Cine aruncă primul piatra?

Cine are dreptul, în afara Proniei, să-i judece pe cei doi "vinovaţi"? O poveste banală de dragoste. Cu Ea şi El. Ea era în spital, bolnavă, El era în spital, bolnav. Se văd, se

Cine are dreptul, în afara Proniei, să-i judece pe cei doi "vinovaţi"?

O poveste banală de dragoste. Cu Ea şi El. Ea era în spital, bolnavă, El era în spital, bolnav. Se văd, se plac, se iubesc. Se iubesc la modul fizic, material, concret. Apoi, firesc, Ea rămâne însărcinată. Apoi, tot firesc, naşte. Copilul trăieşte. Lumea din jur e indignată. Pentru ce, veţi spune, pentru cea mai banală poveste de dragoste, pentru un banal love story, în care nimeni nu moare ca în celebrul film american?

Aici ar mai fi de povestit. De precizat amănuntele novelei. Căci, Ea nu este o banală bolnavă, o pacientă oarecare, ci este o bolnavă de SIDA şi cu ceva probleme psihice. El, la fel, tot cu HIV. Deci, spitalul din poveste e unul specializat în HIV. Deci, lucrurile se complică. Întrebările retorice, pragmatice, de bun-simţ sau nu, încep să apară. "Cum de s-a putut desfăşura această poveste, cei doi nu erau supravegheaţi?" "De ce a fost lăsată Ea să nască? Nu i se putea întrerupe sarcina, ştiindu-se că ambii părinţi ai copilului sunt infectaţi cu HIV?" Ce spun moraliştii, ce spune Biserica, ce este creştineşte şi ce nu. "Era creştineşte să laşi copilul?" Era. "Dar să laşi să se nască şi să trăiască un om care poate avea SIDA toată viaţa, cum e?"

Copilul nou-născut este în pericol! Unde se încadrează asta? La ce lege, la ce paragraf biblic? Eu nu spun să faci ca spartanii, să arunci în prăpastie copiii handicapaţi, nici ca Hitler, nici ca alţi criminali. Eu spun doar că această situaţie nu trebuia să aibă loc. Cei doi tineri, bolnavi de o boală incurabilă, nu trebuiau să se acupleze. Dar cine să-i împiedice? Cei din jur, anturajul, societatea, asistentele, medicii? Erau destui prin preajmă să prevină "accidentul", ar exclama un riguros. Dar, pentru Dumnezeu, cine poate să împiedice o dragoste între doi tineri condamnaţi la o moarte prematură? Cine trebuia să-i oprească de la a se iubi, fie şi la modul fizic, căci până şi asta e lăsată de Dumnezeu?

Apoi, judecaţi problema copilului. S-a născut. Nimeni nu mai are dreptul, în afara lui Dumnezeu, să-i ia viaţa. Ce viaţă. Dacă nu va fi şi el infectat cu HIV, va fi una normală. Din punct de vedere sanitar. Căci, de la un moment, va fi lipsit de mama care va muri de SIDA, apoi de tată. Sau în ordine inversă. Să punem a doua variantă: va avea SIDA. Se va chinui, va trăi izolat, va suferi traume psihice, "va trăi degeaba, mai bine ar muri," vor gândi unii. Sau va avea o viaţă normală, căci acum SIDA nu mai este total mortală. Sau, dă, Doamne!, se va găsi antidotul. Dar, şi folosesc o repetiţie intenţionată, cine are dreptul, în afara Proniei, să-i judece pe cei doi "vinovaţi" , pe părinţii copilului? Cine are dreptul să-i judece pe cei din spital că nu i-au "apărat" pe cei doi îndrăgostiţi de iubire? Cine, cine, cine?

Să ia piatra. Şi s-o arunce primul!