O cacialma pentru Oscar

Iar era cat pe-aci sa fim "la Oscar" si iar nu suntem. Toate astea pentru ca raporturile lui Sergiu Nicolaescu cu institutia atat de ravnitei statuete seamana cu o iubire careia rauvoitorii,

Iar era cat pe-aci sa fim "la Oscar" si iar nu suntem. Toate astea pentru ca raporturile lui Sergiu Nicolaescu cu institutia atat de ravnitei statuete seamana cu o iubire careia rauvoitorii, invidiosii, tragatorii de sfori, inclusiv cei internationali, ii tot pun bete in roate. Nu a trecut nici un an de cand cineastul informa opinia publica, prin intermediul unui ziarist candid, nededat la rigorile circulatiei filmelor in lume, cum ca Mihai Viteazul ar fi fost nominalizat, cu mari sanse, in 1971 cand, insa, Academy Awards l-ar fi preferat pe Vittorio De Sica si al sau Gradinile Finzi Contini din motive politice. Am scris, la vremea respectiva, amintind ignorantilor sau celor cu memorie scurta: a trimite un film comisiilor de selectie nu inseamna a fi si nominalizat. De acest titlu, deja foarte important, nu se bucura decat cele 5(cinci) filme ramase in cursa. Din pacate, nu am ajuns niciodata pana acolo. Inainte de 1989, oficialii cinematografiei erau cei care decideau cine sa ne reprezinte. In ultimii ani, a revenit Asociatiei Criticilor si Filmologilor a Uniunii Cineastilor misiunea de a face propunerile. Regula s-a schimbat, insa, brusc, peste noapte. Curios, tocmai acum. Ca si cum cineva ar fi ghicit ca lui Sergiu Nicolaescu i s-a facut dor de "o alta nominalizare". Prea asprii judecatori ai cinematografului nostru, criticii, nu au mai fost chemati sa-si spuna cuvantul, in locul lor fiind incropita o Comisie a CNC, din reprezentanti ai organizatiilor profesionale care au vrut sa-l faca fericit cu de-a sila pe autorul lui Orient Express, propus fara ca acesta sa aiba, chipurile, habar dar, mai ales, impotriva normelor legale, a Regulamentului Academiei Americane de Film care cere ca respectiva pelicula sa fi fost difuzata pe piata interna inainte de 1 octombrie 2004. Dupa toate cele, beneficiarul mai apare si ca o victima, silita sa organizeze premiera in pripa pentru ca, asa cum declara acum cateva zile unui cotidian, "A sunat cineva de la CNC si a spus "Domnule Nicolaescu, Comisia a hotarat ca filmul dv. sa mearga la Oscar". Asadar, omul care a decis de atatea ori asupra destinului cinematografiei noastre nu are habar cine este acel "cineva" si nici care este hramul improvizatei Comisii. Cine erau membrii ei si, daca filmul nu fusese, inca, pe piata, cum de l-au vazut? In vizionari de lucru sau private, organizate fara voia ori stiinta autorului? Greu de crezut. De ce era nevoie de toata mascarada constituirii unei misterioase comisii ad-hoc, a impingerii pe piata a unui film, cand existau doua productii ce corespundeau tuturor regulilor impuse de Academia Oscarurilor, Maria lui Calin Netzer si Niki Ardelean... al lui Pintilie, filme despre care, oricum, se mai vorbise prin lume? Nou infiintata Asociatie a Cineastilor, care a refuzat sa ia parte la ceea ce se anunta inca o masinatiune, a tinut, pe buna dreptate, sa-si faca auzita opinia. Surprins, Sergiu Nicolaescu marturiseste ca este prima oara cand aude "voci de tipul asta in cinematografia romana, care sa conteste trimiterea unui film la un festival". In primul rand, Oscarul nu este un festival, ci o mare competitie bilantiera americana, cu legi foarte stricte, de toata lumea respectate. Nu impotriva "consacratilor" au protestat tinerii. Dovada - optiunea lor pentru Lucian Pintilie - ci impotriva unei noi cacialmale, cu comisii cetoase si alegeri la comanda. Daca, excedat de atata neintelegere si rautate, autorul isi va retrage filmul "din cursa Oscarurilor", asa cum ameninta, pentru a inchide gura unora, sa speram ca se va consola cu ideea ca, cel putin, in capul listei celor care, de-a lungul istoriei, l-au impiedicat sa atinga statueta aurita se afla Vittorio De Sica.