O campanie unică

Aceste alegeri au ceva unic, fiecare candidat fiind asociat cu un singur cuvânt

Zecile de mii de cuvinte, care au fost scrise sau rostite, în legătură cu alegerile din SUA, au fost date uitării, printr-un straniu proces de alchimie politică. Acum, doar două cuprind chintesenţa procesului: “cool” şi “altfel”.

Barack Obama e cool. Majoritatea zdrobitoare a celor sub 30 de ani identifică acest termen drept cel mai potrivit pentru a-l descrie pe candidatul democrat. Dacă pui alături, pe Google, cuvintele Obama şi cool, ecranul îţi va afişa vreo 21 de milioane de hituri. E negru, ascultă Jay-Z pe iPod (şi Yo-Yo Ma), joacă baschet, ce mai, e cool. Cuvântul magic transcende vârsta, rasa, genul. 

John McCain este altfel. Cuvântul i-a devenit deja slogan. La cel mai recent miting, în Ohio, candidatul republican a stat pe scenă doar 11 minute, dar a folosit cuvântul de vreo patru ori. Sarah Palin l-a adoptat şi ea, descriindu-se drept ”mamă, vânător de reni şi altfel de politician”.

Aceste alegeri au ceva unic, fiecare candidat fiind asociat cu un singur cuvânt. Mai extraordinar e însă modul în care respectivii termeni reprezintă atât partea bună, cât şi pe cea mai puţin bună a ambilor pretendenţi. E însă o chestiune cu două tăişuri: Obama cel cool are lipici la tinerii votanţi, dar mai puţin la cei vârstnici. Capacitatea lui McCain de a se comporta altfel înspăimântă, la fel de mult pe cât atrage. 

Obama nu ar fi chiar primul preşedinte cool. JFK a fost cool; la fel, Bill Clinton şi, într-o oarecare măsură, Ronald Reagan. Obama cel cool se bazează indiscutabil pe charismă, dar până şi cei mai fervenţi suporteri ai săi se tem că uneori pare distant, detaşat, ba chiar rece. “Poate că e chiar prea cool (n.r. - rece) ca să pară şi cald, apropiat. Nu prea şi-a dezvăluit pasiunile. Nu ştim de ce anume îi pasă”, scria editorialistul Richard Cohen de la “Washington Post”. Pe de altă parte, nimeni nu foloseşte termenul cool când vine vorba de John McCain. El şi-a pus eticheta de altfel de politician încă din 2000, pentru a-şi evidenţia imaginea de individualist, decis să înfrunte sau să nu ţină seama de regulile partidului, dacă acestea contravin opiniilor sale. Şi de a spune răspicat şi fără teamă ce gândeşte. Numai că, unele decizii “altfel”, cum a fost cea a suspendării campaniei, nu au fost nici inspirate, şi nici de ajutor pentru republicani.

În final, Obama cel cool şi-a adjudecat simpatia afro-americanilor şi a tinerilor. McCain cel altfel şi-a însufleţit campania, distanţându-se de republicanii tot mai nepopulari şi arătându-se pregătit să rişte, mai ales prin alegerea unui coechipier femeie, în persoana dnei Palin. 

Dar cum criza din America se adânceşte, ambii candidaţi sunt nevoiţi, paradoxal, să se delimiteze de termenii-cheie: succesul lui Obama depinde de capacitatea lui de a se arăta mai puţin cool, iar McCain ar trebui să-şi liniştească propriul electorat, arătându-se mai puţin “altfel”.

“The Times”, 3 octombrie 2008