La cafea cu grupurile de interese

Probabil că rareori a fost preşedintele Traian Băsescu mai dezamăgit ca atunci când a aflat că favorita sa, Monica Macovei, s-a întâlnit în secret cu un reprezentant de marcă al grupurilor

Probabil că rareori a fost preşedintele Traian Băsescu mai dezamăgit ca atunci când a aflat că favorita sa, Monica Macovei, s-a întâlnit în secret cu un reprezentant de marcă al grupurilor de interese care "roiesc" în jurul guvernului. Întâlnirea dintre Patriciu, Macovei şi Tăriceanu a avut loc în iunie 2005, iar Băsescu - care susţine că este o persoană "foarte bine informată" - a aflat abia prin ianuarie 2006, când scandalul ajunsese deja la presă. şeful statului a fost surprins şi de faptul că ziariştii au scris despre existenţa a două întâlniri între ministrul justiţiei şi petrolistul liberal - din care una în afara sediului Executivului. Până la urmă, pe Băsescu nu avea de ce să-l mire nici intervenţia premierului în favoarea lui Patriciu şi nici faptul că Tăriceanu nu i-a spus nimic despre aceste demersuri. Dar Macovei a fost, luni întregi, ministrul de suflet al lui Băsescu. Pe la mijlocul anului trecut, când ministrul justiţiei tăcea vinovat în ceea ce priveşte legăturile cu Patriciu, şeful statului nu mai prididea cu laudele la adresa sa. Aşa se face că, după ce a aflat de cele întâmplate, Băsescu a profitat de o şedinţă a CSM pentru a-şi manifesta public supărarea. "Tu întotdeauna ai fost o excepţie", i-a spus, atunci, lui Macovei, dar, la acel moment, nimeni nu înţelegea substratul ironiei.
O concluzie a episodului Macovei-Patriciu ar fi că şeful statului nu poate decât să observe - cu mâinile legate - cum celebrele "grupuri de interese" au o relaţie din ce în ce mai bună cu Executivul. Chiar dacă a ratat informaţia despre întâlnirea dintre Macovei şi Patriciu, avertismentele lui Băsescu privind situaţia din Ministerele Economiei şi Transporturilor au, probabil, la bază informaţii solide şi nu sunt simple cuvinte aruncate în vânt. Preşedintele României nu-şi poate însă permite să nominalizeze vinovaţi, pentru că, în momentul următor, ar fi acuzat că dă indicaţii justiţiei. El va putea da, în continuare, şi alte avertismente eliptice, precum profeţiile oracolului din Delphi, dar ele nu vor fi urmate de efecte în plan juridic.
Dincolo de neputinţa şefului statului, întâlnirea dintre ministrul justiţiei şi omul de afaceri liberal este mult mai îngrijorătoare dacă o privim ca pe un semn al faptului că elita politică a României nu se poate debarasa de tentaţia de a se îmbogăţi atunci când ajunge la putere. Riscul este să copiem modelul italian, unde, în anii ?90, a avut loc un cutremur politic, o întreagă clasă politică a dispărut, dar cei care au urmat la putere au fost la fel de corupţi, însă mai sofisticaţi. În România, se pare că singura speranţă ca afacerile dubioase să ajungă să fie cunoscute este ca la putere să ajungă o coaliţie în care partenerii să se toarne unii pe alţii. Aşa s-a întâmplat în perioada guvernării CDR şi, parţial, în ultimii ani ai regimului PSD, când unicul partid aflat la guvernare era scindat în mai multe grupuri de interese. Acum, conflictul Băsescu-Tăriceanu este cel care face ca presa să fie permanent alimentată cu scandaluri. Astfel au apărut la suprafaţă afacerile cuplului Cocoş-Udrea, relaţia premierului cu Patriciu, contractele firmelor senatoarei PD Cornelia Cazacu cu Primăria Capitalei sau tranzacţiile imobiliare ale vicepremierului Copos. E, cu siguranţă, un story cu "va urma".