratelor si gastelor pentru obtinerea de ficat gras, precum si a strutilor pentru carne si oua. De asemenea, tot pe la inceputul anului, sfecla de zahar, soia, inul si canepa au fost decretate produse agricole de importanta nationala. Apoi, fara nici o legatura cu realitatea, factorii de decizie de la minister hotarasc: pana in 2007, taranul roman va deveni musai fermier. Gospodariile mici, care practica o agricultura de subzistenta, nu vor mai beneficia de nici o subventie din partea statului, vor fi in schimb sprijinite fermele si asociatiile care lucreaza in conditii de competitivitate, identificate si monitorizate prin satelit! Asta in cazul in care, mai prin toamna, in pregatirea campaniei politice, nu agricole, n-o decide cumva Guvernul sa dea vreo doua milioane de lei pentru fiecare hectar agricol pentru cei care au mai putin de 5 ha de teren. Dar sa nu anticipam. Apoi, mai prin vara, ministerul mai face rost de ceva fonduri si acorda despagubiri pentru culturile calamitate in iarna. Si pentru ca se apropie perioada de coacere a recoltelor, preventiv, ministerul mai ia cateva masuri de mare impact. Prin ordin al ministrului, diametrul jujeului la cainii ciobanesti este marit cu 1 cm. Iar din 2007 va fi interzisa producerea rachiului si tuicii in cazane individuale din gospodariile taranilor. Masura care, in mod dramatic, il afecteaza si pe parintele Agriculturii, care declara, vizibil marcat: "Nici eu nu voi mai produce tuica in cazanul pe care il am in casa de la Cornu, il voi tine in curte, ca o amintire, ca o piesa de muzeu". Si asta nu este tot. Au urmat alte doua ordine aberante. Cel privind marcarea prin crotaliere - o placuta prinsa in ureche - a oilor si caprelor, care a blocat exportul de ovine, in conditiile in care era unul dintre putinele "articole" agricole care mergea bine la export. Si cel care obliga posesorii de magari, catari si cai sa le injecteze, pana la sfarsitul anului, microcipuri de identificare! Masura de subventionare a jumatate din pretul de cumparare a instalatiilor de irigat este luata atunci cand nu mai era nimic de salvat, ca si masura de a se importa un milion de tone de grau fara taxe vamale, care vine mult dupa ce pe piata interna pretul la grau a explodat, determinand scumpirea semnificativa a painii si produselor de panificatie. Am intrebat, la minister, cum de s-au dat asemenea ordine aberante. Ni s-a raspuns sa intrebam la o agentie - ce mai conteaza care? - ca este initiativa lor, iar dl. ministru nu a facut decat sa semneze acest act normativ...