Nu cred în legenda celor două Securităţi, una bună şi alta rea

Profesorul Vladimir Tismăneanu a acordat un interviu exclusiv cotidianului Adevărul despre comisia prezidenţială pe care o conduce

Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice şi director al Centrului de Studii Post Comuniste de la Maryland University, a fost numit de preşedintele Băsescu în fruntea Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste. El este considerat unul dintre cei mai buni cunoscători ai totalitarismului marxist. Cărţile sale au fost publicate de edituri prestigioase, cum ar fi Princeton University. Articolele şi studiile sale au apărut în numeroase ziare şi reviste, printre care "New York Times", "Washington Post", "The New Republic", "Gazeta Wyborcza".

În regimul totalitar comunist, ca şi în cel nazist, teroarea şi ideologia au fost inseparabile

- "Condamnarea comunismului nu este o chestiune de informaţie ori documentare, ci una de voinţă politică." Este o afirmaţie pe care aţi făcut-o anul trecut, în Revista 22. De ce v-aţi schimbat opinia şi vreţi să îi aduceţi "argumentele pur administrative" preşedintelui Băsescu?
- Nu mi-am schimbat opinia şi cred că decizia preşedintelui Traian Băsescu dovedeşte exact ceea ce sugeram: voinţa politică. Respect dorinţa sa de a obţine un document persuasiv, coerent şi sintetic, care să fundamenteze irevocabil opţiunea condamnării comunismului. Ca autor interesat de studiul comparativ al comunismului şi ca filosof politic am fost şi sunt înclinat să consider subiectul suficient de limpede pentru a nu mai cere dovezi suplimentare. Omul politic, ori mai exact spus şeful de stat, are însă un alt regim de exigenţe. Înţeleg că dl. Băsescu ne cere un document care să utilizeze dovezile existente. Ne vom strădui să i le oferim, astfel încât decizia de condamnare a comunismului să fie una deopotrivă politică şi morală.
- Domnule Tismăneanu, veţi condamna doar crimele regimului comunist sau regimul? Fosta Securitate va trebui condamnată explicit pentru crime? - Noi vom analiza şi vom propune condamnarea. Nu avem însă statutul ori ambiţiile unui for justiţiar. Scopul nostru este sinteza, iar nu iniţierea unor noi investigaţii. Comunicatul prezidenţial afirmă însă limpede că scopul comisiei este să analizeze crimele şi abuzurile dictaturii comuniste, de la întemeierea ei şi până la prăbuşirea din decembrie 1989. Din punctul meu de vedere, şi puteţi citi cărţile mele, de la "Arheologia terorii" până la "Stalinism pentru eternitate", regimul comunist a fost impus românilor în chip samavolnic, prin teroarea organizată de un grup politic aflat în slujba intereselor sovietice. A fost ilegitim de la început şi până la sfârşit. A suprimat prin dictat, în decembrie 1947, continuitatea constituţională a statului român. A înfeudat ţara, din punct de vedere economic şi politic, imperialismului sovietic. A promovat, în numele ideologiei fanatice a "luptei de clasă", politica extremismului social. Nu mai vorbesc despre ce s-a întâmplat în cultură. În Raportul final, mă voi ocupa personal de analiza premiselor ideologice ale represiunii comuniste. Simplu spus, în regimul totalitar comunist, ca şi în cel nazist, teroarea şi ideologia au fost inseparabile. Cei care vor să găsească cine ştie ce scuze în proiectul originar ignoră faptul că, de la bun început, comunismul a însemnat un asalt sistematic împotriva demnităţii şi autonomiei fiinţei umane. Cât priveşte fosta Securitate, eu unul am scris mereu că a fost o instituţie criminală din clipa organizării ei şi până la presupusa dispariţie. Nu cred în legenda celor "două securităţi".
- Veţi analiza şi această teză a celor două Securităţi, cea sovietică şi apoi cea patriotică?
- Unul dintre scopurile comisiei este tocmai să oferim necesara replică diverselor tentative "revizioniste", care propun scenarii insidioase, eminamente false, privind "comunismul naţional" şi "Securitatea naţională". Securitatea a fost o instituţie criminală atât sub Nikolski, cât şi sub Postelnicu şi Vlad. Crimele ei au fost comandate şi încurajate de către PCR. Nu putem blama doar Securitatea. Membrii ei erau cei mai devotaţi comunişti.
- Cum veţi sugera să se facă condamnarea oficială a comunismului şi a crimelor acestuia? Va fi vorba de o rezoluţie propusă spre adoptare parlamentului?
- Este un pic prea devreme să mă aventurez cu un răspuns precis. Rămâne de văzut ce vor spune membrii comisiei. Eu sunt un om deschis spre diverse opţiuni. Personal, îmi imaginez momentul în care preşedintele Băsescu, acceptând Raportul nostru, va rosti acel discurs istoric pe care atâţia dintre noi l-am aşteptat şi-l aşteptăm. Un discurs concis şi sobru, menit să demonstreze că statul românesc bazat pe lege dezaprobă şi condamnă definitiv un regim întemeiat pe minciună, frică, persecuţii în masă şi fărădelege.

Nu mă aştept ca foştii torţionari să ajungă după gratii ori să-şi ceară iertare
- Care vor fi consecinţele concrete ale condamnării comunismului şi crimelor acestuia?
- Înainte de toate, se va depăşi o stare de tensiune, mai ales la nivelul societăţii civile. şeful statului va demonstra că se situează total şi categoric în tabăra celor care repudiază şi condamnă un sistem nelegitim şi despotic. Comisia va propune unele acţiuni concrete, dar prefer să nu anticipez. Dacă preşedintele ne-o va cere, comisia îşi va putea prelungi existenţa cu încă şase luni sau un an, pentru scrierea unei lucrări de largi proporţii. Nu mă aştept ca foştii torţionari să ajungă după gratii ori măcar să-şi ceară iertare în urma acestui Raport, dar vreau să sper că se va deschide un tip de discuţie publică de care am cam dus lipsă în România. Există prea mulţi oameni politici care consideră chestiunea comunismului un subiect perimat. Raportul nostru va încerca să-i convingă că greşesc.
- A fost invitat să facă parte din comisie şi Mitropolitul Nicolae al Banatului. Consideraţi că Biserica Ortodoxă este vinovată de colaborare cu regimul comunist?
- IPS Mitropolitul Nicolae al Banatului a acceptat să facă parte din comisie, ceea ce ne onorează în chip deosebit. Nu vreau să lansez judecăţi categorice globale, prefer să las experţii să-şi spună cuvântul. Colaboraţionismul născut din constrângere al unor membri ai clerului, nu numai ortodox, nu schimbă, din punctul meu de vedere, esenţa problemei: statul ateu comunist a dus un război continuu împotriva valorilor religioase tradiţionale. Scopul crucial şi în fond demonic al ideologiei comuniste a fost să anihileze distincţia clasică dintre Bine şi Rău.
- Consideraţi că numai condamnarea comunismului şi a crimelor sale este de ajuns? Mă refer la responsabilităţi personale, la instituţii care s-au subordonat partidului şi sunt părtaşe la crimele acestuia.
- Comunismul nu a funcţionat în vid. A fost construit şi perpetuat de oameni reali. Victimele au fost reale. Torţionarii - securişti, politruci, cadrişti - şi-au aflat în ideologie justificarea pentru abominabilele lor acţiuni. Au născocit până şi mitul "comunistului de omenie", ficţiunea justificatoare a perioadei Ceauşescu din istoria sistemului. Vom dezvălui rolul unor instituţii-cheie: PCR cu ale sale imense tentacule organizatorice (secţii, sectoare, regiuni/judeţe de partid); Securitatea; lagărele de concentrare şi închisorile; sistemul propagandei şi obsesia creării "omului nou". Nu vom ezita să ne ocupăm şi de rolul Securităţii în exterior, prin DIE şi apoi CIE, inclusiv atacurile împotriva Exilului anticomunist. Vom spune cine au fost şefii acestor instituţii, cine au fost marii propagandişti, cine erau inchizitorii diverselor perioade. Cred că vom anexa la Raport unele biografii simptomatice pentru cei care au servit acel sistem cu maniacală pasiune.

M-am rupt politic şi moral de trecutul familiei mele
- Se vorbeşte despre faptul că aţi fi fiul unui activist de frunte al PCR
- Nu am niciun fel de secrete la acest capitol. Tatăl meu, Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tisminetki, în 1913, la Soroca, în Basarabia, a fost voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, unde şi-a pierdut braţul drept în 1937. Mama, studentă la medicină, a fost soră de caritate în Spania. În timpul războiului au fost în URSS, lucrând la Radio Moscova, emisiunea în limba română. El ca redactor, ea ca speaker. Mama a terminat medicina şi nu a avut funcţii de partid. Au revenit în România în 1948, după luarea puterii de către comunişti. Eu sunt născut în 1951, purtând, de la naştere, numele de Vladimir Tismăneanu. Schimbarea de nume a avut loc în 1949. Tatăl meu a fost membru al aparatului ideologic: director adjunct al Editurii PMR, ulterior Editura Politică, şi şef al catedrei de marxism-leninism la Universitatea din Bucureşti. Între 1958 şi 1960, a fost anchetat pentru "fracţionism" şi "discuţii antipartinice", iar în 1960 a fost exclus din PMR. În 1964, a fost reprimit în partid, după care a lucrat ca redactor la Editura Meridiane. A murit în 1981. Mama a predat la Medicină şi a lucrat în sistemul sănătăţii publice. Tatăl meu nu fost niciodată membru al CC, nu a lucrat la CC sau în Securitate, şi nu este menţionat în volumul "Piramida puterii" de Al. Crişan, unde apar 5.000 de nume de demnitari comunişti, ori în "Dicţionarul membrilor CC" publicat de CNSAS. Am discutat aceste lucruri pe larg în cartea mea "Ghilotina de scrum" (Polirom, 2002), în special în dialogurile cu Nicolae Manolescu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş. Ruptura mea politică şi morală în raport cu valorile familiei dovedeşte că logica stalinistă şi nazistă a responsabilităţii genetice este aberantă.

"Nu vom ezita să ne ocupăm şi de rolul Securităţii în exterior, prin DIE şi apoi CIE, inclusiv de atacurile împotriva Exilului anticomunist"

"Regimul comunist a fost impus românilor în chip samavolnic, prin teroarea organizată de un grup politic aflat în slujba intereselor sovietice. A fost ilegitim de la început şi până la sfârşit. A suprimat prin dictat, în decembrie 1947, continuitatea constituţională a statului român. A înfeudat ţara, din punct de vedere economic şi politic, imperialismului sovietic"