Cu convoiul pe Soseaua Mortii

Daca esti strain sau militar si vrei sa te sinucizi in Irak, pleci de unul singur cu masina pe soseaua ce leaga Bagdadul de puscaria de la Abu Ghraib. Convoaiele, care au obligatoriu cateva

Daca esti strain sau militar si vrei sa te sinucizi in Irak, pleci de unul singur cu masina pe soseaua ce leaga Bagdadul de puscaria de la Abu Ghraib. Convoaiele, care au obligatoriu cateva "Hamvi"-uri blindate, cu mitraliere de 50 mm in componenta, sunt varianta mai putin riscanta, dar nici aceasta nu este foarte sigura, din cauza atacurilor numeroase ale teroristilor, care au transformat soseaua in una dintre cele mai periculoase zone din lume. Duminica dupa-amiaza, la iesirea din Camp Victory, aglomeratie mare. Trei TIR-uri incarcate ochi cu provizii sunt pregatite de plecare. In fata si spatele lor vreo 15 masini blindate completeaza peisajul. In asteptarea startului, soldatii din US Army isi omoara timpul cu o minge de fotbal american. Doar doua tanchete americane, care trec in viteza pe langa ei, le mai adauga un strat proaspat de praf pe haine. Zidul de beton din marginea bazei e plin de graffiti. Printre "Love US" si altele de genul asta, gasesti scris "Unitatea Medicala Romaneasca". Primele lucruri pe care vor sa le afle soldatii americani despre noi: numele si grupa de sange. Dupa o sedinta scurta, se da ordinul de plecare. "Aveti grija unde tineti mainile ca s-ar putea sa va calce mitraliorul care se misca intruna. Imi cer scuze de pe acum, daca se intampla. Daca vedeti vreun om cu arma pe marginea drumului, faceti orice ca sa ma avertizati. E vitala orice informatie. Am pusca in spate. Daca suntem atacati, sa-mi dati arma repede cand ies si sa ramaneti in masina", ne instruieste soferul HMW-ului in care suntem "cazati". De cum se pune masina in miscare, toti militarii sunt in alerta maxima. Mitraliorul baga glont pe teava si scruteaza imprejurimile cu ochi de vultur, gata sa apese pe tragaci la cel mai mic pericol. Soferul si observatorul, care sta pe locul mortului, comunica in permanenta tot ce vad catre gunner-ul de la mitraliera. Incepe slalomul printre blocurile de beton si-n cateva minute ajungem la sosea. Fiecare metru de pamant este scrutat cu ochii. Elicopterele trec in toate directiile. La prima trecere pe sub un pod, mitraliorul e cu adrenalina-n gat. Tinteste spre buza podului, iar cand masina trece dincolo, se roteste in spate cu viteza unei cobre care-si ataca prada. Nimeni nu-si asuma riscul sa fie impuscat din spate de vreun terorist pitit la coltul podului. Miscarea se repeta la toate cele patru poduri din drum. Bucatile de tabla contorsionata de pe mijlocul autostrazii sunt primele semne ale atacurilor insurgentilor. De pe margine, cativa micuti irakieni le fac cu mana americanilor. Acestia le raspund in timp ce conduc in cea mai mare viteza masinile, in spatele carora e agatata o pancarta scrisa in araba cu avertismentul "Pastrati distanta de 100 de metri". Cine nu respecta instructiunile, risca sa fie impuscat in cap fara alt avertisment. Cele mai multe atacuri sunt lansate de pe langa casele din marginea soselei. De data asta, intalnim doar cativa localnici care privesc lung coloana de blindate si TIR-uri, care la un moment dat se desparte. Insurgentii nu se sfiesc sa atace convoaiele, chiar daca sunt doar vreo trei-patru. Cand simt ca nu razbesc, incearca sa se apropie de coloana si sa se arunce in aer, numai ca sa mai doboare cativa dusmani ai Islamului. Mai deunazi, o masina blindata dintr-un convoi care mergea spre Abu Ghraib a sarit in aer dupa ce a calcat pe o bomba. In apropierea fortaretei unde sunt cei mai multi si mai periculosi teroristi adunati din tot Irakul, convoiul se opreste brusc. Un soldat din prima masina coboara si verifica sub un podet. Dupa cateva secunde, toata lumea rasufla usurata - nu e o bomba. Se pleaca mai departe. Ajungem la portile Abu Ghraib-ului si suntem felicitati de baietii de la US Army. "Ati fost norocosi. Ieri, pe drum, am fost atacati de trei ori. In baza este mai sigur, dar vedeti ca aici e singurul loc din Irak unde afara se iese numai cu casca si vesta antiglont, pentru ca moartea nu anunta cand vine".