O elevă premiantă şi-a ucis mama la înmormântarea bunicii

A luat o frânghie cu care erau legate prosoapele pentru înmormântarea bunicii. A strâns-o de gât pe mama ei până când nu a mai mişcat. Ca să fie sigură că a murit, a luat din cămară o

A luat o frânghie cu care erau legate prosoapele pentru înmormântarea bunicii. A strâns-o de gât pe mama ei până când nu a mai mişcat. Ca să fie sigură că a murit, a luat din cămară o secure şi a lovit-o drept în cap. Aceasta este fapta înfiorătoare a unei eleve de 17 ani, Irina Baroi Gasparic, de la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din Capitală. Fata a fost arestată, sâmbătă, după ce şi-a ucis mama chiar la funeraliile bunicii. Vineri dimineaţă, un bărbat din localitatea Vaduri-Neamţ s-a dus la locuinţa Eugeniei Gasparic, care murise de bătrâneţe în urmă cu două zile, pentru a o înlocui la priveghi pe fata decedatei, Rada Gasparic Baroi, în vârstă de 45 de ani. Lângă coşciugul bunicii Irinei, el a găsit şi cadavrul mamei, într-o baltă de sânge.
Irina a recunoscut că s-a certat cu mama, care i-a reproşat că a vorbit prea mult la telefon cu prietenul său şi nu a ajutat-o la pregătirile pentru înmormântare.
Eleva a spus că s-a înfuriat foar-te tare şi a omorât-o, precizând că starea ei psihică a avut de suferit din cauza bătăilor primite de la părinţii ei, motiv pentru care a fost internată de câteva ori la Secţia de neuropsihiatrie infantilă a Spitalului Judeţean Neamţ, precum şi la un spital ieşean. "În picturi, în scrierile ei, Irina vorbeşte de moarte, de putrezire şi de chin, parcă este mereu într-o luptă cu cineva, cu ea însăşi. Este o fată isteaţă, are note foarte bune, e conştiincioasă, dar şi foarte tăcută, timidă, cu foarte puţini prieteni. La şcoală nu s-a certat niciodată cu nimeni, dar era supravegheată poliţieneşte de mama ei, ceea ce nu a fost deloc bine", spune Cornelia Bobocescu, diriginta fetei. Irina Baroi Gasparic desenează de la vârsta de 2 ani. Scrie poezii şi proză în engleză, franceză şi română. În anul şcolar 2001-2002, ea a obţinut în Franţa un premiu pentru poezie şi pictură, fiind elevă la Liceul de Artă din Piatra Neamţ. Irina a fost transferată la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din Capitală, din semestrul al II-lea al clasei a IX-a. Acum are 17 ani şi este în clasa a XI-a, la profilul Arte grafice. Are note de la 8 în sus. Irina suferă de depresie. Fata a ajuns la Spitalul 9 din Capitală, apoi la un altul din Iaşi. Mama nu a acceptat nici un medicament prescris de doctor. O trata ea, prin terapie, cu plante, rădăcini, leacuri, masaje cu fel şi fel de uleiuri, întrucât s-a specializat în terapie natu-ristă indiană. Irina s-a împrietenit cu un băiat, care îi este şi coleg la liceu. "La început, mama ei a încurajat această relaţie, pentru ca apoi să-i ceară să-l lase. Între mamă şi fiică a început să existe o relaţie tensionată şi dezas-truoasă. Mama nu a lăsat-o pe fată să meargă la psihologul şcolii. Nici nu o lăsa să se tundă, îi spunea că îi va găsi cineva părul şi îi va face vrăji. Au apărut urme de violenţă pe corpul fetei. Ea era bătută, neglijată, acasă nu prea avea ce să mănânce, o sechestrau, ca să nu vină la şcoală şi să se întâlnească cu băiatul, pe care mama îl vedea obraznic şi foarte gelos", spune diriginta. Părinţii Irinei ajung la divorţ, tatăl se recăsătoreşte, iar mama o părăseşte şi nu mai vrea să ştie de ea. Fata se mută la prietenul ei. Cornelia Bobocescu crede că "relaţia ei cu acest băiat a fost o gură de oxigen. Fata devine responsabilă, părinţii băiatului o acceptau şi îi ajutau pe amândoi cu bani şi mâncare. Irina era toată un zâmbet, plină de viaţă, începe să se schimbe. Ajunge chiar să-şi tundă părul, lucru ce-i era interzis de mama ei. Dacă mai rămânea cu mama, probabil că răul se întâmpla mai repede...". Psihologul liceului, Ioana Muscalu, spune că "fata nu avea încredere în ea. Putem vorbi de un conflict interior, cu o scindare a personalităţii între un om bun şi un altul rău. Ea căuta copilul din ea. În copilărie, a avut parte de o mulţime de frustrări, a fost neglijată. Probabil că frustrarea reprimată, tristeţea din cauza decesului bunicii, lipsa prietenului care a ajutat-o şi de care se simţea legată, ura necontrolată faţă de mamă au adus-o aici". Acum câteva zile, pentru prima oară, la un an de când şi-a părăsit fiica, mama Irinei a sunat-o pe dirigintă, pentru a ruga-o să o învoiască pe fată de la şcoală, întrucât îi murise bunica. Între timp, ea nu mai trecuse pe la şcoală şi nici nu semnase acordul-cadru cu instituţia. Irina va fi supusă unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă poate răspunde din punct de vedere penal pentru fapta sa. Fata va fi adusă la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" din Bucureşti.

Frustrările copilăriei se regăsesc în compunerile Irinei
"Speranţele zdrobite, visurile, durerea, gândurile, iubirea... şi iubirea... multă iubire... s-au difuzat încetul cu încetul în cameră pe tot parcursul zilei. (...) Nimeni nu merită să fie uitat. Mai ales copilul interior".
"Văd binele şi înţeleg răul. (...) Binele este acolo unde îl pui, răul este acolo unde îl laşi să existe".