A doua zi

Mulţi comentatori politici din SUA, chiar şi dintre cei care nu au susţinut candidatura lui Obama la Casa Albă, cred că victoria lui înseamnă sfârşitul Războiului Civil (1861-1865). „Parks

Mulţi comentatori politici din SUA, chiar şi dintre cei care nu au susţinut candidatura lui Obama la Casa Albă, cred că victoria lui înseamnă sfârşitul Războiului Civil (1861-1865). „Parks nu s-a ridicat de pe scaun, pentru ca Martin să poată să meargă şi Barack să câştige”. E vorba despre Rosa Parks: în 1954, într-un autobuz, ea a refuzat să se ridice de pe locul rezervat albilor, gest care a declanşat bătălia pentru drepturile civile, despre Martin Luther King şi marşurile din anii 60 pentru drepturile civile; toate au dus la chermeza de marţi din faţa Casei Albe.

E sfârşitul unei bătălii şi ar trebui să fie începutul alteia, al celei anunţate în programul electoral al câştigătorului: „schimbarea”.  Pentru cititorul român enunţul e mai degrabă comic: a trăit atâtea promisiuni neîmplinite în materie de schimbare, încât are tot dreptul să considere acest discurs demagogic, mincinos. Dar chiar şi în România, nu doar politicienii sunt de vină când situaţia de fapt se schimbă prea puţin sau deloc. Când votează schimbarea, oamenii ştiu că prezentul e rău şi că totul trebuie modificat: şi gândirea, şi practica. Şi după ziua votului, necesitatea schimbării rămâne la fel de stringentă, dar fiecare aşteaptă renunţarea celuilalt, să devină altul, în timp ce el însuşi urmează să păstreze toate privilegiile avute şi, eventual, să dobândească altele noi.

Presupunând că e sincer Barack Obama, se va lovi de aceeaşi mentalitate, nu doar din partea conservatorilor, a celor care au votat împotriva lui, ci şi din partea propriilor susţinători. Este semnificativ faptul că şi în statele unde Obama a câştigat, în plebiscitele puse la vot în aceeaşi zi au prevalat tendinţele conservatore. În California, în Florida şi în Arizona a căzut legea de aprobare a căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. În Arkansas, electoratul nu a fost de acord ca acele cupluri în concubinaj să poată adopta copii, în Nebraska au fost abrogate legile de discriminare pozitivă.    

Prin alegerea lui Obama s-a aruncat poate un podeţ peste prăpastia dintre America albilor şi cea a oamenilor de culoare. Dar prăpastia culturală rămâne încă mare: oameni despărţiţi de ierarhia valorilor, de concepţia despre politicile economice şi sociale, toate la un loc alcătuind ideologii diferite. Apelul celui de al 44-lea preşedinte al Statelor Unite la formularea unor politici bipartizane va duce inevitabil la promovarea unor politici centriste. Ori politicile de centru nemulţumesc cele mai vocale personalităţi ale părţilor implicate. Înainte de a funcţiona coerent, orice schimbare produce nemulţumiţi: cei care pierd şi cei care încă nu câştigă. Între ei e o masă oscilantă, neştiind unde va nimeri. Înainte de a pierde în plan economic sau social, politicienii reformişti pierd în plan psihologic: ei înşişi devin nervoşi, antipatici şi pozează în victimele comploturilor.

Obama a câştigat pentru că a dozat cu măiestrie evocarea „visului american” cu promisiuni destul de vagi. America postrasială este încă locuită de un popor conservator, de oameni care nu-i urăsc pe bogaţi pentru că ei înşişi visează să devină bogaţi. Visul american nu este o utopie, ci, pe lângă altele, acolo intră şi câteva idei precise despre cum se fac şi cum se cheltuiesc banii verzi.