A doua şansă

>>Noul partid va fi investit să ducă la îndeplinire voinţa lui Traian Basescu. Dacă tot s-au discutat verzi şi uscate despre referendum şi europarlamentare, iată, a venit vremea să

>>Noul partid va fi investit să ducă la îndeplinire voinţa lui Traian Basescu.

Dacă tot s-au discutat verzi şi uscate despre referendum şi europarlamentare, iată, a venit vremea să vedem direct pe scena politică efectele dublului vot din 25 noiembrie. Fuziunea PD-PLD, anunţată pe nepusă masă, ca o atenţionare meteo, este răspunsul taberei cotroceniste după ce s-au făcut toate analizele posibile. Cifrele crude l-au dezamăgit profund pe Traian Băsescu, şi pe bună dreptate.

A fost un eşec. Referendumul şi europarlamentarele ar fi trebuit să arate că preşedintele şi partidele care îl susţin vor fi câştigătorii incontestabili ai alegerilor din 2008 şi 2009. Votul a indicat clar că bătălia nu este dinainte hotărâtă. PD şi PLD, partide remorcate de preşedinte, sunt umăr la umăr cu PSD şi PNL. Colac peste pupăză, democraţii au cam împărţit din zestrea lor electorală cu liberal-democraţii, fără a aduna voturi de la adversarii direcţi.

Clar, frate-frate, dar brânza e pe bani! Liderii PLD au fost obligaţi să lase deoparte visurile de mărire şi de autonomie ca să se înroleze în oastea democraţilor. Într-o ţară liberă, fiecare e stăpân să ia deciziile pe care le consideră a-i fi favorabile. Un singur partid ar putea fi mai eficient politic decât o alianţă.
Problema priveşte modul în care s-a luat decizia: fără a fi anunţate partidele, fără nicio dezbatere, fără nicio consultare în teritoriu.

Bine că oamenii lui Flutur nu au aflat de la televizor că fuzionează cu asociaţia pentru protecţia animalelor mici cu blană! De la cel mai mare partid din România ar fi de aşteptat mai multă democraţie internă, nu disciplină cazonă. Dincolo de asemenea fleacuri, ceea ce contează este scopul. Noua construcţie politică are două mari obiective.

Primul, să câştige alegerile locale şi parlamentare. PDL are ca sarcină nu numai să câştige, ci şi să obţină un scor care să-i permită să formeze singur guvernul. Al doilea, să asigure sprijinul necesar pentru ca Traian Băsescu să câştige un al doilea mandat în 2009.

Abia atunci Traian Băsescu îşi va atinge ţelul. Ar dispune de o majoritate parlamentară care i-ar permite să modifice, de pildă, Legea referendumului şi Constituţia în sensul pe care şi-l doreşte preşedintele. Din acest punct de vedere, primul mandat la Cotroceni al lui Traian Băsescu este unul irosit. Şeful statului nu a avut susţinere parlamentară pentru a-şi impune voinţa.

Sedus de ideea guvernării direct cu poporul, după cum o arată şi interesul deosebit pentru sistemul elveţian, preşedintele mai are o şansă începând din 2009. Noul partid, indiferent dacă se va numi PDL sau va rămâne pur şi simplu PD, va fi învestit cu responsabilitatea de a duce la îndeplinire programul preşedintelui.