Cele mai dese cazuri de hărţuire sexuală sunt între şefi şi subordonaţi

Deşi mulţi angajaţi recunosc acest lucru, puţini sunt cei care reclamă agresiunea la instituţiile abilitate Un studiu la nivel naţional privind fenomenul hărţuirii sexuale în

Deşi mulţi angajaţi recunosc acest lucru, puţini sunt cei care reclamă agresiunea la instituţiile abilitate

Un studiu la nivel naţional privind fenomenul hărţuirii sexuale în România arată că femeile sunt mai mult agresate. Sondajul realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) pe un eşantion de 684 de persoane din Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa şi Bucureşti, în intervalul 9-16 noiembrie 2006, arată că persoanele tinere sunt cele mai expuse hărţuirii sexuale, şi în special femeile între 18 şi 29 de ani.

Acestea recunosc mai mult diversele forme ale agresiunii, deşi în ultimii ani nu au fost reclamate la nivelul organizaţiilor abilitate decât patru cazuri. Cultura şi educaţia românilor agresaţi îi fac să nu reclame comportamentele inadecvate la locul de muncă, 34,5% din intervievaţi considerând că hărţuirea sexuală nu are urmări grave. Un procent de 60% din repondenţi ar aştepta întâi să înceteze situaţia decât să se adreseze Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD), Inspecţiei Muncii ori instanţelor judecătoreşti.

Cel mai des caz de hărţuire sexuală întâlnit este între şefi şi subordonaţi, dar hărţuirea se regăseşte nu numai între persoane de sexe diferite, ci şi între persoane de acelaşi sex.

Calea amiabilă, soluţia pentru rezolvarea problemelor

92% din cei intervievaţi consideră că hărţuirea sexuală trebuie pedepsită legal. În ciuda acestui lucru, atitudini de blamare a persoanei hărţuite se regăsesc la majoritatea repondenţilor.

<<În România, cadrul legislativ (Legea 202/2002, privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, şi Legea 324/2006, privind sancţionarea tuturor formelor de discriminare - n.r.), deşi cunoscut, pare să fie decorativ, pentru că nu apare nicăieri o hotărâre judecătorească în această materie>> , a spus Roxana Teşiu, preşedinte executiv al CPE.

Studiul arată că 55% din populaţie declară că există o lege care pedepseşte hărţuirea sexuală. Cele patru cazuri invocate de autorii studiului se referă la plângeri sesizate la CNCD şi Inspecţia Muncii, soluţionate negativ pentru agresaţi, din lipsă concludentă de probe.

Consecinţele hărţuirii sexuale la locul de muncă

De aceea, se pare că în România calea amiabilă este soluţia preferată de agresaţi. 39% din persoanele hărţuite se rezumă la a discuta cu agresorul, încercând să rezolve problema pe cale amiabilă. O pondere importantă dintre persoane nu acţionează în niciun fel (în 24% din cazuri persoana nu a făcut nimic, în 27% din cazuri a aşteptat, sperând că lucrurile se vor rezolva cu timpul). 15% din victime aleg să demisioneze pentru a scăpa de problemă.

Autorii proiectului îşi justifică demersul prin faptul că actele de hărţuire sexuală au serioase consecinţe în plan fizic şi psiho-social asupra victimelor: anxietate, impulsivitate, iritare, depresie. De asemenea, proiectul, finanţat din fonduri ale Uniunii Europene, a fost făcut deoarece mai puţin de jumătate din populaţie ştie că există legislaţie care pedepseşte hărţuirea sexuală, pentru că majoritatea persoanelor hărţuite nu ştiu cum să acţioneze astfel încât situaţia de hărţuire sexuală să înceteze.

CPE va realiza, în viitorul apropiat, un ghid referitor la hărţuirea sexuală destinat persoanelor care pot oferi suport victimelor hărţuirii sexuale (sindicate, manageri resurse umane, angajatori, ONG-uri) şi va organiza cursuri de informare şi instruire pentru 80 de membri ai organizaţiilor sindicale ori alţi responsabili cu asigurarea egalitaţii de şanse între femei şi bărbaţi la locul de muncă.