Un cititor cu suflet şi talent

Suntem însă siguri că trista întâmplare a mişcat pe cineva. Nu ştim dacă povestea micuţei Rahela, obiect al editorialului nostru de ieri, a impresionat vreo autoritate. Cu părinţii

Suntem însă siguri că trista întâmplare a mişcat pe cineva.

Nu ştim dacă povestea micuţei Rahela, obiect al editorialului nostru de ieri, a impresionat vreo autoritate. Cu părinţii plecaţi la muncă în Grecia, fetiţei îi este interzis în continuare accesul în clasa unde a fost transferată. Învăţătoarea Elena Daba a rămas neclintită pe picioarele dindărăt: "ţiganii proşti nu au ce căuta în clasa mea". Suntem însă siguri că trista întâmplare a mişcat pe cineva. Pe un cititor care semnează "Un bătrân plictisitor", pe site-ul ziarului nostru de ieri - un text impresionant. Îl reproducem integral:

FLOAREA RECUNOŞTINŢEI

Anul 1942, an de război. Într-un cătun din judeţul Covurlui, un copil care încă nu avea 6 ani a fost luat din faţa porţii şi dus la şcoală de către DOMNUL. La şcoală, DOMNUL ne-a dat cărţi şi câte o tufă de flori spre îngrijire. Mie mi-a dat o tufă de crizanteme cu flori mici, numite năsturaşi sau dumitriţe. Când noi aveam grijă de flori, DOMNUL se plimba printre noi şi ne spunea că el vede cum vor răsări nişte flori pe care noi nu le vedem acum şi că se va bucura foarte mult. Nu m-a înscris în catalog. La sfârşitul anului s-a dus la Galaţi, a venit cu inspector care m-a înscris în catalog şi m-a premiat cu o carte de poveşti de Ion Creangă. Anul 1944, anul venirii ruşilor. Învăţătorul meu era codrean din Basarabia, dl Popescu, numele mic nu-l cunosc, probabil că nu l-am ştiut niciodată. Pentru noi, era DOMNUL. La o săptămână după venirea ruşilor în sat, într-o noapte a fost ridicat. A doua zi, noi, copiii, am aflat că undeva există o Siberie, unde-i frig şi opincile nu ţin cald, unde noaptea şi ziua ţin câte 6 luni. În naivitatea noastră, ne întrebam: cum poate dormi un om 6 luni şi cum se numără anii? Câţi ani din satul nostru încap într-un an din Siberia? Bătrânele vorbeau în şoaptă că au fost duşi pe viaţă sau pe 25 de ani. Mai târziu, am realizat că se poate dormi, nu 6 luni, nu 25 de ani, ci 50.

De atunci, de câte ori aud sau citesc cuvântul Siberia, îl văd cu ochii minţii pe învăţătorul meu, un om de statură potrivită, vânjos, brunet, cu ochi negri, muncind la câmp, lotul şcolii de 5 ha, ca şi noi, sătenii, având la plug doi cai mari negri, bine ţesălaţi, cei mai frumoşi cai din sat. Caii bineînţeles, au fost luaţi de eliberatori captură de război. Grăia despre strămoşii lui că au fost pieptul oştirii lui Ştefan cel Mare şi ai marelui Ion Vodă cel Cumplit. Ne-a învăţat să altoim, să tăiem cu ferăstrăul, să întocmim o cerere, să facem o învoială şi multă, multă citire, istorie, geografie şi aritmetică. Fie acest înscris o floare din sutele de flori văzute de DOMNUL.

("Un bătrân plictisitor")