De ce doar banii de Dacia?!

Bănuţii adunaţi de bunici şi de părinţi înainte de 1989 se transformă în «euroi» pentru Loganurile nepoţilor.

După ce a făcut tot posibilul, timp de aproape 15 ani, să ţină ascunse în seifurile sale bunurile poporului confiscate în anii ’50, iată că statul român îşi recapătă dintr-o dată şi total memoria propriilor nelegiuiri. Aproape 40.000 de români îşi primesc zilele astea, după 19 ani, banii depuşi la CEC pentru cumpărarea de maşini Dacia.

După principiul « Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate pui », bănuţii adunaţi de bunici şi de părinţi înainte de 1989 se transformă în „euroi“ pentru Loganurile nepoţilor.

Jules Verne a ratat ideea fundamentală a investiţiei în tehnologia viitorului, pe care statul român o brevetează azi. Iar personajul lui Michael J. Fox din filmul “Înapoi în viitor” doar se plimba cu maşina viitorului. Nu şi-o şi cumpăra cu banii strânşi pe vremea bunicilor. Cine oare dintre cei 40.000 de oropsiţi ai tranziţiei îşi închipuia că va primi la schimb valuta forte a viitorului?! Şi că-şi va putea cumpăra o maşină ca-n “Războiul stelelor”, cu computer de bord, ABS, geamuri cu buton şi două airbaguri! Care se va chema tot Dacia.

Iată că statul nostru surclasează, în plină criză economică mondială, credibilitatea unor concerne financiare mai vechi decât România, năucitele ING şi AIG. Închide cercul pagubelor produse la impactul între orânduirile sociale. După ce ne-a dat înapoi ce am strâns în capitalism şi ne-a luat comunismul, acum ne înapoiază ce-am strâns la comunişti şi nu ne-au mai dat capitaliştii mascaţi ai lui Ion Iliescu.

Mai sunt treizeci de zile până la alegeri. Guvernul liberal e prins acum într-o mărinimie nemărginită, una cu care a decalat şi termenul pentru banii de Dacia. E momentul oportun să ne recuperăm alte atâtea acumulări din comunism pierdute în negura de la începutul anilor ’90.

Daţi-ne înapoi liniştea, cele 8 ore de muncă relaxată şi colesterolul perfect, ar trebui să ţipe generaţia care ţine azi România în spate. E generaţia formată din tinerii care la Revoluţie aveau 20-25 de ani. Cei care se pregăteau pentru 40 de ani de weekenduri voluptuoase petrecute cu vecinii la o bere în faţa blocului, meşterind alene la un motor în patru timpi.

Apoi am putea să recuperăm de la guvern banii pentru anii în care am stat cu burta pe carte, învăţând pe de rost mii de formule şi milioane de pagini. Ca să pierdem apoi tot învârtind nebuneşte la şaiba capitalismului european.

Domnule ministru de finanţe, daţi drumul la calcule!