La bugetul lăudat să nu te duci cu sacul!

Vin presiuni pe buget, împingând totul către un vârtej din care e greu de ieşit. Mai nou, toată lumea cere, ameninţă şi presează. Sindicatele vor măriri de salarii de ordinul zecilor

Vin presiuni pe buget, împingând totul către un vârtej din care e greu de ieşit.

Mai nou, toată lumea cere, ameninţă şi presează. Sindicatele vor măriri de salarii de ordinul zecilor de procente, experţii instituţiilor internaţionale avertizează că ne scad ratingurile dacă vom continua să cheltuim mai mult decât încasăm, iar patronatele anunţă scumpiri "inevitabile" la majoritatea produselor. Trist, dar adevărat este că toţi au dreptate.

Pe de-o parte, e clar că tot ceea ce ţine de costurile vieţii de zi cu zi - alimente, întreţinere, energie etc. - se va scumpi, într-o anumită măsură, din cauză că au crescut atât costurile de producţie, cât şi preţurile materiilor prime. Asta o vom vedea cu toţii pe facturile ce ţin de luna ianuarie, scadente acum, în februarie. Iar dacă urmează scumpiri, e logic că acestea trebuie cel puţin acoperite printr-o creştere a veniturilor, de care să beneficieze fiecare angajat al sectoarelor privat sau bugetar, dar şi fiecare asistat social sau pensionar.

Pe de altă parte, dacă la acelaşi buget - despre care oficialii au spus de (prea) multe ori că ar fi suficient - vin tot mai mulţi să-şi ia partea şi tot mai puţini să contribuie, se acumulează un deficit bugetar care, la rândul lui, trebuie acoperit de undeva.

Acestuia i se alătură un decalaj din ce în ce mai mare între importuri şi exporturi, astfel că, per ansamblu, România se prezintă cu o sumă a cheltuielilor în dezechilibru din ce în ce mai adânc faţă de venituri, fenomen pe care finanţiştii îl numesc deficit de cont curent. Un fel de "baubau" acest deficit care - întrucât îi sperie pe mai-marii Băncii Mondiale, ai Comisiei Europene, ai agenţiilor de evaluare care ne calculează ratingul sau pe experimentaţii economişti ai băncilor multinaţionale - a ajuns să dea frisoane şi unor investitori străini prezenţi pe pieţele noastre financiare. Şi, dacă aceştia din urmă îşi întorc faţa de la economia românească, leul se depreciază, euro se apreciază, lăsându-ne pradă necazurilor pe care le-am trăit deja în cursul lunii ianuarie.
Aşadar, vin presiuni din toate părţile pe mult-lăudatul nostru buget, împingând totul către un vârtej din care cu greu vom mai ieşi.

Prizonieri între soluţia creşterilor salariale - cerută în stradă de sindicate - şi limitarea cheltuielilor - impusă de organismele internaţionale -, liderii de la Palatul Victoria se vor agăţa tot de economie, chiar cu riscul de a se "rupe", cum avertizau şefii Băncii Naţionale. Puteau fi evitate sau, cel puţin, atenuate aceste efecte? Puteau, pentru că - înainte de a se lăuda cu diverse realizări macroeconomice - diriguitorii nu trebuiau decât să adapteze vechiul proverb şi să înţeleagă că la bugetul lăudat nu e bine să te duci cu sacul.