După criză, Atlanticul va fi mai mare

Criza financiară s-ar putea astfel accelera, ca şi tendinţa, deja în desfăşurare, a redistribuirii puterii.

Aşa cum s-a observat deseori până acum, de fiecare dată când se răspândeşte ideea că America a intrat într-o perioadă de declin, aceasta reacţionează şi, în interiorul său, se pun în mişcare diverse procese care îi dau un nou avânt, care o întineresc. Profeţiile despre declinul american (precum cea a istoricului Paul Kennedy din anii ’80) erau, până astăzi, profeţii care se “autofalsificau”. Poate lucrurile vor merge aşa şi de data aceasta. Există însă o diferenţă, în comparaţie cu anii ’80. Atunci, America avea în faţă doar un rival în declin (URSS), iar reţetele lui Reagan au fost de ajuns ca să o revitalizeze. Astăzi, creşterea puterilor asiatice pare un fenomen ireversibil. Criza financiară s-ar putea astfel accelera, ca şi tendinţa, deja în desfăşurare, a redistribuirii puterii, a trecerii definitive de la un sistem internaţional unipolar (o singură superputere) către un sistem multipolar (patru sau cinci mari puteri). Nu cred că posibila emergenţă a unui sistem multipolar este în contradicţie cu faptul că America rămâne cea mai puternică forţă militară şi nici cu faptul că numai America are resursele necesare pentru a declanşa un nou ciclu economic expansiv. Ce va face Europa într-un astfel de sistem multipolar?

Cred că se poate spune că acum prinde contur un fel de “Europă a patriilor”, prefigurată, la vremea sa, de generalul de Gaulle. Sarkozy coordonează astăzi energic o Europă a guvernelor implicate în rezolvarea situaţiei de urgenţă presupusă de actuala criză. Într-o situaţie de “stare de excepţie”, deciziile revin puterii guvernelor. Care ar fi implicaţiile într-o lume multipolară? Ce ar face Europa într-o astfel de lume, dominată de competiţia dintre marile imperii?

Pentru a apăra independenţa şi libertatea, ar trebui să rămână legată de America şi de “hegemonia liberală” a acesteia. Dacă Barack Obama va deveni preşedinte, între America şi Europa va exista o nouă lună de miere. Odată sfârşită însă, faptul că europenii nu îi agreează pe americani şi dorinţa primilor de a se distanţa (aşa cum s-a observat în august, cu ocazia războiului ruso-georgian) îşi vor spune din nou cuvântul. Cu atât mai mult cu cât, din actuala criză financiară, America şi Europa vor ieşi în moduri diverse. Când criza va fi depăşită, se va vedea cât de mult s-au îndepărtat, pe plan cultural, dar mai ales în privinţa alegerilor politico-economice, cele două maluri ale Atlanticului.

“Corriere della sera” , 20 octombrie 2008