Mai bine cerşetor decât muncitor!

Oamenii străzii din Piteşti câştigă de cinci ori mai mult din cerşit decât ca angajaţi 70% din salariul minim pe economie - atât oferă, cu bani de la guvern, primăriile din ţară

Oamenii străzii din Piteşti câştigă de cinci ori mai mult din cerşit decât ca angajaţi

70% din salariul minim pe economie - atât oferă, cu bani de la guvern, primăriile din ţară cerşetorilor care se angajează.Iniţiativă lăudabilă, dar ce te faci dacă cerşetorii nu sunt interesaţi de banii guvernamentali? Ba, mai mult, se simt chiar ofensaţi de faptul că li se oferă nici măcar trei milioane de lei, în condiţiile în care ei câştigă înzecit din cerşetorie. Cel puţin asta este concluzia care poate fi trasă dacă stai de vorbă cu câţiva dintre cerşetorii care populează străzile din Piteşti.

Nu trebuie să se trezească de dimineaţă, nu au un program de muncă pe care trebuie să îl respecte şi, mai ales, li se pare mult mai comod să stea cu mâna întinsă decât să ţină în ea o sapă sau o mătură. Sunt de profesie cerşetori. Aurel Cazan, din Pătroaia, Dâmboviţa, este un cerşetor care se respectă. Se trezeşte pe la ora 9-10, cumpără unul dintre ziarele locale şi îl lecturează din scoarţă în scoarţă. După care îşi ocupă tradiţionalul loc, în faţa uneia dintre bisericile din Piteşti, acolo unde ştie că milostenia oamenilor se pogoară mai des asupra sa. Omul e în floarea vârstei, fără vreun handicap vizibil, deci tocmai bun de muncă. Când a auzit însă despre posibilitatea de a munci pentru primăria din localitatea sa, mai că nu l-a bufnit râsul.

"Păi cu ce să-mi cresc copilaşii, domniţă? Cu două milioane pe lună?! Păi aici câştig şi zece milioane pe lună şi nu mi-e ruşine cu ce fac. Ce, asta nu e meserie? Credeţi că e uşor să stai şi în frig, şi în ploaie, şi în căldurilii ălii mari? Şi cu poliţia care mai vine şi ne saltă? Că dacă nu am fi noi, cerşetorii, lumea cum ar mai fi milostivă? Cui să mai dea un ban?", se plânge cerşetorul.

"Nu-mi place să mi se facă program!"

Elena Fieraru, din Merişani de Argeş, este specializată pe magazine. Stă pe trepte cu ţâncul de câţiva anişori în braţe, căci a observat că lumea nu se mai milostiveşte de copilaşii mai răsăriţi. "Zice că să ne ducem la muncă, dar ce ştie lumea că am două hepatite şi sunt şi cu plămânii", se vaită femeia, care tocmai aţipise pe treptele unui magazin. "Şi cu cine să-mi las copilaşul când mă duc la muncă? Aşa, îl iau cu mine. Şi, oricum, cu câteva milioane n-ai cum să trăieşti", mai spune femeia, fără să ne dezvăluie câţi bani câştigă în stradă. De aceeaşi părere este şi Floarea, o fetişcană din Ştefăneşti, intrată în breasla cerşetorilor, zice ea, încă de la mamă-sa din burtă. "Asta am făcut de mică, asta ştiu să fac. Altceva de muncă nu ştiu şi m-am obişnuit aşa. Că nu-mi place să mi se facă program, aşa cum au oamenii cu muncă", spune Floarea, arătându-mi cu mândrie ceasul cel nou pe care şi l-a luat din ultima leafă. "Cam 10 milioane câştig pe lună. Şi mai mult, când avem zile bune", ne mărturiseşte Floarea.

2.000 de locuri de muncă pentru cerşetori

Acestea fiind datele problemei, este de înţeles de ce oamenii străzii nici nu vor să audă de oferta guvernului. În stradă câştigă cât un director de întreprindere mai scăpătată. Educaţi de mici întru cerşit, nu vor să ştie de statutul de "angajat". Consilierii judeţeni din Argeş sunt însă optimişti şi cred că îi vor convinge până la urmă pe cerşetori să intre în "câmpul muncii". În total, în cadrul primăriilor din judeţ sunt disponibile aproximativ 2.000 de locuri de muncă. "Până la acest moment am lucrat la identificarea cerşetorilor buni de muncă. Vom organiza cât de curând şi o întâlnire cu primarii din localităţile din care provin cei mai mulţi cerşetori, pentru a pune lucrurile la punct. Numai că trebuie să ne mişcăm repede, pentru că de la 1 aprilie încep să ne vină banii de la guvern", a declarat consilierul judeţean Aurel Iacşa, coordonatorul acţiunii de angajare a cerşetorilor.

Nu mi-e ruşine cu ce fac. Ce, asta nu e meserie? Credeţi că e uşor să stai şi în frig, şi în ploaie?!
Aurel Cazan,
cerşetor