Nimeni nu apără Terra de impactul cu un asteroid

Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie al Camerei Reprezentanţilor din SUA i-a "pălmuit" public pe oficialii NASA pentru lipsa de consistenţă a programului de urmărire a obiectelor cereşti

Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie al Camerei Reprezentanţilor din SUA i-a "pălmuit" public pe oficialii NASA pentru lipsa de consistenţă a programului de urmărire a obiectelor cereşti ameninţătoare

Un incident petrecut pe 13 noiembrie, la ora 21:00 GMT, a scos la iveală slăbiciunile programului de supraveghere a Pământului. Aparatura folosită în cadrul programului Pan-STARRS a sesizat că un obiect ceresc se află la o distanţă suspect de mică de Pământ. S-a dat imediat alarma şi toate marile cancelarii au fost informate.

Nu e limpede câţi lideri s-au refugiat în adăposturile atomice, pentru că "New Scientist" nu precizează. Alarma nu a durat mult, deoarece un astronom din Moscova a sesizat imediat confuzia şi le-a spus tuturor că "obiectul neidentificat", sesizat de radarele sistemului de protecţie, era de fapt naveta Rosetta, plecată în spaţiu încă din martie 2004.

Cu doar o săptămână înainte, la întrunirea ce a avut loc în ziua de 8 noiembrie 2007, subcomitetul însărcinat cu probleme de spaţiu şi aeronautică din cadrul Congresului American reproşase liderilor NASA că nu îndeplinesc etapele prevăzute în Autorizaţia semnată de preşedintele Bush la 30 decembrie 2005.

Prin acest act, liderii politici ai SUA au trasat omenilor de ştiinţă de la NASA sarcina de a identifica toate obiectele cereşti mai mari de 140 de metri în diametru, ce ar putea deveni ameninţătoare pentru Terra.

E vorba despre acei asteroizi a căror traiectorie trece, la un moment dat, prin apropierea planetei noastre. Aceste obiecte au fost numite NEO, pornind de la numele lor în engleză: near earth object (obiect apropiat de pământ).

Siguranţa publică moare pe altarul ştiinţei

Principala acuzaţie a vizat refuzul oficialilor NASA de a se ocupa de inventarierea obiectelor cereşti periculoase, mai mici de un kilometru în diametru. Comitetul pentru Ştiinţă şi Tehnologie a fost sesizat de preşedintele Subcomitetului pentru Spaţiu şi Aeronautică, Mark Udall, care pune un mare semn de întrebare asupra interesului manifestat de specialiştii agenţiei cu privire la riscul ciocnirii Pământului cu un pietroi spaţial capabil să distrugă viaţa pe Terra.

NASA se scuză şi îşi justifică decizia precizând că are deja un program în lucru, numit Spaceguard (paza spaţială). Conform acestuia, oamenii de ştiinţă urmează să inventarieze cam 90% din asteroizii mai mari de un kilometru, până la sfârşitul anului 2008.

Discuţii bazate pe calcule probabilistice

Inventarierea este destul de greoaie, întrucât presupune identificarea obiectelor cereşti şi apoi calcularea traiectoriilor pe care acestea le au, după ce sunt urmărite individual timp de câteva săptămâni. Dar Mark Udall nu este mulţumit de acest argument.

El spune că cel puţin 20.000 de asteroizi mai mari de 140 de metri în diametru, dar mai mici de un kilometru, se îndreaptă, teoretic vorbind, spre Pământ şi oricare dintre ei ar putea spulbera viaţa de pe planeta noastră. Discuţiile despre acuzaţiile care se aduc oamenilor de la NASA cu privire la studiul asteroizilor sunt plicticoase şi pline de cifre şi calcule probabilistice. Pe scurt, concluzia a fost că este nevoie să fie extinsă reţeaua de patru telescoape spaţiale din cadrul programului Pan-STARRS.

Incidentul "Rosetta", o ruşine pentru americani

Acesta este un sistem de reacţie rapidă bazat pe observaţiile făcute asupra spaţiului din jurul Pământului, rulat de Universitatea din Hawaii în strânsă colaborare cu aviaţia militară americană (US Air Force). Dar tocmai acest sistem i-a făcut, zilele trecute, pe cercetătorii americani să roşească. Incidentul a fost numit "Rosetta".

Naveta Rosetta, lansată la 2 martie 2004, are o misiune complicată, ce include trei accelerări succesive prin intermediul gravitaţiei terestre şi încă una bazată pe forţa de atracţie a planetei Marte. Scopul misiunii este apropierea de cometa 67-P (Ciuriumov-Gherasimenko) în anul 2014 şi însoţirea acesteia cât mai mult timp. Pe 13 noiembrie însă, această navetă a trecut pe lângă Terra la o distanţă de numai 5.300 de kilometri. Imediat, sistemul Pan-STARRS a declanşat alarma.

Bănuim că mulţi lideri au fost imediat informaţi că un asteroid se află foarte aproape de Pământ şi urmează să aibă loc un impact, într-o zonă populată.

Alarma a încetat însă, după un timp scurt (dar neprecizat oficial), imediat ce astronomul rus Denis Denisenko a remarcat amuzat că "asteroidul" era de fapt naveta Rosetta, care făcea exact ceea ce avea în program, adică îşi lua un ultim elan înainte de a pleca în spaţiu. E adevărat că naveta a fost lansată de Agenţia Spaţială Europeană, şi nu de NASA, dar specialiştilor americani tot li s-a înroşit obrazul.

"Măcar ştim că funcţionează!"

Mark Bailey, directorul Observatorului Armagh din Irlanda de Nord, a fost singurul care le-a luat apărarea americanilor de la Centrul de Astrofizică Harvard Smithsonian, din Cambridge, care interpretează măsurătorile făcute de Pan-STARRS. Irlandezul a zâmbit în colţul gurii şi a spus: "Sistemul a fost conceput astfel încât să depisteze obiecte de o anumită mărime. Asta a şi făcut, iar acum, dincolo de confuzia ce a provocat spaime inutile, măcar ştim că funcţionează".

Totuşi, într-o declaraţie acordată ulterior revistei "New Scientist", tot Bailey a precizat: "Când faci un astfel de sistem te aştepţi că oamenii de ştiinţă vor calcula traiectoria şi numai dacă aceasta intersectează Pământul se va da alarma. Dacă ar fi trasat corect traiectoria navetei Rosetta, chiar dacă n-ar fi identificat-o, ar fi văzut că ea nu urma să cadă pe Terra.

Pe mine, aceste programe, ce trasează traiectoriile obiectelor cereşti, mă îngrijorează. E limpede că nu sunt tocmai corecte. Şi atunci, ce rost are să ne amăgim că vom trasa zeci de mii de traiectorii, pentru obiecte aflate mult mai departe decât naveta Rosetta?".

Cine şi ce plăteşte

Dintre specialişti, nimeni nu contestă utilitatea programelor de supraveghere, chiar dacă ele au încă unele scăpări. Problema este cea legată de fonduri.

Teoretic, aproape orice sistem de supraveghere şi avertizare poate fi conceput, dar el are nevoie de personal de înaltă calificare informatică, astronomică şi matematică, adică de specialişti greu de găsit, care trebuie să fie bine plătiţi. Dar bani nu sunt alocaţi.

O mulţime de fonduri sunt destinate, teoretic, cercetărilor, dar informaţiile obţinute nu ne-ar folosi la nimic dacă am fi confruntaţi cu iminenţa venirii unui asteroid. Constatările analizei făcute de Comisia pentru Ştiinţă şi Tehnologie de pe lângă Camera Reprezentaţilor din SUA sunt exact lipsa de investitori şi lipsa de organizare.

Nu suntem protejaţi

Tocmai din cauza problemei alocării fondurilor pe criterii politice, fostul astronaut Rusty Schwickart a preferat să-şi deschidă o fundaţie pentru urmărirea asteroizilor. El este adeseori chestionat pe această temă de publicaţiile ştiinţifice din întreaga lume şi, cam o dată pe săptămână, Rusty ne reaminteşte: "Nu suntem protejaţi de nimeni.

Dacă mâine vine un asteroid, indiferent dacă e mare sau mic, ne va lovi în plin şi nu ne vom putea apăra. Chestia cu explozia nucleară care l-ar putea devia este o falsă speranţă. După ce sunt deviaţi, asteroizii revin pe traiectoria lor iniţială.

Nu prea se ştie de ce. E o simplă constatare". Ca să aflăm, ar fi necesare noi fonduri de cercetare, dar NASA n-a alocat nici măcar cele 10 milioane de dolari cu care s-ar putea salva telescopul Arecibo, coordonat până acum de Fundaţia Americană pentru Ştiinţă. Acesta are 305 metri şi este unul dintre cele doar două radare de mare putere ale planetei, iar specialiştii de la NASA recunosc că este de importanţă vitală, dar bani pentru susţinere nu au.

Explozia nucleară nu ne poate salva

Tot ce se duce se şi întoarce, spune un proverb budist. Din nefericire, o astfel de figură de stil cu semnificaţii karmice se aplică şi în cazul traiectoriei asteroizilor. Planurile de a devia un posibil asteroid ucigaş cu ajutorul unei explozii nucleare sunt simple iluzii, spun unii astronomi. Ei se bazează pe faptul că, în mod inevitabil, atât asteroizii, cât şi cometele s-au ciocnit şi încă se mai ciocnesc cu alte obiecte cereşti.

Pe moment, traiectoria lor se schimbă, dar apoi, încet-încet, revin la direcţia iniţială. Orbitele sunt, spun savanţii, rezultatul unor câmpuri de atracţie, iar acestea obligă toate obiectele cereşti să-şi respecte traiectoriile.

De la această regulă nu se pot sustrage nici cometele şi nici asteroizii! Or, dacă un asteroid ce vine spre Terra ar fi deviat temporar cu ajutorul unei explozii nucleare, nimeni nu ne poate garanta că, la următoarea trecere prin preajma Pământului, el nu ne va lovi în plin, tocmai pentru că este deviat şi se află pe un nou traseu, de redresare.

NASA nu răspunde de protecţia Terrei

Întrebat concret de membrii comisiei parlamentare, Scott Pace, administratorul asociat, angajat de Congresul American pentru a evalua Agenţia Spaţială Americană, a spus limpede: "Problema oamenilor de la NASA este că nu au bani şi nu au responsabilităţi în acest domeniu. Sigur că, fiind printre cei mai buni specialişti, ei pot oferi soluţii teoretice. Dar, ca să ne putem considera apăraţi, e nevoie de mai mult. NASA are nevoie de bani, de sprijin politic şi de responsabilităţi cât mai clare.

Deocamdată, nimeni nu are sarcina de a apăra planeta de un eventual impact cu un asteroid. Nu s-au alocat fonduri, nu se fac teste, nu se discută alternative". Prin urmare, Pământul nu e cu nimic mai protejat decât în anul 2004, când calculele au arătat că asteroidul Aphophis ar putea lovi planeta noastră în 2029 sau 2036, când va trece pe lângă Terra.

Specialiştii s-au mulţumit să facă repede nişte estimări şi au ajuns la concluzia că asteroidul va trece la 36.350 de kilometri de noi, iar la întoarcere la numai 8.000 de kilometri. Nimeni nu spune însă când va trece din nou şi la ce distanţă. Nu cumva a treia oară ne va lovi? Această întrebare a dat naştere unei întregi pleiade de teorii ale conspiraţiei, prezentate periodic în presa occidentală şi nu numai.