Austeritatea europeană contra stimulului american

De o parte şi de alta a Atlanticului, guvernele au adoptat măsuri diferite împotriva crizei economice globale. Rămâne de văzut care dintre aceste metode va fi câştigătoare . Liderii europeni au mers pe ideea că austeritatea fiscală va spori încrederea investitorilor. Unii economişti spun că e doar o fantezie.

În America, politicienii, în special republicani, care susţin că mărirea dobânzilor şi tăierea cheltuielilor guvernamentale în condiţiile şomajului masiv vor îmbunătăţi mersul economiei, au avut parte de opoziţie din partea Rezervei Federale şi a Administraţiei Obama.

În Europa, prin contrast, aceşti politicieni au avut câştig de cauză. Liderii europeni au insistat că banii sănătoşi şi bugetele echilibrate sunt răspunsul la toate problemele. Economistul laureat cu Nobel Paul Krugman a susţinut, în editorialele sale din „New York Times", că „la baza acestor idei ale europenilor sunt nişte fantezii economice, cea mai mare fiind aceea că tăierea cheltuielilor va crea de fapt joburi, deoarece austeritatea fiscală va îmbunătăţi încrederea investitorilor".

„Din nefericire", notează Krugman, „Zâna Încrederii refuză să-şi facă apariţia". Ţările debitoare aflate în dificultate suferă un declin economic total, despre care unii economişti, precum Paul Krugman, susţin că a fost cauzat tocmai de aceste programe de austeritate. Iar încrederea investitorilor scade în loc să crească.

Acum este clar că Grecia, Irlanda şi Portugalia nu-şi vor plăti datoriile integral. Disputa despre cum trebuie gestionată realitatea care nu ne convine ameninţă să facă din Europa punctul central al unei noi crize financiare, avertizează Paul Krugman.

Trichet, părintele austerităţii

După crearea euro în 1999, ţările europene care înainte erau considerate riscante şi aveau o capacitate limitată de a se împrumuta au început să primească fluxuri mari de capital. Investitorii s-au gândit că, până la urmă, Grecia, Portugalia, Irlanda sau Spania sunt membre ale uniunii monetare europene, aşa că nimic nu poate merge rău.  

Acum s-a dovedit că au greşit. Guvernul grec, care s-a văzut capabil să împrumute la rate ale dobânzii doar puţin mai mari decât cele ale Germaniei, a contractat prea multe datorii. Guvernele Irlandei şi Spaniei nu au contractat, dar băncile lor s-au împrumutat, iar când balonul s-a spart, contribuabilii s-au trezit responsabili pentru datoriile băncilor. Problema a fost înrăutăţită de faptul că boomul economic din intervalul 1999-2007 a făcut ca preţurile şi costurile în ţările debitoare să fie mult mai mari decât cele ale ţărilor vecine. 

Liderii europeni au oferit împrumuturi ţărilor în criză, dar numai în schimbul promisiunii că vor impune măsuri dure de austeritate, constând în principal din uriaşe tăieri ale cheltuielilor. Au existat obiecţiile din partea unor economişti care au arătat că aceste programe vor fi autodistructive, deoarece nu numai că vor impune mari greutăţi economice imediate, dar, prin înrăutăţirea depresiunii economice, vor reduce şi veniturile. Liderii au susţinut însă că austeritatea va duce, de fapt, la expansiune economică deoarece va îmbunătăţi gradul de încredere al investitorilor. Principalul susţinător al acestei doctrine a fost Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene. Sub conducerea sa, banca a început să susţină teza austerităţii ca un elixir economic universal, care trebuie impus imediat peste tot în lume, inclusiv în ţări ca Marea Britanie şi Statele Unite, care încă au şomaj ridicat şi nu sunt supuse unor presiuni pe pieţele financiare.

SUA au relaxat dobânzile

Banca Centrală Europeană a început să mărească ratele dobânzilor în ciuda stării proaste a multor economii europene. BCE a ridicat dobânda de politică monetară de două ori în ultimele patru luni, ultima dată în iulie, la 1,5%. BCE a fost, de altfel, prima bancă centrală a unei economii dezvoltate care a ridicat dobânzile de la minimele record la care au fost reduse în urma crizei globale din 2008.

La polul opus, Ben Bernanke, preşedintele Rezervei Federale Americane, a promis, pe 9 august, că va menţine dobânzile aproape de zero cel puţin până în 2013, lăsând loc totodată pentru noi măsuri de stimulare a creşterii economice. Bernanke a declarat că banca centrală americană este pregătită să sprijine economia dacă va fi necesar, însă nu a dat vreun indiciu privind măsuri concrete.

Un nou pachet de stimulare

Preşedintele SUA, Barack Obama, a cerut la sfârşitul săptămânii trecute Congresului american să aprobe un plan de a injecta în economie peste 447 de miliarde de dolari, ceea ce, speră administraţia Obama, va stimula creşterea economică a SUA. Planul va presupune reduceri de impozite şi taxe, cheltuieli cu infrastructura şi ajutor direct pentru guvernele statale şi locale. Nu este clar dacă aceste măsuri vor trece de Camera Reprezentanţilor, controlată de rivalii republicani ai preşedintelui Obama. Spre deosebire de primul program de stimulare a economiei, de 787 de miliarde de dolari, din 2009, noul plan al administraţiei Obama pune acum accent pe tăierile de taxe, mai mult decât pe construcţiile de drumuri şi şosele. Aceasta pentru că reducerile de taxe şi impozite au mai multe şanse de a fi probate de republicani.

Circa 175 de miliarde de dolari din pachetul total vor fi cheltuiţi pentru continuarea unei reduceri a impozitului pe salariu care urma să expire în acest an. Restul pachetului este compus din cheltuieli cu infrastructura, ajutoarele de şomaj şi cele acordate guvernelor locale şi statale, afectate de recesiune. Planul a fost intitulat „Proiectul privind joburile", evitând cuvântul „stimul" care a fost discreditat deoarece măsurile din 2009 nu au reuşit să reducă nivelul şomajului. Rata şomajului în SUA este de peste 9%.

Injecţie financiară

Preşedintele SUA, Barack Obama, a cerut la sfârşitul săptămânii trecute Congresului american să aprobe un plan de a injecta în economie peste 447 de miliarde de dolari, ceea ce, speră Administraţia Obama, va stimula creşterea economică a SUA. Nu este clar dacă aceste măsuri vor trece de Camera Reprezentanţilor, controlată de rivalii republicani ai preşedintelui Obama.

"Banca Europeană nu vrea să recunoască eşecul fanteziilor sale financiare. Şi dacă asta sună prosteşte, ei bine, cine a zis că înţelepciunea guvernează lumea?"
Paul Krugman
economist laureat cu Nobel

FMI, de partea Americii

După ce majoritatea statelor europene au strâns cureaua, unele chiar la îndemnul FMI, şefa instituţiei le sfătuieşte să renunţe la stricteţe. Christine Lagarde, noul director general al Fondului Monetar Internaţional, pare că a „întors armele". Lagarde, fost ministru al Economiei şi Finanţelor în Franţa, i-a sfătuit pe europeni să lase deoparte măsurile de austeritate şi să pună în aplicare măsuri de stimulare a economiilor, într-un interviu pentru publicaţia germană „Der Spiegel". „A existat o criză clară de încredere care a agravat situaţia considerabil. Trebuie luate măsuri pentru a ne asigura că spargem cercul vicios. Paleta de politici disponibile este mult mai îngustă acum, din cauză că o mare parte din muniţie a fost consumată în 2009", a spus ea. Şefa FMI s-a adresat în special Germaniei, care are „mijloacele de a stimula cererea".