În centrele de detenţie britanice din Germania se practica tortura

deţinuţilor din lagărele morţii naziste, oamenii supuşi bătăilor sistematice, înfometării şi privării de somn. Printre altele, torţionarii utilizau instrumente de schingiuire, recuperate

deţinuţilor din lagărele morţii naziste, oamenii supuşi bătăilor sistematice, înfometării şi privării de somn. Printre altele, torţionarii utilizau instrumente de schingiuire, recuperate dintr-o fostă închisoare a Gestapoului. Unii dintre deţinuţi, printre care se aflau şi femei, relevă cotidianul, au murit din cauza torturilor suferite sau ca urmare a inaniţiei.
"Guardian" aduce precizarea că persoanele din fotografii nu erau nazişti - ca şi cum tortura aplicată inamicului ar fi justificată! -, ci persoane arestate în 1946 şi bănuite de a simpatiza cu Uniunea Sovietică, aliatul cu numai 18 luni în urmă al britanicilor.
Oficialităţile britanice erau convinse că războiul cu URSS devenise inevitabil şi urmăreau să obţină informaţii despre activitatea şi metodele serviciilor militare şi ale celor informative sovietice.
Documentele declasificate acum dezvăluie că membrii guvernului britanic din vremea respectivă au luat măsuri speciale pentru a ascunde tratamentul la care erau supuşi deţinuţii, pentru ca să nu se spună - aşa cum preciza o înaltă oficialitate - că "tratăm persoanele internate cu metode care amintesc de cele din lagărele de concentrare naziste".
Imediat după publicarea acestor documente, Ministerul Apărării a fost somat să recunoască cele întâmplate şi să-şi ceară scuze. "Este prea târziu ca să fie trase la răspundere persoane anume sau să fie atribuite vini politice, dar nu este prea târziu ca Ministerul Apărării să admită că asemenea lucruri s-au petrecut", a declarat Nick Harvey, purtătorul de cuvânt în problemele apărării al Partidului Liberal Democrat de opoziţie. La rândul său, Sherman Carroll, din partea Fundaţiei Medicale pentru Îngrijirea Victimelor Torturii, a descris drept "un mit practicat cu succes timp de decenii", afirmaţiile că Marea Britanie nu a recurs la tortură în timpul celui de-al doilea război mondial şi imediat după aceea şi a cerut să se acorde compensaţii supravieţuitorilor.
Ministerul britanic al Apărării a refuzat să răspundă apelurilor de a-şi cere scuze, afirmând că toate întrebările legate de centrele de detenţie sunt de resortul Ministerului de Externe.