De ce nu au bombardat aliatii instalatiile de gazare de la Auschwitz?

Cu ocazia implinirii a 60 de ani de la eliberarea supravietuitorilor din "lagarul mortii", BBC repune in discutie o intrebare ramasa fara raspuns

Pentru prima data de cand a fost infiintata, Organizatia Natiunilor Unite a comemorat, printr-o sesiune speciala, implinirea a 60 de ani de la eliberarea supravietuitorilor lagarului mortii de la Auschwitz - marcand astfel o borna de hotar in istoria acestui for, invinuit adesea, dupa cum scrie Associated Press, ca ar avea "o agenda de lucru antisemita". Secretarul general al organizatiei, Kofi Annan, a recunoscut, in mod expres, ca evreii sunt principalele victime ale Holocaustului, si nu doar un grup printre celelalte multe care au avut de suferit de pe urma nazismului. "O intreaga civilizatie, care a avut o contributie de prima importanta la bogatia intelectuala a Europei si a lumii, a fost dezradacinata, distrusa, pustiita", a declarat acesta. Unele ziare, salutand sesiunea speciala, considera insa ca un asemenea eveniment trebuia sa aiba de mult loc. "Te intrebi de ce i-au trebuit ONU 60 de ani pentru a recunoaste dimensiunile tragediei Holocaustului", afirma cotidianul austriac Die Presse. In acelasi sens, intr-un amplu comentariu, BBC insista asupra a ceea ce numeste "una din marile controverse ale celui de-al doilea razboi mondial", intrebandu-se de ce fortele militare aliate nu au dat atentie indemnurilor de a se bombarda camerele de gazare si cuptoarele de incinerare atunci cand devenise evident ce se intampla la Auschwitz. Intr-adevar, inca din vara lui 1944, parvenisera in Occident informatii detaliate asupra realitatii inspaimantatoare a lagarelor mortii, dar nu a fost adoptata nici o masura pentru a se incerca oprirea cumplitului masacru. Or, pana la eliberarea Auschwitz-ului au mai trecut luni de zile si mii de alte victime si-au gasit, intre timp, sfarsitul. "Nimeni - reproduce BBC spusele istoricului britanic Laurence Rees - nu s-a preocupat sa faca din bombardarea Auschwitz-ului o prioritate". Ca motivatie pentru lipsa de reactie din partea aliatilor occidentali s-a invocat imposibilitatea unor lovituri de precizie care sa distinga intre instalatiile de gazare si lagarul propriu-zis, unde erau inghesuiti detinutii. Multi dintre supravietuitori, afirma BBC, sustin insa ca aliatii ar fi trebuit sa actioneze, indiferent care erau sansele unei asemenea misiuni. (De altminteri, nu se poate nega ca, inca acum sase decenii, aviatia aliata era capabila sa execute bombardamente de mare precizie. Cei care au fost, de pilda, martori la raidurile americane asupra Bucurestiului isi amintesc ca "Fortaretele zburatoare" americane reuseau sa identifice si sa lanseze, cu abatere de numai cativa metri, bombe asupra unor obiective militare, cum erau, de pilda, hotelurile pentru militarii germani). Dezbaterile in legatura cu aceasta chestiune genereaza, in opinia BBC, o intrebare mai larga, si anume de ce nu s-a facut, in general, mai mult pentru salvarea evreilor de persecutiile naziste. In iunie 1944, grupurile evreiesti din SUA si Marea Britanie i-au implorat pe presedintele american Roosevelt si pe premierul britanic Churchill sa bombardeze liniile ferate si camerele de gazare de la Auschwitz, dar fara nici un folos. Mai mult, Centrul "Simon Wiesenthal" afirma ca aliatii nu au adoptat masurile practice care ar fi putut veni in ajutorul multor victime ale hitlerismului. Autoritatile americane si cele britanice ar fi putut relaxa restrictiile drastice in domeniul imigrarilor si ar fi putut avertiza fara echivoc pe liderii Germaniei ca vor fi trasi personal la raspundere pentru persecutarea si exterminarea evreilor. "Vina pentru ororile Holocaustului revine in intregime nazistilor - conchide BBC -, dar dezbaterea daca nu se putea face mai mult pentru salvarea acestor victime va continua multa vreme de acum incolo".