Se antrenează pentru o viaţă normală

România are o echipă de fotbal din care fac parte numai minori instituţionalizaţi Dribling, pasă, gol. Alergare, tactică, fault. Exerciţii. Băieţii se pregătesc intens pentru

România are o echipă de fotbal din care fac parte numai minori instituţionalizaţi

Dribling, pasă, gol. Alergare, tactică, fault. Exerciţii. Băieţii se pregătesc intens pentru campionatul de fotbal de luna viitoare, din Cehia. N-aţi ghicit despre ce echipă e vorba. Nu e nici de club, nici la nivel naţional. Este formaţia copiilor instituţionalizaţi. Cei care au fost la un pas să ajungă în stradă. Au familii sărace. Aşa că statul ori diverse fundaţii au grijă de ei. În urmă cu patru ani s-a format teamul Vulturilor negri. Antrenorul lor e un absolvent de Filosofie.

Meciul era în toi când am ajuns noi pe teren, la Centrul de Plasament nr. 5 din Bucureşti. Echipa s-a împărţit în două, ca să ajungă mingea de la o poartă la alta, driblată. Antrenamentele au loc de două ori pe săptămână. Puştanii vin de la diverse centre, de stat sau ale unor fundaţii, unde sunt îngrijiţi, dacă părinţii lor n-au cu ce să-i crească. Asta înseamnă copil instituţionalizat, ne-a explicat iniţial Janina Asaftei, directoarea instituţiei în care am intrat pentru antrenamentul Vulturilor negri. Un asemenea tânăr poate fi îngrijit de stat, de exemplu, până la vârsta de 25 de ani, dacă urmează o formă de învăţământ, inclusiv facultatea.

Cupa Caselor de Copii

Poate că nu vor ajunge fotbalişti. Cel mai mic are 12 ani. Cel mai mare ajunge la 19 ani. N-am inventat noi treaba asta. Se organizează de ani buni un campionat de fotbal pentru copiii instituţionalizaţi. Dar asta se întâmplă în Cehia. Numai în acest an, între 10 şi 15 martie, sunt aşteptate 32 de echipe din ţara-gazdă, plus Slovacia şi România. Ceea ce se întâmplă acolo se desfăşoară sub titulatura Cupei Caselor de Copii, cu sprijinul Federaţiei de Fotbal din Cehia. O singură echipă vine din România, că mai multe nu avem la ora asta. De acest fel. Ne întoarcem la antrenament. Puştanii aleargă de rup pământul. O minge peticită e buşită printre picioarele adversarilor. De pe margine se dau indicaţii. Un bărbat tânăr le spune jucătorilor ce şi cum să facă. Diverse tehnici de joc.

Fotbaliştii au note bune la şcoală

Nu merge oricine în Cehia. În primul rând, fiecare echipă care se duce la acea competiţie are doar cinci fotbalişti. Plus o rezervă. E fotbal în sală. Selecţia jucătorilor are în vedere nu doar calităţile sportive, ci şi cele şcolare. Deplasarea în străinătate nu e o problemă. Cehii plătesc tot. Asta înseamnă transport şi cazare. În plus, e posibil ca această competiţie pentru copiii instituţionalizaţi să se extindă în următorii ani, să vină echipe din mai multe ţări, iar de organizare să se ocupe chiar Uniunea Europeană. Asta aflăm de la Nicolaie Gorunescu. Aşa ajungem şi la antrenor. Cel despre care auzim că e absolvent de Filosofie. A intrat în 1998 în sistemul ocrotirii minorilor cu probleme, la ora asta fiind şeful Serviciului Delincvenţă Juvenilă şi Asistenţa Copiilor Străzii din cadrul Primăriei Sectorului 6. De la acest om a pornit şi ideea formării unei echipe de fotbal, unică până acum la noi, pentru copiii instituţionalizaţi.

Educaţie prin sport

Palmaresul nu e rău. În cei patru ani de când există echipa asta, au fost pe la vreo opt turnee în ţară. Au jucat cu diverse formaţii de juniori. Plus că au plecat de trei ori în Cehia, la acelaşi campionat unde se vor duce şi în acest an. Cea mai bună performanţă de acolo a fost locul VIII. "Pentru ei a fost ceva deosebit. Parcă eram la Campionatul Mondial. La aeroportul din Praga ne aştepta de fiecare dată un microbuz, ne-am dus la cantonament. Poate că nu vor ajunge fotbalişti, dar e un mod de a le arăta că viaţa poate fi şi în alte culori, nu doar în cele pe care le-au cunoscut în situaţii mai puţin plăcute pentru ei", zice specialistul. Când nu se antrenează, puştanii merg la şcoală, în cadrul unui program susţinut de Organizaţia "Salvaţi Copiii".

Ar fi buni nişte sponsori

Sunt şi probleme. Jucătorii care vor pleca în Cehia au nevoie de echipamente. Dar astea nu prea sunt. Doar nişte tricouri de anul trecut. Vor veni bani de la autorităţile locale. Ar fi cel mai bine, pentru că sponsorii nu se grăbesc să apară. Poate vă ajută o echipă de fotbal, nu doar cu bani, dar mai ales cu sfaturi competente în materie de tactică de joc, ne dăm noi cu părerea. Gazdele noastre primesc ideea cu interes. Dar cine să-i ajute? Speranţele sunt mici. Jocul s-a terminat.

Copiii nu sunt prea interesaţi să vorbească cu noi. Nu pentru că nu ar vrea, ci din cauză că nu vor să fie văzuţi ca nişte amărâţi, să nu fie catalogaţi drept copii ai străzii. Vor să scape de un asemenea stigmat. Deşi la un moment dat au fost în pericol să ajungă în stradă. Din cauza sărăciei. Asta e toată povestea lor. Scurtă.

În episodul următor, Adevărul vă prezintă filmul vieţii unui fost copil al străzii, acum scăpat de flagelul canalelor, dar chinuit în continuare de tentaţia aurolacului.